ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2963/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 februarie 2002, A.D., A.L., A.R., B.L. și C.D. au chemat în judecată Primăria comunei Costești, județul Vaslui și primarul acestei comune, cerând modificarea dispoziției nr. 63 din 3 decembrie 2001 emisă de pârâți, în baza Legii nr. 10/2001, în sensul obligării acestora de a le restitui în natură două terenuri, în suprafața de 1117 mp, situate în intravilanul comunei Costești, județul Vaslui. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că terenurile din litigiu au fost preluate de stat prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a autorului lor, A.V., pentru infracțiuni politice și că restituirea a fost dispusă, prin echivalent bănesc, numai pentru 546 mp teren deși restul terenului este rămas liber, după edificarea unui bloc de locuințe.

Împrejurarea că ocupanții blocului de locuințe (pârâții din proces) au amplasat pe terenul solicitat mai multe anexe gospodărești (cotețe pentru păsări și un bazin de apă) este irelevantă juridic, de vreme ce nu există autorizații de construcții. Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 1184 din 28 octombrie 2002, a admis acțiunea și a modificat dispoziția atacată în sensul că a dispus restituirea în natură a două terenuri de 986 mp și 131 mp identificate topo prin raportul expertului judiciar C.V.M. Totodată, a obligat pe Primarul comunei Costești să le plătească reclamanților suma de 6.650.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 13 din 19 februarie 2003 a respins apelul pârâtului Primarul comunei Costești, cu motivarea că terenul în litigiu este liber în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii pârâtul Primarul comunei Costești a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că hotărârile pronunțate în cauză sunt lipsite de temei legal întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate esențiale. Respectiv, nu s-a ținut seama că probele relevă că dreptul reclamanților asupra terenului din litigiu nu există (în registrul agricol figurează 0,16 ha și nu 0,25 ha), că lucrările de construcții executate pe acest teren au fost autorizate și că plata cheltuielilor de judecată nu este datorată. Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează. Din economia prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 și pct. 21 – 22.4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 rezultă că identificarea imobilului solicitat și a dreptului de proprietate invocat, sunt esențiale pentru soluționarea cererii persoanei îndreptățite. Nu mai puțin, textele art. 10 alin. (3) și pct. 10.4 din Norme obligă ca restituirea în natură să fie fundamentată pe analiza regimului juridic al construcțiilor deja edificate pe terenurile solicitate. În speță, terenul solicitat a fost identificat printr-o expertiză topo, dar instanța de apel nu a elucidat limitele dreptului de proprietate și configurația fizică a terenului în raport cu titlul de proprietate dedus cauzei, înscrierile din registrele agricole și actele de retrocedare anterioare.

După cum hotărârea atacată este insuficient motivată cu privire la înscrisul extrajudiciar semnat de părți și nemotivată referitor la regimul juridic al construcțiilor existente pe teren (prin prisma art. 10 alin. (3) din lege și pct. 10.4 din Norme) și calea de acces la bazinul de dejecții (dacă există și cine o suportă). Cum în absența stabilirii pe deplin a tuturor acestor împrejurări de fapt, instanța supremă nu poate hotărî asupra fondului pricinii, se impune, în temeiul art. 312 și urm. C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei din apel cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare. Instanța de trimitere va ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Costești împotriva deciziei civile nr. 13 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.