ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Tribunalul Brașov,

secția conflicte de muncă și litigii de muncă, reclamantul G.O.D. a solicitat constatarea

nulității tuturor documentelor oficiale care au stat la baza organizării concursului

desfășurat în luna noiembrie 2006 de către Comisia Regională de Concurs Târgu Mureș

la solicitarea intimatului Ministerul Sănătății Publice București, în scopul ocupării

funcției de salariat cu funcție de conducere persoană fizică, din Spitalul Clinic

Județean de Urgență Brașov, având denumirea asimilată de „manager".

În subsidiar, a solicitat

anularea rezultatului concursului desfășurat în luna noiembrie 2006 de către Comisia

Regională de Concurs Târgu Mureș la solicitarea intimatului Ministerul Sănătății

Publice București, în scopul ocupării funcției sus-menționată.

Prin precizarea de acțiune

formulată reclamantul a solicitat repunerea sa în situația anterioară apariției

litigiului, respectiv în funcția de conducător și reprezentant legal al Spitalului

Clinic Județean de Urgență Brașov; obligarea intimatului la plata unei despăgubiri

reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate, la care să se adauge

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat cu funcția de

conducere pusă în discuție, despăgubire care să fie stabilită de către instanță;

obligarea intimatului la plata de daune morale de 1 RON.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat următoarele: Postul corespunzând funcției de reprezentant legal

al spitalului denumită „manager" în Ordinului Ministrului Sănătății Publice

nr. 1212/2006 privind aprobarea Normelor de organizare și desfășurare a concursurilor

pentru ocuparea funcției de manager, persoană fizică, din spitale publice, este

în prezent ocupat legal în baza unui contract de muncă care are ca titular pe reclamant

cu funcția de director general.

Contractul a fost declarat

valabil și este în vigoare printr-o sentință definitivă și irevocabilă a Tribunalului

Brașov.

Nu se poate invoca legal

argumentul că denumirea funcției pentru care se organizează concursul este în prezent

Manager al spitalului și nu Director general al spitalului, atâta timp cât conform

prevederilor art. 249 din Legea nr. 53/2004 (C. muncii), denumirea de manager este

doar o denumire asimilată a funcției de Director general, explicit precizată în

lege pentru salariații cu funcție de conducere.

În cauză, reclamantul

a făcut dovada formulării plângerii prealabile cu copia contestației formulate la

12 noiembrie 2006, către Comisia Regională de Concurs Târgu Mureș, cu copia tichetului

de recomandare cu confirmare de primire și cu copia Notei de inventar a actelor

atașate la contestație.

S-au invocat excepțiile

lipsei capacității procesuale pasive a Comisiei Regionale de Concurs Târgu Mureș

și a Comisiei Centrale de Concurs București, precum și excepția plângerii prealabile,

respinse de instanță prin încheierea de ședință din 9 iulie 2007.

Prin sentința civilă

nr. 162/F/CA/2007 a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul

G.O.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății Publice, Comisia Regională

de Concurs Târgu Mureș și Comisia Centrală de Concurs București și în consecință

a anulat în parte Ordinul nr. 1212/2006 emis de Ministrul Sănătății Publice, privind

aprobarea Normelor de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției

de manager, persoană fizică la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, precum

și actele subsecvente emise de pârâți pentru ocuparea acestei funcții. A obligat

pârâtul Ministerul Sănătății Publice să plătească reclamantului, despăgubiri civile

reprezentând salariile indexate, majorate, reactualizate stabilite prin contractul

de administrare valabil și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul

în calitatea sa de salariat cu funcție de conducere, drepturi calculate începând

cu 01 iunie 2006-30 noiembrie 2006 și respectiv 01 decembrie 2006 și până la data

pronunțării sentinței, 12 decembrie 2007. A respins despăgubirile solicitate pe

perioada cuprinsă între data pronunțării – 12 decembrie 2007 și până la 31 mai 2008.

A respins daunele morale solicitate de reclamant prin precizarea de acțiune ca nesusținute.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele:

În ce privește primul

capăt de cerere, referitor la anularea respectiv constatarea nulității absolute

parțiale a Ordinului nr. 1212/2006:

Reclamantul G.D.O., în

aprilie 2004 a participat la concursul pentru ocuparea postului vacant de director

general la Spitalul Clinic Județean Brașov, pe care l-a câștigat și în baza căruia

s-a încheiat în condițiile Legii nr. 270/2003 cu Consiliul de administrație, contractul

de administrare al acestui spital.

Verificând conținutul

acestui contract, rezultă că reclamantul trebuia să conducă Spitalul Județean Clinic

Brașov pe o perioadă de 4 ani, ca durată a mandatului, începând cu mai 2004 – 14

mai 2008.

Între timp, Consiliul

de administrație al Spitalului Clinic Brașov a emis dispoziția din 10 februarie

2006, prin care l-a destituit din funcție pe reclamant, iar acesta a atacat-o în

instanță, litigiul fiind soluționat de Tribunalul Brașov, secția litigii de muncă,

prin sentința civilă nr. 288/M din 14 martie 2006, rămasă irevocabilă prin decizia

Curții de Apel Brașov nr. 238 din 9 august 2006.

Potrivit acestei hotărârii

definitive și irevocabile s-a constatat de către instanța de judecată, nulitatea

absolută a dispoziției din 10 februarie 2006, emisă de Consiliul de administrație

al Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov și a hotărârii din 8 februarie 2007

emisă de acest Consiliu, precum și nulitatea absolută a hotărârii din 8

februarie 2006 a aceluiași Consiliu de administrație.

S-a mai constatat deasemenea

valabilitatea contractului de muncă al reclamantului încheiat cu Consiliul de administrație

al spitalului, pentru ocuparea funcției de Director general, dispunându-se reintegrarea

reclamantului în funcția anterioară și obligarea intimatei să-i acorde toate drepturile

aferente avute anterior emiterii actelor nule, începând cu data emiterii lor și

până la efectiva reintegrare.

Prin urmare, reclamantul

conform hotărârii de mai sus, în prezent are un contract valabil de Director general,

mandat care îi expiră la 14 mai 2008.

Față de actele de la dosar

rezultă că în fapt și în drept, contractul de muncă al reclamantului de administrare

a Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov din 14 mai 2004, era în vigoare la

data apariției noii Legi nr. 95/2006.

În esență, se reține că

postul de Director general la Spitalul Clinic de Urgentă Județean Brașov, nu era

vacant, el urma să se vacanteze la data expirării mandatului reclamantului, adică

la data de 14 mai 2008.

Legea nr. 95/2006, reglementează

reforma în domeniul sănătății și prevede într-adevăr ca spitalele publice să fie

conduse de manager persoană fizică sau persoană juridică, cu care de asemenea va

încheia contractul de management ceea ce în sensul Legii anterioare nr. 270/2003,

reprezenta contractul de administrare a acestor spitale publice.

Având în vedere faptul

că în situația dată, menținerea pe post, adică valabilitatea contractului reclamantului

și reintegrarea sa efectivă dispusă pe cale judecătorească ca urmare a constatării

nulității actelor emise de vechea conducere a spitalului reprezintă o situație aparte,

pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere, desigur că acțiunea de față trebuie analizată

nu numai prin prisma noii Legi nr. 95/2006, dar și prin prisma Legii nr. 270/2003,

în vigoare la data încheierii contractului de administrare al reclamantului.

Ori, atâta timp cât acel

contract încheiat de reclamant cu Consiliul de administrație din anul 2004 este

valabil, deși Legea nr. 270/2003 a fost abrogată, nu se poate aprecia că în speță

postul ocupat de reclamant de director general, transformat prin noua lege în post

de manager ar fi vacant încât să se poată scoate la concurs în condițiile prevăzute

de art. 178 alin. (1), (3) și art. 179 din Legea nr. 95/2006.

În concluzie, față de

actele de la dosar, instanța a apreciat că nu se putea legal socate la concurs postul

de conducere al Spitalului Județean Clinic de Urgență Brașov, deoarece acesta nu

era vacant nici la data Ordinului nr. 1212/2006, nici la data desemnării câștigătorului

concursului.

Față de cele de mai sus,

s-a admis și petitul 2 al acțiunii formulate și precizate de reclamant în sensul

obligării pârâtului Ministerul Sănătății Publice la plata către reclamant a despăgubirilor

pentru perioada 01 iunie 2006 până la - data pronunțării, 12 decembrie 2007, reprezentând

salariile indexate, majorate, reactualizate, stabilite prin Contractul de administrare,

valabil și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat cu

funcții de conducere (spor de vechime, fidelitate, stres, conducere etc.), fiind

respinse despăgubirile solicitate pentru viitor, adică de la data pronunțării până

la expirarea mandatului 31 mai 2008, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut

în esență că hotărârea judecătorească nr. 288/M/4 martie 2006 pronunțată de Tribunalul

Brașov prin care s-a stabilit valabilitatea contractului de muncă al reclamantului

încheiat cu Consiliul de administrație al Spitalului pentru ocuparea funcției de

Director general este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 privind

reforma sănătății.

Legea nr. 95/2006 prevede

o nouă conducere a spitalului, respectiv manager, care încheie în urma unui concurs

susținut contract de management cu Ministerul Sănătății.

De altfel chiar în contractul

de administrare semnat de reclamant mai susține recurentul se prevede că „prevederile

contractului se vor adapta corespunzător reglementărilor legale ulterioare încheierii

acestuia”.

Cu privire la drepturile

bănești la care ar fi îndreptățit reclamantul, recurentul a arătat că în mod nelegal

instanța a dispus obligarea autorității la plata în întregime a salariului de Director

general întrucât, în această perioadă, reclamantul a îndeplinit funcția de medic

având contract de muncă cu spitalul pentru care a încasat drepturi bănești.

Curtea, analizând actele

și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., constată următoarele:

În cauza de față, dezbaterile,

în complet format din doi judecători au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie

2007 când în temeiul art. 146 C. proc. civ. raportat la art. 260 alin. (1) din același

Cod s-a amânat pronunțarea la data de 17 noiembrie 2007.

La această dată având

în vedere că membrii completului au avut opinii divergente cauza a fost repusă pe

rol în vederea constituirii unui complet de divergență.

Potrivit dispozițiilor

art. 257 C. proc. civ. „dacă majoritatea legală nu se poate întruni pricina se va

judeca din nou, în complet de divergență, în aceeași zi sau în cel mult 5 zile;

2) la instanțele de fond

părerile vor trebui să fie întotdeauna motivate înainte de judecarea divergenței,

afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergența;

3) dezbaterile vor fi

reluate asupra punctelor rămase în divergență, dacă după judecarea divergenței,

vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult,

sunt datori să se unească într-o singură părere”.

Verificând Dosarul

nr. 368/64/2007 se constată că instanța nu a respectat dispozițiile art. 257

alin. (2) și (3) C. proc. civ. în sensul motivării părerilor divergente ale judecătorilor.

Necesitatea motivării

în scris a părerilor divergente, atunci când divergența nu se judecă în ziua în

care s-a ivit, reiese și din prevederile textului susmenționat, în sensul că dezbaterile

sunt reluate asupra punctelor de divergență fiecare dinte judecători poate reveni

asupra părerilor sale, completul care a judecat înainte de ivirea ei, format din

doi judecători, va continua judecarea pricinii și numai dacă divergența ivită este

în legătură cu situația în întregul ei, cauza va fi soluționată în fond de completul

de divergență format din trei judecători.

Respectarea dispoziției

este importantă și pentru instanța de control judiciar, care numai în acest mod

va putea verifica toate situațiile mai sus arătate, în special dacă divergența a

purtat numai asupra anumitor puncte sau asupra soluției globale, situații care nu

se pot realiza în lipsa acestor motivări.

Astfel că în temeiul

art. 312 alin. (2) C. proc. civ. pentru motivele sus invocate se va casa hotărârea

atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării

instanța urmează să aibă în vedere și motivele de recurs formulate în cauză ca apărări

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 162/F/CA din 12 decembrie

2007 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecarea la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.