ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4435/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Acțiunea promovată de reclamanta SC I.A.R. SA Brașov împotriva pârâtei U.M. nr. 01835 București ce a format obiectul dosarului nr. 4889/2001 al Tribunalului București, secția comercială, a fost admisă prin sentința nr. 7486 din 12 octombrie 2001 a acestui tribunal, care a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 20.905.167.982 lei cu titlu de penalități de întârziere, la plata sumei de 7.391.502.024 lei daune, reprezentând majorări de întârziere percepute de organele fiscale pentru obligațiile bugetare neachitate la scadență și la plata sumei de 306.611.700 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință s-a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtă prin întâmpinarea sa și care, în baza prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., a fost unită cu fondul. La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, între părțile în proces, s-a încheiat contractul nr. 8/1998 și actul adițional nr. 1 din data de 17 martie a aceluiași an, cu clauză penală, în baza căruia reclamanta a executat, în beneficiul pârâtei, lucrări de reparații și servicii la produse și echipamente aeronautice, precum și reparații capitale pentru patru elicoptere I.A.R. – 330, în valoare totală de 68.260.867.944 lei cu T.V.A. Facturile emise pârâtei, aflate la dosarul instanței de fond, acceptate de pârâtă, nu au fost achitate în termenul de 15 zile prevăzut la art. 31 din contractul bilateral, motivat de pârâtă prin aceea că nu a beneficiat de alocații bugetare, fapt apreciat de instanța de fond ca fiind lipsit de relevanță pentru reclamantă.

Recursul declarat de pârâtă, împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 813 din 28 mai 2002, a fost modificată în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că a fost înlăturată obligare pârâtei la plata sumei de 7.391.502.024 lei daune și la plata sumei de 73.915.021 lei cheltuieli de judecată aferente acestei pretenții, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că suma de 7.391.502.024 lei (compusă din 2.428.806.907 lei majorări la impozitul pe salarii și 4.962.695.117 lei majorări T.V.A) a fost stinsă prin compensarea operată în baza O.U.G.

nr. 151/1999 și O.U.G. nr. 187/1999. Împotriva hotărârilor de mai sus, Procurorul General a declarat recurs în anulare în baza art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susținând că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice în aspectul privind penalitățile de întârziere, în sensul că nu a fost indicat temeiul în baza căruia aceste penalități au fost stabilite pentru 695 - 698 zile, în loc de aproximativ 300 - 350 de zile, cum se impunea față de prevederile contractuale, raportat la prevederile O.U.G. nr. 187/1999 pentru modificarea O.U.G. nr. 151/1999, privind stingerea unor obligații bugetare. Recursul în anulare este întemeiat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, în baza art. 31 din contractul încheiat de părți nr. 8/1998, beneficiarul, U.M.

01835, avea obligația de a efectua plata lucrărilor și serviciilor executate de reclamantă în termen de 15 zile de la data primirii facturilor. Prin art. 52 din același contract, părțile au stabilit că depășirea termenului de plată a facturii cu mai mult de 30 de zile implică plata de către beneficiar a penalităților de 0,15% pe zi, calculate din valoarea facturii neachitate, începând cu a 31-a zi. Atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au stabilit cuantumul penalităților de întârziere fără să facă verificarea modului de calcul al acestora și fără să aibă în vedere critica formulată de pârâtă cu privire la acest aspect în recurs. Pentru administrarea corectă a justiției, în baza prevederilor art. 313 C. proc.

civ., recursul în anulare se va admite, decizia instanței de recurs se va casa și cauza va fi trimisă acestei instanțe în vederea rejudecării în aspectul privind capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Casează decizia nr. 813 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2003.