ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea din 30 aprilie 2002, reclamanta SC
E.N.G. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC C.O.N. SA, solicitând obligarea
acesteia la plata sumei de 14.213.471.759 lei, reprezentând contravaloare
lucrări executate, costuri transport și chirii, telefoane, energie electrică,
cost amplasament și pază efectuate de reclamantă, conform contractului nr. 2/1992.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 70 din 11 iunie 2002, a respins, ca prematur introdusă, cererea
formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a
reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ.,
potrivit cărora cererile, în materie comercială, evaluabile în bani, sunt
supuse concilierii directe, la cererea reclamantei, înainte de a fi formulată
cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a
declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală,
întrucât cu înscrisurile de care instanța nu a ținut cont, reclamanta a făcut
demersuri pentru rezolvarea, pe cale amiabilă, a solicitării sale, demersuri
refuzate de către pârâtă.
Recursul este fondat.
Astfel, înscrisurile depuse la instanța de fond, dar
și în recurs, respectiv, adresa nr. 1693 din 25 aprilie 2002 și nr. 6102 din 2002,
demonstrează că au fost făcute demersuri către pârâtă, în sensul efectuării
concilierii, conform art. 720
1
C. proc. civ.
Că, acestor demersuri, pârâta nu le-a dat curs,
rezultă din notificările pe care reclamanta a trebuit să le adreseze
reclamantei.
Că pârâta a luat cunoștință de invitația la
conciliere, formulată de reclamantă, rezultă din dovada de confirmare a adresei
trimise prin fax la data de 5 februarie 2002.
Prin urmare, cea care a încercat concilierea a fost
reclamanta conform dispozițiilor legale, iar acest demers a fost anterior datei
de 30 aprilie 2002, când reclamanta s-a adresat instanței, ceea ce, evident,
face dovada respectării procedurii prealabile prevăzute de art. 720
1
C. proc. civ.
În consecință, respingerea ca prematură a acțiunii formulate
de reclamantă este nelegală, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.
(2) C. proc. civ., în sensul admiterii recursului și casării sentinței, cu
trimitere aceleiași instanțe, pentru a analiza în fond cauza dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta, SC E.N.G. SA
București, împotriva sentinței nr. 70 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza
aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie
2003.