ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2496/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 mai 2007, M.B. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și S.U.C.F. Craiova să se dispună anularea Ordinului nr. 47 din 2 mai 2007 emis de ministrul transporturilor prin care a fost eliberat din funcția de manager al pârâtului secund, ca nelegal. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a fost numit în funcția respectivă, cu mențiunea „până la ocuparea funcției, ca urmare a concursului organizat pentru selecționarea managerului”. Că, deși ulterior și-a desfășurat activitatea corespunzător atribuțiilor funcției de manager, prin ordinul contestat a fost eliberat din funcție fără nicio motivare și în locul său a fost numit un alt manager, în aceleași condiții, adică până la ocuparea funcției prin concurs.

A precizat totodată, că până în prezent nu s-a organizat concursul și în opinia lui, actualul manager al spitalului nu îndeplinește condițiile necesare pentru exercitarea acestei funcții. Prin sentința civilă nr. 385 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că ordinul de eliberare din funcția de manager a reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 367/2007, care a abrogat H.G. nr. 412/2004, ce a constituit temeiul juridic al numirii în funcție. Pe de altă parte, contractul individual de muncă a fost încheiat de M.B. cu S.U.C.F.

Craiova pentru o perioadă determinată, începând cu 16 februarie 2007 până la 2 mai 2007. Data încetării contractului a fost certificată și acceptată de reclamant, care l-a semnat atât în calitate de angajator, cât și în calitate de salariat. Astfel, reclamantul a acceptat condițiile de numire și cele de eliberare din funcție în orice moment pe care autoritatea publică îl va considera optim, cu atât mai mult cu cât numirea s-a făcut pe o perioadă determinată. S-a concluzionat că reclamantul a acceptat situația de fapt potrivit căreia, oricând, autoritatea publică centrală care a dispus numirea, poate dispune, în aceleași condiții, revocarea din funcție. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.B.

Recurentul a susținut că prima instanță i-a respins acțiunea, ca urmare a unei interpretări greșite a unor clauze contractuale stipulate în contractul individual de muncă. În realitate, acest contract a fost încheiat pe o durată determinată, cuprinsă între data de 16 februarie 2007 și până la ocuparea postului prin concurs, condiție nerealizată în fapt. A mai susținut că, întrucât perioada numirii sale în funcția de manager nu a expirat și nici nu s-au adus argumente în sensul unei conduite de natură a eroda încrederea acordată inițial, măsura revocării din funcție are un caracter abuziv și îl prejudiciază inclusiv în plan material, prin prisma de drepturile salariale cuvenite. Recursul este nefondat.

Nu se contestă de toate părțile litigante că reclamantul M.B. a îndeplinit funcția de manager al S.U.C.F. Craiova în baza mandatului acordat prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007, emis de ministrul transporturilor. Atât în cuprinsul ordinului de numire în funcție, cât și în contractul individual de muncă încheiat de reclamant cu S.U.C.F. Craiova s-a menționat că funcția de manager va fi exercitată până la ocuparea postului prin concurs. Rezultă deci, că până la organizarea concursului, numirea și eliberarea din funcția a managerilor de spitale urmează regimul juridic specific raporturilor de mandat, în cadrul căruia, ministrul transporturilor poate dispune, conform dispozițiilor H.G. nr. 412/2007 și ulterior, ale celor conținute de H.G.

nr. 367/2007, mandatarea organizării și desfășurării activității de conducere a spitalelor din subordine. Mențiunea înscrisă în ordinul de numire în funcție a reclamantului cu privire la durata mandatului este conformă reglementării adoptate prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. În contextul noii reglementări legale, prerogativa ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, de a numi, respectiv de a elibera din funcție pe managerii de spitale, instituită potrivit normelor referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, operează până la organizarea concursului pentru ocuparea acelei funcții. După această dată, ministrul nu mai poate dispune cu privire la persoana care urmează să asigure conducerea oricărui spital aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, aplicând regulile specifice mandatului.

Dar, mandatul acordat lui M.B. prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a avut la bază, pe lângă temeiurile de drept arătate, încrederea ministrului în persoana desemnată, fiind prin urmare, evident faptul că atunci când încrederea nu mai subzistă, mandatul poate fi revocat, ca măsură ce ține de esența mandatului. În plus, cum deja s-a precizat, M.B. a fost numit în funcția de manager fără concurs, pe o durată determinată, iar aprecierile sale referitoare la noul manager nu justifică nici ele reformarea soluției în sensul cerut. Rezultă așadar, că în lipsa unor dovezi care să confirme existența unui drept subiectiv legitim al reclamantului, vătămat prin emiterea actului administrativ supus controlului jurisdicțional, în mod corect prima instanță a respins acțiunea.

Ținând seama de considerentele expuse și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordin publică, care în sensul art. 306 alin. 2 C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.B., împotriva sentinței nr. 305 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.