ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3900/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.E.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.S.P. și M.S.P. anularea Ordinului nr.

866/2009 emis de M.S.P. iar pe cale de consecință, repunerea sa în funcția

deținuta anterior emiterii actului administrativ atacat.

În motivarea

acțiunii s-a arătat că prin ordinul atacat s-a dispus în mod nelegal și

netemeinic, în baza prevederilor art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, revocarea sa din funcția de manager al

Spitalului de Psihiatrie Gătaia, jud. Timiș, începând cu data de 18 mai 2009, și

încetarea începând cu aceeași dată a contractului de management nr. 307 din 14

decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, încheiat între

reclamantă și M.S.P.

Reclamanta

a mai arătat că ordinul atacat este vădit nelegal și netemeinic, deoarece nu

îndeplinește condiția esențială a unei motivări care să permită controlul

legalității actului în procedura contenciosului administrativ.

Astfel,

organul administrativ emitent al ordinului atacat se fundamentează în emiterea

acestuia pe referatul Comisiei centrale de evaluare, or din motivarea în fapt a

ordinului, trebuia să reiasă circumstanțele care au condus organul emitent la

aplicarea dispozițiilor legale invocate.

Mai mult

decât atât, Comisia centrală de evaluare nu a făcut o evaluare scrisă care să

îi fie comunicată, reclamantei comunicându-i se oral. că în urma evaluării,

calificativul obținut este acela de „nesatisfăcător”. Astfel, a fost nevoită să

formuleze contestație împotriva unei simple comunicări, contestație

înregistrată cu nr. 44 din 23 aprilie 2009, în urma căreia i-a fost o răspuns

lapidar, scris de această dată, prin care contestația sa a fost respinsă.

Astfel, îi

este imputată nerespectarea unui indicator de performanță care face parte

dintr-o listă cu indicatori, negociați la data de 15 septembrie 2008 după cum

reiese din anexa 2 la actul adițional nr. 2 din 15 septembrie 2008 la

contractul de management al spitalului public nr. 307 din 14 decembrie 2006.

Curtea de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 444 din 16 decembrie 2009, a respins acțiunea formulată de

reclamanta P.E.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că ordinul atacat este legal și

temeinic fiind consecința firească a rezultatului obținut de reclamantă în

procedura de evaluare pe anul 2008, prin punerea în aplicare a prevederilor art.

4 alin. (3) din O.M.S. nr. 112/2007.

Împotriva acestei

sentințe considerată nelegală și netemeinică a formulat recurs reclamanta P.E.,

susținând în esență, următoarele:

- În mod

greșit instanța de fond a apreciat că ordinul atacat este suficient motivat prin

indicarea textelor de lege ce au stat la baza măsurii dispuse.

Consideră

recurenta că Ordinul nr. 866/2009 este vădit nelegal și netemeinic deoarece nu

îndeplinește condiția esențială a unei motivări care să permită controlul

legalității actului în procedura contenciosului administrativ.

Arată

recurenta că prima instanță a săvârșit o gravă eroare apreciind că din moment

ce a contestat rezultatele evaluării, cunoștea motivele acestui ordin.

Referatul comisiei de evaluare nu a fost comunicat recurentei. În realitate

actul care produce consecințe juridice fiind ordinul, în acest context fiind

încălcate prevederile art. 41 paragraf 2 lit. c) din C.D.F.U.E. care fac parte integrantă

din Tratatul de la Lisabona, ratificat de statul român.

- Raportat

la motivele de fond care au întemeiat măsura dispusă, instanța de fond a

analizat un singur indicator, costul mediu pe zi de spitalizare pe fiecare

secție.

Acest

indicator de performanță este unul economico - financiar și se referă la costul

mediu pe zi de spitalizare. Critica adusă reclamantei este aceea că acest indicator

a fost depășit cu 1,97 lei/zi de spitalizare. Motivul pentru care acesta a fost

depășit este creșterea cheltuielilor ca urmare a rectificărilor bugetare

succesive acordate în plus de C.J.A.S. în sumă de 1.419.000 față de momentul

negocierii indicatorului de performanță, respectiv de 300.000 lei primite de la

M.S. în trimestrul III al anului 2008.

Consideră

recurenta că în acest context, nerespectarea acestui indicator de performanță

nu îi este imputabilă întrucât s-a datorat creșterilor bugetare ulterioare

asumării acestor indicatori.

S-a mai

arătat de recurentă că a depus la data de 9 martie 2009 o cerere de renegociere

a unor indicatori de performanță și deci și-a îndeplinit obligația de a

renegocia indicatorii ca urmare a apariției factorilor modificatori. În mod

nelegal Comisia de evaluare a apreciat că renegocierea indicatorilor trebuia solicitată

în cursul anului 2008.

Concluzionând

recurenta, a mai arătat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis cu emiterea unor

aspecte esențiale care țin de managementul instituției precum și cu

neobservarea faptului că Spitalul de Psihiatrie Gătaia a beneficiat de un bun

management sub conducerea recurentei.

În drept,

cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ.

Pârâtul -

intimat M.S. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat

respingerea acesteia .

Asupra

cererii de recurs de față, analizând motivele invocate, normele legale

incidente în cauză precum și prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte reține că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse

în cele ce urmează.

- În ceea ce

privește condiția motivării actului administrativ atacat, acest motiv de recurs

nu poate fi reținut.

Înalta Curte

consideră că Ordinul nr. 866/2009 fost motivat prin invocarea temeiului de

drept respectiv, dispozițiile art. 178 alin. (3) și art. 200 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 35/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

- Ordinul M.S.

nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de

management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen, dispozițiile

cuprinse la lit. b) cap. VIII din contractul de management nr. 307 din 14

decembrie 2006 și referatul Comisiei Centrale de evaluare nr. EN 4302 din 30

aprilie 2009.

Motivarea

actului administrativ dă posibilitatea judecătorului să realizeze un control de

legalitate eficient al acestuia, scopul obligației de motivare fiind acela de a

se evita abuzurile administrației.

Analiza temeiului

și efectelor actului administrativ trebuie făcută în contextul verificării existenței

vreunei vătămări și prin prisma criteriului proporționalității între interesul

privat presupus vătămat și interesul public pe care autoritatea emitentă este

chemată să îl ocrotească.

Din acest

punct de vedere, nu se poate reține vătămarea reclamantei – recurente. Aceasta,

așa cum a arătat și instanța de fond a contestat rezultatele evaluării, și-a

făcut apărări în cunoștință de cauză și nu a relevat alte aspecte pe care

instanța de judecată nu le-a analizat.

- În ceea ce

privește indicatorul analizat de instanța de fond și anume, costul pe zi de

spitalizare, Înalta Curte reține pe de o parte că recurenta și-a făcut apărări

în sensul că a dispus cererea de renegociere a unui indicator de performanță, la

data de 9 martie 2009, ca urmare a factorilor modificatori.

Pe de altă

parte se reține că indicatorii au fost asumați de recurentă prin contractul de

management pentru anul 2008, că nerespectarea acestor indicatori în cursul

anului 2008 a determinat ca la evaluarea anuală aceasta să primească

calificativ „nesatisfăcător” care nu a fost modificat de către Comisa de

evaluare în urma contestației reclamantei.

Prin urmare,

Ordinul nr. 866/2009 emis de M.S. prin care s-a dispus revocarea reclamantei din

funcția de manager al Spitalului de Psihiatrie Gătaia, conform prevederilor lit.

b) cap. VIII din contractul de management nr. 307 din 14 decembrie 2006, pentru

nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului Spitalul public,

apare ca fiind temeinic și legal.

Instanța de

fond, în mod corect a reținut situația de fapt și a făcut aplicarea

prevederilor incidente așa încât, Înalta Curte, constatând că nu există în

cauză motive de modificare sau casare a sentinței de fond, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.E.

împotriva sentinței civile nr. 444 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.