ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios, administrativ și fiscal, reclamantul M.V.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Telecomunicațiilor, anularea ordinului din 15 februarie 2007, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale pierdute de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective în funcție, obligarea pârâtului la plata daunelor morale. În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 6 iunie 2006, prin ordinul nr. 954, a fost numit în funcția de manager al Spitalului Universitar C.F.

Craiova, iar prin ordinul din 15 februarie 2007 a fost eliberat din această funcție, fără ca, până la data ordinului contestat, în cadrul spitalului să fi fost desfășurată vreo activitate de analiză și evaluare, care să conducă la concluzia unui management defectuos, pentru a se justifica această măsură. Reclamantul a învederat că ilegalitatea ordinului rezultă din aceea că, deși a fost numit în funcția de manager până la ocuparea funcției ca urmare a organizării concursului, a fost revocat fără a exista vreun motiv, respectiv nu a fost organizat un concurs și nu au fost constatate deficiențe în activitatea managerială. Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, având în vedere faptul că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului la data de 15 martie 2007, urmând a i se răspunde în termen legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004.

Prin actul din 16 aprilie 2007 Ministerul Transporturilor a răspuns plângerii prealabile formulate de reclamant prin care solicită revocarea ordinului M.T.C.T.nr. 265/2007. Curtea de Apel Brașov, a respins excepția prematurității introducerii cererii de chemare judecată ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamantul a respectat termenul prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată. Prin sentința nr. 255 din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția contencios, administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.V.D. în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Telecomunicațiilor, a anulat ordinul din 15 februatrie 2007 emis de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantul a drepturilor salariale neîncasate, începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin ordinul din 6 iunie 2006 al Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului reclamantul M.V.D. a fost numit în funcția de manager al Spitalului Universitar C.F. Craiova. Temeiul juridic în baza căruia a fost emis ordinul îl constituie art. V. alin. (4) din H.G. nr. 412/2004 care reglementează organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Conform art. 1 al acestui ordin, reclamantul a fost numit în această funcție până la ocuparea funcției, ca urmare a concursului organizat pentru selecționarea managerului. A mai reținut instanța de fond că ulterior, prin ordinul din 15 februarie 2007 emis de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în baza aceluiași temei legal reclamantul a fost eliberat din funcția de manager la Spitalul Universitar C.F.

Craiova. A mai constatat că ordinul de eliberare din funcție nu indică, însă, motivul pentru care a fost dispusă eliberarea reclamantului din funcție, respectiv dacă postul în discuție a fost ocupat ca urmare a organizării unui concurs, ori un alt motiv, facându-se doar trimitere la dispozițiile legale aplicabile în cauză, respectiv art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 412/2004, iar textul legal indicat nu exclude ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului din sfera actelor administrative ce trebuie să îndeplinească o serie de condiții ad validitatem, printre care și condițiile de formă exterioară, respectiv forma scrisă și motivarea. Totodată, s-a reținut că prin ordinul atacat mandatul acordat reclamantului încetează în momentul organizării unui concurs de ocupare a funcției, de selecționare a managerului or, în cauză, nu a fost organizat un astfel de concurs, ca și condiție de încetare a mandatului de manager.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele argumente: - deși în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a exercitat funcția de manager în baza unui mandat acordat prin ordinul din 6 iunie 2006, aplicându-se deci regulile juridice care guvernează această materie, a interpretat greșit mențiunea din cuprinsul ordinului care a stabilit data limită până la care managerul poate exercita funcția, în sensul că această dată era obligatoriu de respectat de către emitentul actului, încetarea funcției de manager putând opera doar după organizarea concursului pentru ocuparea postului de manager; -în mod greșit a reținut instanța de fond că ordinul de eliberare din funcție trebuia motivat, în condițiile în care raportul juridic dedus judecății urmează regulile mandatului,care poate înceta prin revocare unilaterală, având la bază încrederea mandantului în mandatar, instanțele judecătorești neputând cenzura oportunitatea măsurii revocării mandatului.

Sancțiunea nulității recursului la care a făcut referire reprezentantul intimatului-reclamant, motivat de faptul că nu a fost indicat temeiul de drept al promovării acestuia, nu poate fi reținută întrucât, pe de o parte, criticile recursului pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte, în materia contenciosului administrativ legiuitorul a instituit numai calea de atac a recursului, astfel încât acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ. Examinând cauza în condițiile acestui din urmă text de lege și criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a prevederilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că se impune adoptarea soluției de admitere a recursului și modificarea, în parte, a hotărârii atacate în sensul înlăturării obligației de plată a drepturilor salariale neîncasate de reclamant începând cu data eliberării sale din funcție și până la reintegrare, însă numai pentru considerentele în continuare arătate. Prin ordinul din 06 iunie 2006 reclamantul a fost numit în funcția de manager la Spitalul Universitar C.F.Craiova pe perioada determinată, respectiv până la ocuparea funcției ca urmare a concursului organizat pentru selecționarea managerului, astfel cum dispun prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății.

În contextul apariției acestei legi, prerogativa ministrului transportului, construcțiilor și turismului de a numi și elibera din funcție managerii spitalelor, instituită potrivit dispozițiilor privind organizarea și funcționarea ministerului, operează până la organizarea concursului pentru ocuparea respectivelor funcții, ulterior acestei date ministrul nemaiputând dispune cu privire la persoana care să asigure conducerea spitalelor din subordinea ministerului Transporturilor, în alte condiții decât cele impuse de noul act normativ, managerul declarat câștigător la concursul de selecție urmând să încheie un contract de management cu respectivul minister.

Exercitând prerogativa avută până la data organizării concursului de selecție a managerilor, ministrul a acționat însă în regim de putere publică, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, ordinul atacat fiind un act administrativ, așa cum acesta este definit prin art. 2 lit. c) din aceeași lege. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut că ordinul în discuție trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale acestei categorii de acte juridice, determinate de caracterul și specificul lor și statuate la nivel de principiu atât în doctrina cât și în jurisprudența în materie.

Între aceste condiții este inclusă și aceea a motivării actului administrativ, menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreționare, precum și a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil reglementat prin art. 6 din C.E.D.O., condiție a cărei nesocotire atrage anulabilitatea actului, din această perspectivă concluzia primei instanțe fiind justificată. Întrucât a fost organizat concursul de selecție a managerului, iar persoana declarată admisă a fost numită în această funcție, așa cum rezultă din ordinul din 18 februarie 2008, depus la dosar în recurs, reîncadrarea reclamantului în funcție și, implicit, stabilirea în sarcina pârâtului –recurent a obligației de plată a drepturilor salariale până la reîncadrarea nu mai este legalmente posibilă.

Față de această situație și în condițiile în care prima instanță nu a fost investită cu o cerere accesorie prin care să fie cuantificate despăgubirile solicitate pentru repararea pagubei cauzate, astfel încât soluția adoptată în privința acesteia să poată forma obiectul controlului judiciar, se impune modificarea hotărârii atacate numai în sensul înlăturării respectivei obligații, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, împotriva sentinței nr. 255 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios, administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția privind obligarea pârâtului Ministerul Transporturilor la plata către reclamantul M.V.D. a drepturilor salariale neîncasate începând cu data eliberării sale din funcție și până la reintegrare. Meține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2008.