ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, fostul Ministru al Sănătății Publice E.N., Comisia de Soluționare a Contestațiilor Concursului, Comisia Centrală de concurs și Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", a solicitat anularea validării concursului pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului, validarea concursului în favoarea sa și numirea reclamantei în funcția de manager al Spitalului, anularea Ordinului Ministerului Sănătății Publice din 13 decembrie 2006 prin care a fost numită M.V. în funcția de manager pe o perioadă de 3 ani și obligarea Ministrului și a Spitalului să-i plătească salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru funcția de manager.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 17-24 noiembrie 2006 s-a desfășurat concursul pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică la Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", iar din Tabelul Nominal Centralizator cu rezultatele finale obținute de candidați la concurs, tabel emis de Ministerul Sănătății Publice- Comisia Regională de Concurs București, rezultă că a fost respinsă cu media finală de 8,10 și a fost admisă pentru ocuparea funcției doamna M.V. cu media finală 8,27. Reclamanta a arătat că a formulat contestație, iar, conform art. 29 alin. (3) din Ordinul nr. 1212/2006, Comisia avea obligația să-i soluționeze contestația în termen de 48 ore de la data depunerii, astfel că nesoluționând contestația în termen legal a încălcat legea și a generat o serie de ilegalități.

A mai arătat reclamanta că nu a fost soluționată contestația sa nici până la data formulării acțiunii, iar Comisia a înaintat procedura de validare conform art. 30 din Ordin, deși până la soluționarea contestației nu putea fi validat rezultatul concursului. S-a mai arătat că un alt motiv de nelegalitate privește nemotivarea în fapt și în drept a actului validării, care este obligatorie și faptul că nu i-a fost comunicat acest act, solicitând ca instanța să pună în vedere pârâtului să depună actul validării. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei capacității procesuale pasive a Comisiei de Soluționare a Contestației și a Comisiei Centrale de Concurs, iar, în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministrul E.N. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei capacității procesuale pasive a comisiilor de concurs, iar pârâtul Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G." a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și lipsa calității procesuale pasive și în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În ședința de judecată de la termenul din 21 aprilie 2010, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei capacității procesuale a Comisiei Centrale de Concurs și a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, precum și excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului, ca neîntemeiate, pentru considerentele reținute prin încheierea de ședință de la acel termen.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 2792 din 9 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, E.N. - fost Ministru al Sănătății, Comisia de Soluționare a Contestațiilor prin Ministerul Sănătății, Comisia Centrală de Concurs prin Ministerul Sănătății, Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G. " și M.V. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat instanței anularea validării concursului pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului de Psihiatrie T. „Dr.

C.G.", instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Din înscrisul intitulat „referat de aprobare" întocmit de Comisia Centrală de Concurs" rezultă că s-a înaintat ministrului sănătății publice propunerea de validare a concursului, iar actul a fost înregistrat la Ministerul Sănătății Publice, Cabinet ministru cu nr. 7546 din 7 decembrie 2006 și de asemenea rezultă că a fost aprobată propunerea de validare a rezultatelor concursului, fără observații pentru motivele de fapt și de drept expuse în propunere. Din referatul nr. 7546/2006 rezultă expres că s-a dispus „validarea rezultatelor concursurilor organizate de cele 8 Comisii regionale conform proceselor-verbale alăturate". Din procesul-verbal anexat rezultă, de asemenea expres, că s-a înaintat ministrului și propunerea de validare, pentru Spitalul de Psihiatrie T. „Dr.

C.G. București", a candidatei M.V., iar Ministrul a semnat propunerea, realizând actul validării concursului pentru acest post. Cu privire la susținerea reclamantei, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (3) și art. 30 alin. (1) din Ordinul nr. 1212 din 5 octombrie 2006, instanța a constatat că nu poate fi apreciată ca motiv de anulare a actelor contestate. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că în speță reclamanta a avut posibilitatea să conteste rezultatele finale, iar Comisia de soluționare a contestațiilor a răspuns reclamantei cu adresa nr. 60596 din 28 noiembrie 2006, în 48 de ore de la înregistrarea contestației.

S-a mai reținut cu privire la acest aspect că procedura contestației este o cale administrativă de atac, iar soluționarea acesteia de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond cu privire la actul emis, ca răspuns la contestație, nu conduce automat la anularea actului de validare a concursului sau actului de numire a candidatului câștigător al concursului. Instanța de fond a apreciat că acțiunea în anulare introdusă în instanță trebuie să vizeze aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare se solicită, că în speță procedura prealabilă demonstrează că a fost parcursă, iar autoritatea publică a răspuns (chiar și inform sau contrar așteptărilor reclamantei), în sensul menținerii rezultatului final.

Astfel, s-a constatat că susținerile reclamantei din contestația adresată Comisiei de soluționare a contestațiilor și deduse judecății prin prezenta acțiune, privesc doar percepția reclamantei în calitate de candidat față de membrii comisiei de concurs, în condițiile în care întrebările care i-au fost adresate intră în marja de competențe ale comisiei de concurs, iar cu privire la depășirea timpului de examinare, din contestație rezultă că însăși reclamanta mai dorea să răspundă la întrebările puse în minutul 47 și susține că nu a fost lăsată să explice. Cu siguranță aceasta în considerarea timpului alocat examinării. Cu privire la comunicatul de presă dat de ministrul sănătății instanța a constatat că este legal, deoarece numărul mare de contestații a impus amânarea validării concursului pentru soluționarea acestora.

De asemenea, s-a apreciat de către instanță că actul de prelungire a mandatelor directorilor interimari ai spitalelor este legal, întrucât directorii spitalelor au fost numiți prin ordinul ministrului sănătății publice și ca atare tot prin ordin se putea prelungi interimatul funcției, conform principiului de drept cine poate mai mult (numire în funcție), poate și mai puțin (prelungire funcție). În ceea ce privește nelegalitatea Ordinului din 13 decembrie 2006, de numire a câștigătoarei concursului pe funcția de manager pe perioada de 3 ani, pentru toate considerentele reținute anterior, în sensul că validarea concursului și actele subsecvente sunt legale, s-a constatat că este un capăt de cerere neîntemeiat.

3. Recursul declarat de reclamantă Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta P.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general ale art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta susține că sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că instanța de fond a ignorat susținerile din cererea introductivă și notele scrise depuse la dosarul cauzei, precum și considerentele reținute prin decizia de casare nr. 3649 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe care le-a „interpretat cu rea-credință”.

Recurenta realizează o prezentare a situației de fapt precum și a criticilor de nelegalitate, reiterate în contestația nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 privind modul în care a fost evaluată și punctată la concursul desfășurat în perioada 17 – 24 noiembrie 2006, pentru ocuparea funcției de manager persoana fizică la Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.”. Arată că în lipsa oricăror probe a reținut existența actului de validare al concursului act ce în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006, trebuie să fie un act premergător, ordinului de numire în funcția de manager și în aceste condiții Ordinul din 13 decembrie 2006 este vădit netemeinic și nelegal, deoarece nu indică actul juridic administrativ premergător, cel al validării concursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele cuprinse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii. Prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile normative incidente, nefiind încălcate prevederile art. 315 C. proc. civ. După cum s-a relevat anterior, obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea validării concursului pentru ocuparea funcției de manager a Spitalului de Psihiatrie T. „Dr.

C.G.”, validarea concursului în favoarea reclamantei cu consecința numirii în funcția de manager al spitalului, cu plata drepturilor bănești cuvenite, precum și anularea Ordinului Ministerului Sănătății Publice din 13 decembrie 2006 prin care a fost numită M.V. în funcția de manager pe o durată de 3 ani. Instanța de fond exercitând controlul de legalitate al actelor a căror anulare a fost solicitată și în acord cu îndrumările cuprinse în decizia de casare, în mod corect a respins acțiunea. Referitor la critica ce vizează lipsa actului de validare a concursului. Conform art. 30 alin. (2) din Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006 „președintele Comisiei Centrale de Concurs după verificarea documentelor primite de la comisiile regionale de concurs propune ministrului sănătății publice validarea concursurilor și emiterea ordinelor de încadrare pentru cei nominalizați”.

Nefiind în prezența unei prevederi normative care să impună actului de validare o anumită formă juridică prima instanță a reținut în acord cu probele administrate că propunerea de validare însoțită de aprobarea dată de către autoritatea competentă să o acorde reprezintă validarea rezultatelor concursului materializată, iar în procesul-verbal cu rezultatele concursului și nominalizările pentru fiecare post de manager scos la concurs, aflat la dosarul inițial, este menționat și Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.” București, la poziția 19 cu manager M.V. Aceste constatări ale primei instanțe nu contrazic îndrumările cuprinse în decizia de casare în care s-a reținut că existența actului de validare a concursului este contestată și că în primul ciclu procesual prin hotărârea pronunțată s-a concluzionat asupra existenței actului de validare cu o motivare succintă și neconvingătoare.

Sub acest aspect, criticile recurentei-reclamante privind încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, iar referirile privind „reaua credință” exced limitelor criticilor de nelegalitate prevăzute în art. 304 1 C. proc. civ. și sunt nedovedite. Referitor la aspectele invocate în contestația nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 și plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Sănătății Publice sub nr. 65320 din 22 decembrie 2006 privind respectarea de către comisie a procedurilor de organizare și desfășurare a concursului, precum și normele legale ce fac parte integrantă din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României nr. 839/11.10.2006, prima instanță și-a motivat soluția adoptată în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., prezentându-și argumentele într-o manieră convingătoare, sistematizarea motivelor de fapt și de drept ale solicitărilor făcute, răspunzând punctual și coerent la acestea. Cu privire la adresa de răspuns la contestația reclamantei, într-adevăr în decizia de casare s-a reținut că aceasta nu are caracterul unei hotărâri pronunțate în cadrul procedurii legale de soluționare a contestației deoarece nu exprimă voința membrilor ce alcătuiesc comisia de soluționare a contestațiilor și nu se fundamentează pe un examen efectiv al aspectelor sesizate de către reclamantă.

Înalta Curte de Casație și Justiție în acord cu opinia primei instanțe, reține că soluționarea contestației de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond cu privire la actul emis, ca răspuns la contestație, nu conduce automat la anularea actului de validare a concursului sau actului de numire a candidatului câștigător al concursului, în lipsa unor aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare se solicită. Față de aceste considerente și cererea privind anularea Ordinului Ministerului Sănătății Publice din 13 decembrie 2006 de numire pe funcția de manager a câștigătoarei concursului, deși la distanță foarte mică de media obținută de recurenta-reclamantă, în mod corect a fost respinsă, din probele administrate, nerezultând nelegalitatea validării, respectiv a actelor subsecvente conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a susținut prin acțiune.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Așa fiind, constatând că nu sunt motive de modificare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.E. împotriva sentinței civile nr. 2792 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.