ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3723/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 649 din 13 decembrie 2002 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul Șt.P. la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și f) și alin. (3), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2), cu referire la art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin măsura arestării preventive, cu începere de la 19 februarie 2002, la zi.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 17 februarie 2002, inculpatul și victima B.I. (rude mai îndepărtate) au consumat băuturi alcoolice, ocazie cu care inculpatul a reținut că victima avea bani asupra sa. După ce s-au despărțit, inculpatul a așteptat în locuința sa circa trei ore să se întunece, după care s-a deplasat spre casa victimei cu intenția de a sustrage semințe de floarea soarelui. Zgomotele făcute au atras atenția victimei care a ieșit din casă pentru a vedea ce se întâmplă. Intre inculpat și victimă s-a declanșat o luptă pe parcursul căreia inculpatul l-a trântit pe B.I. la pământ și i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului.

După ce victima a fost adusă în stare de inconștiență, inculpatul a dus-o în una din camere și a continuat să o lovească în zona feței și i-a sustras banii din portmoneu. Victima a fost găsită decedată a doua zi, moartea acesteia fiind determinată de asfixia mecanică în cadrul unui traumatism facial asociat cu comprimarea gâtului și toracelui. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, actului medico-legal nr. 113/2002 și nr. 74/LR/2002, depozițiilor martorilor S.I., P.F., B.I., N.M. și G.N., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 118/ P din 8 aprilie 2003, a respins apelul formulat de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate, prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Recursul nu este fondat. Instanțele de fond și apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă de inculpat în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. d) și f) și alin. (3) C. pen., din moment ce deposedarea victimei s-a făcut prin mijloace violente, iar inculpat a acționat în scopul de a-și însuși pe nedrept, în condiții ilicite, bunuri aparținând victimei, în speță toate elementele infracțiunii de tâlhărie în forma agravantei reținută sunt întrunite.

Infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei și infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte sunt infracțiuni cu rezultat praeterintențional, însă așa cum bine a reținut instanța de apel, obiectul lor juridic este diferit. Astfel, în timp ce infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen., este o infracțiune contra persoanei, infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune îndreptată atât împotriva persoanei, cât și contra patrimoniului. În speță, inculpatul a vizat prin acțiunea sa principală patrimoniul victimei (de altfel intenția inculpatului de a fura bunuri aparținând victimei fusese luată cu câteva ore înainte de conflictul propri-zis, inculpatul așteptând să se întunece și victima să adoarmă pentru a fura nestingherit), iar violențele exercitate (atât în curtea victimei, cât și în camera unde a dus-o după ce aceasta ajunsese în stare de inconștiență) s-au subsumat acestui scop și au fost urmate de rezultatul praeterintențional.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Șt.P. împotriva deciziei penale nr. 118/ P din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2002, la 12 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.