ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Brașov, secția contencios, administrativ și fiscal, reclamantul M.V.D. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Telecomunicațiilor,

anularea ordinului din 15 februarie 2007, obligarea pârâtului la plata drepturilor

salariale pierdute de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării

efective în funcție, obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

În motivarea cererii reclamantul

a arătat că la data de 6 iunie 2006, prin ordinul nr. 954, a fost numit în funcția

de manager al Spitalului Universitar C.F. Craiova, iar prin ordinul din 15

februarie 2007 a fost eliberat din această funcție, fără ca, până la data ordinului

contestat, în cadrul spitalului să fi fost desfășurată vreo activitate de analiză

și evaluare, care să conducă la concluzia unui management defectuos, pentru a se

justifica această măsură.

Reclamantul a învederat

că ilegalitatea ordinului rezultă din aceea că, deși a fost numit în funcția de

manager până la ocuparea funcției ca urmare a organizării concursului, a fost revocat

fără a exista vreun motiv, respectiv nu a fost organizat un concurs și nu au fost

constatate deficiențe în activitatea managerială.

Pârâtul Ministerul Transporturilor

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă,

având în vedere faptul că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului

la data de 15 martie 2007, urmând a i se răspunde în termen legal de 30 de zile

prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004. Prin actul din 16

aprilie 2007 Ministerul Transporturilor a răspuns plângerii prealabile formulate

de reclamant prin care solicită revocarea ordinului M.T.C.T.nr. 265/2007.

Curtea de Apel Brașov,

a respins excepția prematurității introducerii cererii de chemare judecată ca fiind

neîntemeiată, întrucât reclamantul a respectat termenul prevăzut de art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Prin sentința nr. 255

din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios, administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.V.D. în contradictoriu

cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Telecomunicațiilor, a anulat ordinul

din 15 februatrie 2007 emis de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantul

a drepturilor salariale neîncasate, începând cu data eliberării din funcție și până

la reintegrare.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin ordinul din 6 iunie 2006 al Ministerului Transportului,

Construcțiilor și Turismului reclamantul M.V.D. a fost numit în funcția de manager

al Spitalului Universitar C.F. Craiova. Temeiul juridic în baza căruia a fost emis

ordinul îl constituie art.

V.

alin. (4) din H.G. nr. 412/2004 care reglementează

organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Conform art. 1 al acestui ordin, reclamantul a fost numit în această funcție până

la ocuparea funcției, ca urmare a concursului organizat pentru selecționarea managerului.

A mai reținut instanța

de fond că ulterior, prin ordinul din 15 februarie 2007 emis de către Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în baza aceluiași temei legal reclamantul

a fost eliberat din funcția de manager la Spitalul Universitar C.F. Craiova.

A mai constatat că ordinul

de eliberare din funcție nu indică, însă, motivul pentru care a fost dispusă eliberarea

reclamantului din funcție, respectiv dacă postul în discuție a fost ocupat ca urmare

a organizării unui concurs, ori un alt motiv, facându-se doar trimitere la dispozițiile

legale aplicabile în cauză, respectiv art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004, iar

textul legal indicat nu exclude ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului din sfera actelor administrative ce trebuie să îndeplinească o serie

de condiții ad validitatem, printre care și condițiile de formă exterioară, respectiv

forma scrisă și motivarea.

Totodată, s-a reținut

că prin ordinul atacat mandatul acordat reclamantului încetează în momentul organizării

unui concurs de ocupare a funcției, de selecționare a managerului or, în cauză,

nu a fost organizat un astfel de concurs, ca și condiție de încetare a mandatului

de manager.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, arătând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea

greșită a legii, pentru următoarele argumente:

- deși în mod corect instanța

de fond a reținut că reclamantul a exercitat funcția de manager în baza unui mandat

acordat prin ordinul din 6 iunie 2006, aplicându-se deci regulile juridice care

guvernează această materie, a interpretat greșit mențiunea din cuprinsul ordinului

care a stabilit data limită până la care managerul poate exercita funcția, în sensul

că această dată era obligatoriu de respectat de către emitentul actului, încetarea

funcției de manager putând opera doar după organizarea concursului pentru ocuparea

postului de manager;

-în mod greșit a reținut

instanța de fond că ordinul de eliberare din funcție trebuia motivat, în condițiile

în care raportul juridic dedus judecății urmează regulile mandatului,care poate

înceta prin revocare unilaterală, având la bază încrederea mandantului în mandatar,

instanțele judecătorești neputând cenzura oportunitatea măsurii revocării mandatului.

Sancțiunea nulității recursului

la care a făcut referire reprezentantul intimatului-reclamant, motivat de faptul

că nu a fost indicat temeiul de drept al promovării acestuia, nu poate fi reținută

întrucât, pe de o parte, criticile recursului pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., iar pe de altă parte, în materia contenciosului administrativ legiuitorul

a instituit numai calea de atac a recursului, astfel încât acesta nu este limitat

la motivele de casare prevăzute de art. art. 304 C. proc. civ., instanța putând

să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ.

Examinând cauza în condițiile

acestui din urmă text de lege și criticile recurentului prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materie, Înalta

Curte constată că se impune adoptarea soluției de admitere a recursului și modificarea,

în parte, a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației de plată a drepturilor

salariale neîncasate de reclamant începând cu data eliberării sale din funcție și

până la reintegrare, însă numai pentru considerentele în continuare arătate.

Prin ordinul din 06 iunie

2006 reclamantul a fost numit în funcția de manager la Spitalul Universitar C.F.Craiova

pe perioada determinată, respectiv până la ocuparea funcției ca urmare a concursului

organizat pentru selecționarea managerului, astfel cum dispun prevederile Legii

nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății.

În contextul apariției

acestei legi, prerogativa ministrului transportului, construcțiilor și turismului

de a numi și elibera din funcție managerii spitalelor, instituită potrivit dispozițiilor

privind organizarea și funcționarea ministerului, operează până la organizarea concursului

pentru ocuparea respectivelor funcții, ulterior acestei date ministrul nemaiputând

dispune cu privire la persoana care să asigure conducerea spitalelor din subordinea

ministerului Transporturilor, în alte condiții decât cele impuse de noul act normativ,

managerul declarat câștigător la concursul de selecție urmând să încheie un contract

de management cu respectivul minister.

Exercitând prerogativa

avută până la data organizării concursului de selecție a managerilor, ministrul

a acționat însă în regim de putere publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

b) din Legea nr. 554/2004, ordinul atacat fiind un act administrativ, așa cum acesta

este definit prin art. 2 lit. c) din aceeași lege.

Prin urmare, în mod corect

prima instanță a reținut că ordinul în discuție trebuie să îndeplinească toate condițiile

de validitate ale acestei categorii de acte juridice, determinate de caracterul

și specificul lor și statuate la nivel de principiu atât în doctrina cât și în jurisprudența

în materie.

Între aceste condiții

este inclusă și aceea a motivării actului administrativ, menită a evita dobândirea

de către autoritatea administrativă a unei puteri discreționare, precum și a asigura

exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare

și a celui la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din C.E.D.O., condiție

a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului, din această perspectivă concluzia

primei instanțe fiind justificată.

Întrucât a fost organizat

concursul de selecție a managerului, iar persoana declarată admisă a fost numită

în această funcție, așa cum rezultă din ordinul din 18 februarie 2008, depus la

dosar în recurs, reîncadrarea reclamantului în funcție și, implicit, stabilirea

în sarcina pârâtului –recurent a obligației de plată a drepturilor salariale până

la reîncadrarea nu mai este legalmente posibilă.

Față de această situație

și în condițiile în care prima instanță nu a fost investită cu o cerere accesorie

prin care să fie cuantificate despăgubirile solicitate pentru repararea pagubei

cauzate, astfel încât soluția adoptată în privința acesteia să poată forma obiectul

controlului judiciar, se impune modificarea hotărârii atacate numai în sensul înlăturării

respectivei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Transporturilor, împotriva sentinței nr. 255 din 12 septembrie 2007

a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului Ministerul

Transporturilor la plata către reclamantul M.V.D. a drepturilor salariale neîncasate

începând cu data eliberării sale din funcție și până la reintegrare.

Meține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2008.