ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față,
Prin cererea adresată Curții de
Apel Cluj reclamantul M.I.I. a chemat în judecată Ministerul Sănătății Publice,
Ministrul Sănătății Publice, E.N. și M.F.I., pentru ca instanța să dispună
anularea concursului organizat pentru ocuparea postului de manager al
Spitalului Județean Zalău, organizat în baza prevederilor Legii nr. 96/2006 și
a Ordinului nr. 1212/2006; anularea Ordinului nr. 1559 din 13 decembrie 2006 de
numire în funcția de manager al Spitalului Județean Zalău, jud. Sălaj a
pârâtului M.F.I. și a actelor pregătitoare tehnice care au stat la baza
emiterii ordinului atacat; anularea contractului de management nr. 335 din 14
decembrie 2006
încheiat între pârâți și
obligarea pârâților să organizeze un nou concurs
pentru postul de
manager al Spitalului Județean Zalău.
În motivarea cererii a arătat
faptul că a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de
manager al Spitalului Județean Zalău, alături de pârâtul cu același nume ca al
său, respectiv M.F.I.
După
publicarea rezultatelor finale ale concursului, reclamantul
M.I.I. a
fost declarat admis cu media generală 8,42 iar pârâtul M.F.I. a fost respins cu
media generală 8,30.
Reclamantul nu a formulat
contestație, pentru că a fost declarat admis, însă contracandidatul său a
formulat contestație, care i-a fost respinsă. A arătat faptul că această
Comisie de examinare a contestațiilor, din oficiu a schimbat notele obținute la
interviu de cei doi candidați, modificând nota finală a acestora și publicând
rezultatele finale ale concursului, după soluționarea contestațiilor în sensul
declarării ca admis a pârâtului M.F.I. și respins a reclamantului M.I.I.
A criticat în cadrul motivelor
acțiunii formulate, faptul că i-au fost modificate notele la proba interviului,
fără ca să fi făcut vreo contestație în acest sens, iar după publicarea
listelor finale a fost pus în fața faptului împlinit, întrucât nu a mai putut
formula contestație, conform regulamentului de examen.
Cu toate acestea a formulat
contestație împotriva rezultatelor
finale,
la care nu a primit nici un răspuns, iar ulterior acestei reclamații
a
fost emis Ordinul de numire în funcția de manager al spitalului a pârâtului
declarat admis. A arătat că a formulat contestație și împotriva acestui ordin,
la care nu a primit nici un răspuns.
Pe fondul pricinii, au arătat
faptul că la proba interviului două dintre notele acordate pârâtului în mod greșit
au fost trecute de comisie ca fiind acordate reclamantului, motiv pentru care,
la
verificarea din oficiu, Comisia a
sesizat această greșeală materială și a
îndreptat-o, modificând notele acordate la proba interviului acestor doi
candidați cu nume asemănătoare, motiv pentru care au solicitat
respingerea ca nefondată a acțiunii.
În cauză a formulat întâmpinare și
pârâtul M.F.I. solicitând respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca
inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de
lege, precum și pentru considerentul că ordinul atacat, prin care a fost
desemnat manager al Spitalului, a intrat în circuitul civil și nu mai poate
forma obiectul unei acțiuni în contencios administrativ pentru anularea lui
iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în
mod legal a fost declarat câștigător al concursului și numit manager al
Spitalului Județean Zalău.
Prin sentința civilă nr. 203 din
12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj au fost respinse excepțiile invocate și a
fost admisă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că excepția prematurității și
excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți nu pot fi primite,
întrucât reclamantul a urmat procedura prealabilă, iar la data invocării
excepției termenul de 30 de zile era împlinit.
De asemenea, a reținut faptul că
actul administrativ atacat a intrat în circuitul civil iar autoritatea emitentă
nu mai putea revoca actul atacat, această facultate aparținând numai instanței
de judecată de la acel moment.
Cu privire la excepția
tardivității precizării de acțiune, Curtea a reținut faptul că aceasta nu este
tardivă în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată , precum și în
raport de data luării la cunoștință a actelor ce se solicită a fi anulate prin
precizarea formulată, acte ulterioare actului administrativ principal atacat.
Pe fondul cererii de chemare în
judecată, Curtea a apreciat faptul că modalitatea de îndreptare a erorii
materiale intervenite în notarea candidaților la proba interviului nu a fost
corectă, întrucât această eroare a fost corectată în tabelul final afișat în
urma soluționării contestațiilor, iar reclamantul a fost pus în imposibilitate
de a mai formula vreo contestație.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs pârâții M.F.I., Ministerul Sănătății Publice și Ministrul
Sănătății Publice, E.N.
În cadrul
motivelor de recurs formulate de M.F.I. a fost
invocată
excepția prematurității cererii și s-a solicitat admiterea
recursului formulat, modificarea sentinței atacate
în sensul respingerii
acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, întrucât
intimatul-reclamant nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004.
În subsidiar, s-a solicitat admiterea
recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii
reclamantului ca
neîntemeiată, întrucât
instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată.
S-a arătat faptul
că anularea atât a Ordinului nr. 1559 din 13 decembrie 2006,
cât și a contractului de management este nelegală întrucât intimatul
reclamant are calitatea de terț față de aceste contracte și puteau fi
invocate numai motive de nulitate absolută a
acestora, motive care nu rezultă din analiza actelor dosarului, care să justifice
aplicarea acestei
sancțiuni.
S-a precizat faptul că nota obținută de cei doi
candidați la proba interviului în mod corect a fost îndreptată de Comisia de
concurs, întrucât din cercetarea probelor administrate rezultă această greșeală
materială a Comisiei de la proba interviului, astfel încât rezultatul
concursului afișat după soluționarea contestațiilor este corect.
Prin motivele de recurs formulate,
recurenții-pârâți Ministerul Sănătății Publice și Ministrul Sănătății Publice,
E.N. au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și
respingerea acțiunii reclamantului, invocând motivele prevăzute de art. 304
pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ.
S-a criticat faptul că instanța de fond a
acordat mai mult decât
s-a cerut, ori ceea
ce nu s-a cerut, întrucât s-a dispus obligarea acestor
pârâți la
organizarea unui nou concurs pentru ocuparea postului de
manager al Spitalului Județean Zalău și anularea
concursului organizat
pentru
ocuparea funcției arătate, în condițiile în care reclamantul nu a
solicitat
acest lucru.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că hotărârea
este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit
dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 554/2004, reclamantul trebuia să se
adreseze cu plângere prealabilă emitentului ordinului în termen de 30 de zile
de la emiterea acestuia, să aștepte răspuns termen de 30 de zile și tot în
termen de 30 de zile de la primirea răspunsului să
se adreseze instanței
dacă este nemulțumit de răspunsul primit. S-a
arătat faptul că la data introducerii acțiunii nu expirase încă termenul de
răspuns, iar interpretarea instanței de fond nu poate fi acceptată,
interpretare cu
privire la faptul că la data
formulării excepției termenul era împlinit și
aceasta pentru că legea nu
face această distincție, relevant fiind doar momentul introducerii acțiunii.
Recurenții au
criticat și faptul că în mod greșit instanța de fond a admis completarea la
acțiunea formulată, întrucât această cerere a fost
formulată
tardiv și trebuia respinsă ca atare, precum și faptul că actul juridic atacat a
fost în mod greșit calificat ca fiind un act de natură civilă, atâta timp cât
contractul de management în discuție este un contract de natură administrativă.
S-a arătat faptul că pentru anularea acestui
contract de management trebuia urmată procedura prealabilă , ceea ce nu s-a
întâmplat în situația de față.
De asemenea, pe
fondul cauzei, s-a criticat hotărârea pronunțată
întrucât instanța a reținut că îndreptarea erorii
materiale s-a realizat cu
ocazia
verificării din oficiu și la publicarea listelor finale cu rezultatele
la concurs, astfel încât intimatul reclamant nu a avut posibilitatea
contestării acestor rezultate, situație care nu este reală, întrucât conform
dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Ordinul nr. 1212/2006 se prevedea expres
posibilitatea contestării acestor rezultate finale.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte analizând motivele invocate în
raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente
cauzei va respinge recursurile formulate pentru considerentele ce urmează.
Criticile formulate de recurenți cu privire la
prematuritatea
cererii reclamantului, precum
și cu privire la neîndeplinirea procedurii
prealabile nu pot fi primite
de instanța de control judiciar întrucât aceste critici sunt nefondate.
Astfel, conform prevederilor art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios
administrativ
competente, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său
ori într-un interes legitim
printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente,
în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau
în parte, a acestuia.
Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului,
Înalta Curte a constatat faptul că la data de 25 noiembrie 2006 a fost
organizat un concurs pentru ocuparea funcției de
manager al Spitalului
Zalău, concurs la care au participat reclamantul
și pârâtul din dosar, ambii având nume identice, diferită fiind doar inițiala
tatălui.
După susținerea probelor de concurs au fost
afișate rezultatele, iar reclamantul a fost declarat admis cu media generală
8,42 iar pârâtul respins cu media 8,30.
Pârâtul a înțeles să formuleze contestație
împotriva punctajului obținut la probele orale, respectiv la proiectul de
management și la interviul de selecție, contestație care i-a fost respinsă de
Comisia de soluționare a contestațiilor motivat de faptul că nu există
procedură pentru verificarea unor astfel de susțineri.
La data de 28 noiembrie 2006 au fost
publicate listele finale după soluționarea contestațiilor, tabel în care reclamantul
a fost
declarat respins,
fiindu-i modificată media finală a examenului la
nota
8,34, această medie fiind calculată prin modificarea notei obținute
de reclamant la proba interviului, ca urmare a corectării unei greșeli
materiale a comisiei de concurs, iar pârâtul a fost declarat admis cu
media generală 8,38, comisia procedând, de
asemenea, la modificarea
notei obținute la proba interviului și , ca
atare, modificând media generală.
După publicarea
acestor liste, reclamantul a formulat contestație
împotriva rezultatelor finale (fila 145, dosar
fond), la care nu a primit
niciun răspuns.
Având în vedere succesiunea în timp a faptelor
și a actelor,
înalta Curte a constatat că
plângerea depusă de reclamant la data de 29 noiembrie 2006, prin care a
contestat rezultatele finale ale concursului
organizat pentru ocuparea
funcției de manager al Spitalului Zalău,
reprezintă
plângerea prealabilă conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ,
având în vedere faptul că aceasta este contestația depusă
ca urmare a
înregistrării unei vătămări într-un drept sau interes legitim.
La data de 13 decembrie 2006 Ministerul
Sănătății Publice a emis Ordinul nr. 1559 de numire în funcția de manager al
Spitalului a candidatului declarat admis, respectiv a pârâtului M.F.I.
La data de 21 decembrie 2006
reclamantul M.I.I., luând cunoștință de existența acestui ordin de numire în
funcție, a formulat plângere și împotriva acestuia, iar la data de 22 decembrie
2006 a depus acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Este evident că ordinul atacat, de
numire a persoanei declarate câștigătoare la concurs, este ulterior și urmare a
concursului organizat
și contestat de
reclamant, motiv pentru care nu poate fi acceptată teza
recurenților
pârâți, care invocă atât prematuritatea cererii, tardivitatea
cât și inexistența plângerii prealabile, aceasta
cu referire la fiecare act
adoptat de Ministerul Sănătății, întrucât
legea prevede o singură plângere împotriva actului care a produs vătămarea și
nu plângeri succesive asupra tuturor actelor subsecvente actului contestat.
Teoria prematurității cererii formulată de
recurenți nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât la data de 22 decembrie
2006, data depunerii la instanță a acțiunii reclamantului, pârâtul Ministerul
Sănătății Publice emisese Ordinul de numire în funcție și încheiase contractul
de management cu persoana declarată admisă la concurs,
fără ca reclamantul să primească vreun răspuns la cererea sa, apreciind
că,
în această situație, prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ
pot fi interpretate în favoarea reclamantului, în sensul că se poate considera
că s-a răspuns negativ plângerii sale, căci după numirea pârâtului în funcția
de manager este evident că plângerea sa nu poate să fie soluționată favorabil.
Criticile formulate cu privire la reținerea
unei situații de fapt eronate, precum și cu privire la faptul că a fost anulat
un ordin și un
contract (de management) față
de care reclamantul are calitatea de terț,
fără a fi invocate motive de
nulitate absolută, urmează să fie respinse de înalta Curte întrucât instanța de
fond a reținut corect situația de fapt, astfel cum a fost relevată și de Înalta
Curte, iar anularea actelor administrative în discuție este urmarea admiterii
acțiunii și constatării existenței unei vătămări în drepturi a reclamantului.
In materia
contenciosului administrativ nu se face distincția între
nulitate
absolută și nulitate relativă, iar anularea actului contestat poate fi cerută
și de terț, singura condiție care trebuie îndeplinită este ca terțul să fi
suferit vreo vătămare în sensul dispozițiilor legale.
Critica formulată de recurenți cu
privire la faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ori
ceea ce nu s-a cerut nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât instanța de
fond s-a pronunțat exclusiv pe cererea de chemare în judecată a reclamantului,
astfel cum a fost precizată, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului.
Pentru toate aceste considerente,
văzând dispozițiile art. 52 din Constituția României, care reglementează
dreptul cetățeanului la o bună administrație, precum și dispozițiile art. 312 C.
proc. civ. înalta Curte va menține hotărârea instanței de fond și
, pe cale de consecință, va respinge recursurile
formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Ministerul
Sănătății Publice, Ministrul Sănătății Publice, E.N. și M.F.I. împotriva
sentinței civile nr. 203 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2007.