ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2054/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

ianuarie 2003, N.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Direcția de

Sănătate Publică a județului Brașov, solicitând anularea Ordinului nr. 216 din

21 octombrie 2002, prin care primul-pârât a dispus eliberarea reclamantei din

funcția de director adjunct la cea de-a două pârâtă, precum și obligarea

pârâților la plata unor daune morale de 25.000.000 lei, actualizate la data

plății.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat

nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ atacat, prin care s-a

reținut că și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și în

baza căruia i s-a desfăcut ulterior contractul de muncă, potrivit art. 130 lit.

e) C. muncii, prin dispoziția nr. 290 din 22 octombrie 2002, emisă de Direcția de

Sănătate Publică a județului Brașov.

Astfel, ordinul în litigiu nu este

motivat, controlul în baza căruia s-a emis, a fost lipsit de competență

profesională și nu s-au avut în vedere nici inexistența în cadrul atribuțiilor

de serviciu ale reclamantei, a vreunei obligații de control și nici capacitatea

sa profesională.

Prin sentința nr. 178 din 15 iulie

2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea și a dispus anularea ordinului și obligarea pârâților la plata

sumelor de 25.000.000 lei, daune morale și 3.000.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că deficiențele constatate au privit activitatea curentă a

Spitalului Județean Brașov, neputând fi imputate reclamantei care acoperea două

portofolii, cel de director adjunct supravegherea stării de sănătate și

programe de medicină preventivă și laboratoare și respectiv, cel de director

adjunct strategie-management.

Întrucât a constatat că reclamanta a

fost vătămată în drepturile sale, prin emiterea ordinului de eliberare din

funcție, iar competența și activitatea profesională a medicului au fost

puternic afectate, instanța a dispus acordarea de despăgubiri, pentru

prejudiciul moral cauzat.

Împotriva sentinței au declarat

recurs pârâții Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică a județului

Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Ministerul Sănătății a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut și că, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Astfel, pârâtul a invocat faptul că

în raport cu precizarea acțiunii de către reclamantă, în sensul că nu dorește

reîncadrarea pe funcția de director adjunct, cererea privind anularea ordinului

a rămas fără obiect, iar solicitarea unor daune morale nu-și mai are rostul.

Pe fondul litigiului, pârâtul a arătat

că ordinul atacat a fost corect emis, deficiențele semnalate în procesul-verbal

de control nr. 1081 din 14 februarie 2002, fiind datorate activității

defectuoase a reclamantei care nu și-a îndeplinit atribuțiile menționate în

anexa 2 a Ordinului Ministerului Sănătății nr. 984/1994, privind supravegherea

respectării condițiilor igienico-sanitare în spitalele din județul Brașov.

Recursul promovat de Direcția de

Sănătate Publică a județului Brașov, privește un singur aspect și anume,

omisiunea de pronunțare a instanței de fond, asupra excepției lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise

și a se dispune respingerea acțiunii.

Referitor la susținerea Ministerului

Sănătății privind împrejurarea că în raport cu precizarea cererii, aceasta ar

fi rămas fără obiect, această critică nu este fondată, întrucât reclamanta și-a

menținut solicitarea privind anularea ordinului atacat și instanța era obligată

să se pronunțe asupra acestui aspect.

Pe fondul litigiului, motivele

invocate de pârâtul Ministerul Sănătății apar ca fiind întemeiate, modul

defectuos de exercitare de către reclamantă a atribuțiilor ce-i reveneau în

calitate de director adjunct supravegherea stării de sănătate și programe la Direcția de Sănătate Publică a județului Brașov, justificând măsura eliberării din funcție,

dispusă prin Ordinul nr. 216 din 21 octombrie 2002.

Preluând apărarea reclamantei,

instanța de fond a reținut că deficiențele constatate cu ocazia controlului

efectuat la 5 octombrie 2002, de Corpul de Control al Ministerului Sănătății

privesc direct activitatea curentă a Spitalului Județean Brașov, vina

aparținând personalului propriu medical și de îngrijire al spitalului, iar

remedierea aspectelor negative revenind Inspecției Sanitare de Stat Brașov.

În realitate, din actele dosarului

rezultă că reclamanta, în calitatea pe care o avea, de director adjunct

supravegherea stării de sănătate Brașov, avea obligația de a coordona la nivel

local, derularea programelor de sănătate publică, organizate și finanțate de

minister și de a elabora, organiza și asigura sistemul local de supraveghere a

stării de sănătate a populației din județ.

Atribuțiile pe linia controlului și

supravegherii epidemiologice nu sunt delimitate numai de Regulamentul privind

organizarea și funcționarea Direcțiilor de sănătate publică județene, aprobat

prin Ordinul nr. 120/2001, cum a susținut instanța de fond, ci și de Ordinul nr.

984/1984, pentru aprobarea normelor privind organizarea supravegherii,

prevenirii și controlului infecțiilor nozocomiale, astfel cum a susținut în mod

constant pârâtul.

În baza Ordinului nr. 984/1994,

reclamanta avea ca sarcini de serviciu, efectuarea, îndrumarea metodologică,

controlul sanitar și controlul supravegherii epidemiologice și prevenirii

infecțiilor nozocomiale și a altor boli transmisibile, evaluarea anuală a activității

medicului șef al Secției de Prevenire și Control al Infecțiilor Nozocomiale,

întocmirea programului de informare, educare și comunicare.

Reclamanta nu și-a îndeplinit aceste

atribuții în mod corespunzător, aspect consemnat în raportul privind controlul

sanitar antiepidemic efectuat la 5 octombrie 2002, act ce a stat la baza

emiterii Ordinului nr. 216/2002.

Cu prilejul acelui control s-au

constatat mai multe aspecte negative privind starea igienico-sanitară a

Spitalului Județean Brașov și, de asemenea, a fost analizat dosarul de obiectiv

al spitalului, rezultând că în anul 2002 nu s-au efectuat controale

igienico-sanitare din partea Direcției de Sănătate Publică Brașov, cu excepția

celui ce a avut ca obiectiv, obținerea autorizației sanitare de funcționare,

reclamanta conducând compartimentul epidemiologic din partea Direcției județene.

Astfel cum rezultă din

procesul-verbal nr. 1081 din 14 februarie 2002, aspecte reliefate în raportul

de control din 5 octombrie 2002, reclamanta a propus eliberarea autorizației

sanitare de funcționare, deși unele din probele bacteriologice prelevate aflate

la dosarul de obiectiv al Spitalului Județean Brașov, au fost

necorespunzătoare. Autorizația nu precizează faptul că spitalul funcționează în

baza unui plan de conformare, planul, întocmit de spital, și nu de Direcția

județeană, cum trebuia, este incomplet, iar deficiențele consemnate în acel

program existau încă la data controlului din 5 octombrie 2002, deși reclamanta

avea obligația de a urmări îndeplinirea pct. 2 din programul de conformare și de

a transmite procesul-verbal nr. 1081/2002 și probele bacteriologice

necorespunzătoare, la Inspecția Sanitară de Stat, ceea ce nu a făcut.

În raport cu cele expuse mai sus,

având în vedere deficiențele constatate în activitatea managerială desfășurată

de reclamantă (și nu calificarea ei medicală), consemnate în raportul întocmit

în urma controlului, în baza căruia s-a propus sancționarea reclamantei și a altor

două cadre sanitare, Curtea constată că măsura dispusă prin ordinul atacat,

privind eliberarea din funcția de conducere, este justificată.

Cât privește susținerea reclamantei

privind nulitatea actului administrativ datorită nerespectării cerinței

motivării, această apărare a fost expusă și la instanța de fond care a reținut

în mod corect că ordinul, emis în formă scrisă, este motivat în fapt, prin

indicarea notei Corpului de control al ministerului, iar în drept, prin

menționarea prevederilor art. 130 C. muncii.

În consecință, recursul declarat de

pârâtul Ministerul Sănătății fiind întemeiat, Curtea, admițându-l, va casa

sentința și va respinge acțiunea.

Referitor la critica adusă prin

recursul Direcției de Sănătate Publică a județului Brașov, Curtea va constata

că motivul invocat, lipsa calității procesuale pasive, apare ca lipsit de

interes, în raport cu soluția dată celuilalt recurs.

Având însă, în vedere că și cea de-a

doua recurentă tinde prin soluția propusă la respingerea acțiunii, Curtea va

admite și acest recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția

de Sănătate Publică a județului Brașov și Ministerul Sănătății împotriva sentinței

civile nr. 178/F din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea formulată de reclamanta N.C.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 mai 2004.