ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 299 din 27 martie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul B.F.R., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă reținerea din ziua de 20 iunie 2000. S-a constatat că heroina s-a consumat în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 25 ianuarie 2002, inculpatul B.F.R. și învinuita N.A. au fost depistați în scara blocului 15 din str. Sibiu, sector 6 București între etajele 8 și 9, deținând 3 doze heroină, în greutate de 0,20 grame, o fiolă spartă în care s-a pus în evidență, de asemenea, aceeași substanță, precum și mai multe seringi de unică folosință și sare de lămâie. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante și inculpatul, care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin decizia penală nr. 467 din 27 august 2003, Curtea de Apel București a respins apelurile declarate în cauză ca nefondate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reluând critica din precedenta cale de atac, respectiv greșita reținere a circumstanțelor atenuante, precum și de către inculpat, care a solicitat, ca și în apel, o nouă individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, cerând aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Criticile au fost formulate în scris și depuse în termenul legal la dosar. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., însă numai recursul parchetului este fondat. Așa cum rezultă din materialul probator și îndeosebi din procesul verbal de constatare, coroborat cu declarațiile inculpatului și ale învinuitei N.A. (față de care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și aplicarea amenzii administrative în sumă de 3.000.000 lei) la data de 25 noiembrie 2002 asupra celor două persoane au fost găsite 3 doze heroină, sare de lămâie, seringi de unică folosință, precum și o fiolă spartă cu urme de fum, ceea ce atestă consum de droguri. Inculpatul B.F.R. nu se află la prima încălcare a legii penale prin care sunt aplicate aceleași valori sociale.

Așa cum rezultă din cazierul său judiciar, sus-numitul inculpat a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța la un an închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu menținerea circumstanțelor atenuante, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 și art. 82 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani. Față de persistența inculpatului în săvârșirea de infracțiuni de același gen, este nejustificată reținerea de către instanțe a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., circumstanțe reținute și la prima condamnare, când, pe lângă coborârea pedepsei sub minimul legal special, s-a ținut seama de conduita bună, anterioară și ulterioară săvârșirii faptei și la suspendarea condiționată a executării sancțiunii.

Prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze se relevă ineficiența, în reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, a pedepsei anterioare în cuantumul aplicat și prin suspendarea condiționată a executării. Așa fiind, se constată că nejustificat au fost caracterizate ca circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., împrejurările constând în conduita bună a inculpatului după săvârșirea infracțiunii în modalitățile arătate de art. 74 lit. c) C. pen., acestea urmând a fi luate în considerare la aplicarea pedepsei între limitele prevăzute de lege. Pentru aceleași motive nu poate fi primită cererea inculpatului de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, existând precedentul judiciar al ineficienței dispunerii oricărei alte modalități de executare decât prin privare de libertate.

Față de cele ce preced, recursul parchetului va fi admis și, casând hotărârile pronunțate în cauză, va fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen. și se va proceda la o nouă individualizare a pedepsei. Recursul inculpatului, așa cum s-a arătat, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 467 din 27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul B.F.R. Casează decizia și sentința penală nr. 299 din 27 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată și pedeapsa de executat. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. și modifică pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în sensul că o majorează la 2 ani închisoare. Menține aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. și dispune executarea pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 43 din 30 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F.R. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.