ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2420/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată,

reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății Publice, fostul

Ministru al Sănătății Publice E.N., Comisia de Soluționare a Contestațiilor Concursului,

Comisia Centrală de concurs și Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", a solicitat

anularea validării concursului pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului,

validarea concursului în favoarea sa și numirea reclamantei în funcția de manager

al Spitalului, anularea Ordinului Ministerului Sănătății Publice din 13

decembrie 2006 prin care a fost numită M.V. în funcția de manager pe o perioadă

de 3 ani și obligarea Ministrului și a Spitalului să-i plătească salariul ce i s-ar

fi cuvenit pentru funcția de manager.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioada 17-24 noiembrie 2006 s-a desfășurat concursul

pentru ocuparea funcției de manager persoană fizică la Spitalul de Psihiatrie T.

„Dr. C.G.", iar din Tabelul Nominal Centralizator cu rezultatele finale obținute

de candidați la concurs, tabel emis de Ministerul Sănătății Publice- Comisia Regională

de Concurs București, rezultă că a fost respinsă cu media finală de 8,10 și a fost

admisă pentru ocuparea funcției doamna M.V. cu media finală 8,27.

Reclamanta a arătat că

a formulat contestație, iar, conform art. 29 alin. (3) din Ordinul nr. 1212/2006,

Comisia avea obligația să-i soluționeze contestația în termen de 48 ore de la data

depunerii, astfel că nesoluționând contestația în termen legal a încălcat legea

și a generat o serie de ilegalități.

A mai arătat reclamanta

că nu a fost soluționată contestația sa nici până la data formulării acțiunii, iar

Comisia a înaintat procedura de validare conform art. 30 din Ordin, deși până la

soluționarea contestației nu putea fi validat rezultatul concursului.

S-a mai arătat că un alt

motiv de nelegalitate privește nemotivarea în fapt și în drept a actului validării,

care este obligatorie și faptul că nu i-a fost comunicat acest act, solicitând ca

instanța să pună în vedere pârâtului să depună actul validării.

Pârâtul Ministerul Sănătății

Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării

acțiunii, excepția lipsei capacității procesuale pasive a Comisiei de Soluționare

a Contestației și a Comisiei Centrale de Concurs, iar, în subsidiar, pe fond, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministrul E.N.

a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității acțiunii și excepția

lipsei capacității procesuale pasive a comisiilor de concurs, iar pârâtul Spitalul

de Psihiatrie T. „Dr. C.G." a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

tardivității acțiunii și lipsa calității procesuale pasive și în subsidiar, pe fond,

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința de judecată

de la termenul din 21 aprilie 2010, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile

lipsei capacității procesuale a Comisiei Centrale de Concurs și a Comisiei de Soluționare

a Contestațiilor, precum și excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității

procesuale pasive a Spitalului, ca neîntemeiate, pentru considerentele reținute

prin încheierea de ședință de la acel termen.

apel

Prin sentința civilă

nr. 2792 din 9 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Sănătății, E.N. - fost Ministru al Sănătății, Comisia de Soluționare

a Contestațiilor prin Ministerul Sănătății, Comisia Centrală de Concurs prin Ministerul

Sănătății, Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G. " și M.V.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Cu privire la capătul

de cerere prin care s-a solicitat instanței anularea validării concursului pentru

ocuparea funcției de manager al Spitalului de Psihiatrie T. „Dr. C.G.", instanța

a reținut că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Din înscrisul intitulat

„referat de aprobare" întocmit de Comisia Centrală de Concurs" rezultă

că s-a înaintat ministrului sănătății publice propunerea de validare a concursului,

iar actul a fost înregistrat la Ministerul Sănătății Publice, Cabinet ministru cu

nr. 7546 din 7 decembrie 2006 și de asemenea rezultă că a fost aprobată propunerea

de validare a rezultatelor concursului, fără observații pentru motivele de fapt

și de drept expuse în propunere.

Din referatul nr. 7546/2006

rezultă expres că s-a dispus „validarea rezultatelor concursurilor organizate de

cele 8 Comisii regionale conform proceselor-verbale alăturate".

Din procesul-verbal anexat

rezultă, de asemenea expres, că s-a înaintat ministrului și propunerea de validare,

pentru Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G. București", a candidatei M.V., iar

Ministrul a semnat propunerea, realizând actul validării concursului pentru acest

post.

Cu privire la susținerea

reclamantei, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 29 alin. (3) și

art. 30 alin. (1) din Ordinul nr. 1212 din 5 octombrie 2006, instanța a constatat

că nu poate fi apreciată ca motiv de anulare a actelor contestate.

S-a reținut în considerentele

hotărârii atacate că în speță reclamanta a avut posibilitatea să conteste rezultatele

finale, iar Comisia de soluționare a contestațiilor a răspuns reclamantei cu adresa

nr. 60596 din 28 noiembrie 2006, în 48 de ore de la înregistrarea contestației.

S-a mai reținut cu privire

la acest aspect că procedura contestației este o cale administrativă de atac, iar

soluționarea acesteia de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond

cu privire la actul emis, ca răspuns la contestație, nu conduce automat la anularea

actului de validare a concursului sau actului de numire a candidatului câștigător

al concursului.

Instanța de fond a apreciat

că acțiunea în anulare introdusă în instanță trebuie să vizeze aspecte de nelegalitate

ale actului a cărui anulare se solicită, că în speță procedura prealabilă demonstrează

că a fost parcursă, iar autoritatea publică a răspuns (chiar și inform sau contrar

așteptărilor reclamantei), în sensul menținerii rezultatului final.

Astfel, s-a constatat

că susținerile reclamantei din contestația adresată Comisiei de soluționare a contestațiilor

și deduse judecății prin prezenta acțiune, privesc doar percepția reclamantei în

calitate de candidat față de membrii comisiei de concurs, în condițiile în care

întrebările care i-au fost adresate intră în marja de competențe ale comisiei de

concurs, iar cu privire la depășirea timpului de examinare, din contestație rezultă

că însăși reclamanta mai dorea să răspundă la întrebările puse în minutul 47 și

susține că nu a fost lăsată să explice. Cu siguranță aceasta în considerarea timpului

alocat examinării.

Cu privire la comunicatul

de presă dat de ministrul sănătății instanța a constatat că este legal, deoarece

numărul mare de contestații a impus amânarea validării concursului pentru soluționarea

acestora.

De asemenea, s-a apreciat

de către instanță că actul de prelungire a mandatelor directorilor interimari ai

spitalelor este legal, întrucât directorii spitalelor au fost numiți prin ordinul

ministrului sănătății publice și ca atare tot prin ordin se putea prelungi interimatul

funcției, conform principiului de drept cine poate mai mult (numire în funcție),

poate și mai puțin (prelungire funcție).

În ceea ce privește nelegalitatea

Ordinului din 13 decembrie 2006, de numire a câștigătoarei concursului pe funcția

de manager pe perioada de 3 ani, pentru toate considerentele reținute anterior,

în sensul că validarea concursului și actele subsecvente sunt legale, s-a constatat

că este un capăt de cerere neîntemeiat.

reclamantă

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta P.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum

și dispozițiile cu caracter general ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta susține că sentința

recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivului

de recurs, recurenta arată că instanța de fond a ignorat susținerile din cererea

introductivă și notele scrise depuse la dosarul cauzei, precum și considerentele

reținute prin decizia de casare nr. 3649 din 30 iunie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție pe care le-a „interpretat cu rea-credință”.

Recurenta realizează o

prezentare a situației de fapt precum și a criticilor de nelegalitate, reiterate

în contestația nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 privind modul în care a fost evaluată

și punctată la concursul desfășurat în perioada 17 – 24 noiembrie 2006, pentru ocuparea

funcției de manager persoana fizică la Spitalul de Psihiatrie T. „Dr. C.G.”.

Arată că în lipsa oricăror

probe a reținut existența actului de validare al concursului act ce în conformitate

cu dispozițiile art. 30 din Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 1212 din

05 octombrie 2006, trebuie să fie un act premergător, ordinului de numire în funcția

de manager și în aceste condiții Ordinul din 13 decembrie 2006 este vădit netemeinic

și nelegal, deoarece nu indică actul juridic administrativ premergător, cel al validării

concursului.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat, pentru argumentele

expuse în continuare.

de drept relevante

Instanța de control judiciar

constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele cuprinse de art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii. Prima instanță a reținut

corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză raportat

la dispozițiile normative incidente, nefiind încălcate prevederile art. 315 C.

proc. civ.

După cum s-a relevat anterior,

obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea validării concursului pentru

ocuparea funcției de manager a Spitalului de Psihiatrie T. „Dr. C.G.”, validarea

concursului în favoarea reclamantei cu consecința numirii în funcția de manager

al spitalului, cu plata drepturilor bănești cuvenite, precum și anularea Ordinului

Ministerului Sănătății Publice din 13 decembrie 2006 prin care a fost numită M.V.

în funcția de manager pe o durată de 3 ani.

Instanța de fond exercitând

controlul de legalitate al actelor a căror anulare a fost solicitată și în acord

cu îndrumările cuprinse în decizia de casare, în mod corect a respins acțiunea.

Referitor la critica ce

vizează lipsa actului de validare a concursului.

Conform art. 30 alin.

(2) din Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006

„președintele Comisiei Centrale de Concurs după verificarea documentelor primite

de la comisiile regionale de concurs propune ministrului sănătății publice validarea

concursurilor și emiterea ordinelor de încadrare pentru cei nominalizați”.

Nefiind în prezența unei

prevederi normative care să impună actului de validare o anumită formă juridică

prima instanță a reținut în acord cu probele administrate că propunerea de validare

însoțită de aprobarea dată de către autoritatea competentă să o acorde reprezintă

validarea rezultatelor concursului materializată, iar în procesul-verbal cu rezultatele

concursului și nominalizările pentru fiecare post de manager scos la concurs, aflat

la dosarul inițial, este menționat și Spitalul de Psihiatrie T.  „Dr. C.G.” București,

la poziția 19 cu manager M.V.

Aceste constatări ale

primei instanțe nu contrazic îndrumările cuprinse în decizia de casare în care s-a

reținut că existența actului de validare a concursului este contestată și că în

primul ciclu procesual prin hotărârea pronunțată s-a concluzionat asupra existenței

actului de validare cu o motivare succintă și neconvingătoare.

Sub acest aspect, criticile

recurentei-reclamante privind încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., sunt

neîntemeiate, iar referirile privind „reaua credință” exced limitelor criticilor

de nelegalitate prevăzute în art. 304

1

C. proc. civ. și sunt nedovedite.

Referitor la aspectele

invocate în contestația nr. 19247 din 26 noiembrie 2006 și plângerea prealabilă

înregistrată la Ministerul Sănătății Publice sub nr. 65320 din 22 decembrie 2006

privind respectarea de către comisie a procedurilor de organizare și desfășurare

a concursului, precum și normele legale ce fac parte integrantă din Ordinul Ministerului

Sănătății Publice nr. 1212 din 05 octombrie 2006, publicat în M. Of. al României

nr. 839/11.10.2006, prima instanță și-a motivat soluția adoptată în acord cu dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-și argumentele într-o manieră

convingătoare, sistematizarea motivelor de fapt și de drept ale solicitărilor făcute,

răspunzând punctual și coerent la acestea.

Cu privire la adresa de

răspuns la contestația reclamantei, într-adevăr în decizia de casare s-a reținut

că aceasta nu are caracterul unei hotărâri pronunțate în cadrul procedurii legale

de soluționare a contestației deoarece nu exprimă voința membrilor ce alcătuiesc

comisia de soluționare a contestațiilor și nu se fundamentează pe un examen efectiv

al aspectelor sesizate de către reclamantă.

Înalta Curte de Casație

și Justiție în acord cu opinia primei instanțe, reține că soluționarea contestației

de către autoritatea publică cu vicii de formă sau de fond cu privire la actul emis,

ca răspuns la contestație, nu conduce automat la anularea actului de validare a

concursului sau actului de numire a candidatului câștigător al concursului, în lipsa

unor aspecte de nelegalitate ale actului a cărui anulare se solicită.

Față de aceste considerente

și cererea privind anularea Ordinului Ministerului Sănătății Publice din 13 decembrie

2006 de numire pe funcția de manager a câștigătoarei concursului, deși la distanță

foarte mică de media obținută de recurenta-reclamantă, în mod corect a fost respinsă,

din probele administrate, nerezultând nelegalitatea validării, respectiv a actelor

subsecvente conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel cum s-a susținut

prin acțiune.

instanței de recurs

Așa fiind, constatând

că nu sunt motive de modificare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.E. împotriva sentinței civile nr. 2792 din 9 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2011.