ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2496/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 14 mai 2007, M.B. a solicitat ca în

contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și S.U.C.F. Craiova să se dispună

anularea Ordinului nr. 47 din 2 mai 2007 emis de ministrul transporturilor prin

care a fost eliberat din funcția de manager al pârâtului secund, ca nelegal.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a fost numit

în funcția respectivă, cu mențiunea „până la ocuparea funcției, ca urmare a

concursului organizat pentru selecționarea managerului”. Că, deși ulterior și-a

desfășurat activitatea corespunzător atribuțiilor funcției de manager, prin

ordinul contestat a fost eliberat din funcție fără nicio motivare și în locul

său a fost numit un alt manager, în aceleași condiții, adică până la ocuparea

funcției prin concurs.

A precizat totodată, că până

în prezent nu s-a organizat concursul și în opinia lui, actualul manager al

spitalului nu îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea acestei

funcții.

Prin sentința civilă nr. 385

din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că ordinul de eliberare din funcția de manager a

reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 367/2007,

care a abrogat H.G. nr. 412/2004, ce a constituit temeiul juridic al numirii în

funcție.

Pe de altă parte, contractul

individual de muncă a fost încheiat de M.B. cu S.U.C.F. Craiova pentru o perioadă

determinată, începând cu 16 februarie 2007 până la 2 mai 2007. Data încetării

contractului a fost certificată și acceptată de reclamant, care l-a semnat atât

în calitate de angajator, cât și în calitate de salariat.

Astfel, reclamantul a

acceptat condițiile de numire și cele de eliberare din funcție în orice moment

pe care autoritatea publică îl va considera optim, cu atât mai mult cu cât

numirea s-a făcut pe o perioadă determinată.

S-a concluzionat că

reclamantul a acceptat situația de fapt potrivit căreia, oricând, autoritatea

publică centrală care a dispus numirea, poate dispune, în aceleași condiții,

revocarea din funcție.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.B.

Recurentul a susținut că

prima instanță i-a respins acțiunea, ca urmare a unei interpretări greșite a

unor clauze contractuale stipulate în contractul individual de muncă.

În realitate, acest contract

a fost încheiat pe o durată determinată, cuprinsă între data de 16 februarie

2007 și până la ocuparea postului prin concurs, condiție nerealizată în fapt.

A mai susținut că, întrucât

perioada numirii sale în funcția de manager nu a expirat și nici nu s-au adus

argumente în sensul unei conduite de natură a eroda încrederea acordată

inițial, măsura revocării din funcție are un caracter abuziv și îl prejudiciază

inclusiv în plan material, prin prisma de drepturile salariale cuvenite.

Recursul este nefondat.

Nu se contestă de toate

părțile litigante că reclamantul M.B. a îndeplinit funcția de manager al S.U.C.F.

Craiova în baza mandatului acordat prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007,

emis de ministrul transporturilor.

Atât în cuprinsul ordinului

de numire în funcție, cât și în contractul individual de muncă încheiat de

reclamant cu S.U.C.F. Craiova s-a menționat că funcția de manager va fi

exercitată până la ocuparea postului prin concurs.

Rezultă deci, că până la

organizarea concursului, numirea și eliberarea din funcția a managerilor de

spitale urmează regimul juridic specific raporturilor de mandat, în cadrul

căruia, ministrul transporturilor poate dispune, conform dispozițiilor H.G. nr.

412/2007 și ulterior, ale celor conținute de H.G. nr. 367/2007, mandatarea

organizării și desfășurării activității de conducere a spitalelor din

subordine.

Mențiunea înscrisă în

ordinul de numire în funcție a reclamantului cu privire la durata mandatului

este conformă reglementării adoptate prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății.

În contextul noii

reglementări legale, prerogativa ministrului transporturilor, construcțiilor și

turismului, de a numi, respectiv de a elibera din funcție pe managerii de

spitale, instituită potrivit normelor referitoare la organizarea și

funcționarea Ministerului Transporturilor, operează până la organizarea

concursului pentru ocuparea acelei funcții. După această dată, ministrul nu mai

poate dispune cu privire la persoana care urmează să asigure conducerea

oricărui spital aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, aplicând

regulile specifice mandatului.

Dar, mandatul acordat lui M.B.

prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a avut la bază, pe lângă temeiurile

de drept arătate, încrederea ministrului în persoana desemnată, fiind prin

urmare, evident faptul că atunci când încrederea nu mai subzistă, mandatul

poate fi revocat, ca măsură ce ține de esența mandatului.

În plus, cum deja s-a

precizat, M.B. a fost numit în funcția de manager fără concurs, pe o durată

determinată, iar aprecierile sale referitoare la noul manager nu justifică nici

ele reformarea soluției în sensul cerut.

Rezultă așadar, că în lipsa

unor dovezi care să confirme existența unui drept subiectiv legitim al

reclamantului, vătămat prin emiterea actului administrativ supus controlului

jurisdicțional, în mod corect prima instanță a respins acțiunea.

Ținând seama de

considerentele expuse și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de

ordin publică, care în sensul art. 306 alin. 2 C. proc. civ. pot fi invocate

din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.B., împotriva sentinței nr. 305 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.