ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1667/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 ianuarie 2003, reclamanta SC I.A.R. Brașov a solicitat anularea deciziei nr. 584 din 20 decembrie 2002 emisă de M.F.P. – D.G.S.C. și a procesului verbal din 25 octombrie 2002 încheiat de inspectori ai D.R.V.B. precum și exonerarea de plata sumei de 48.889.365.576 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în mod greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată pentru suma menționată în condițiile în care s-a reținut chiar de către organul vamal de control că aceasta reprezintă în fapt rezultatul recalculării datoriei vamale stabilită eronat de către B.V.O.

pentru importul a 10 elicoptere și 4 seturi pale principale. Prin sentința civilă nr. 135/ F din 29 iunie 2006 pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a exonerat reclamanta de plata sumei reținute în sarcina sa. Totodată, au fost obligate pârâtele la 348.000 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut de către instanță că singurul criteriu legal pentru calculul majorărilor de întârziere este data scadenței obligației de plată, conform art. 61 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 141/1997, dată în raport de care în cauză s-a apreciat că reclamanta datorează numai 1.495.392.890 lei, sumă compensată din T.V.A.

de rambursat la 18 august 2003. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs D.R.V.B., în nume propriu și în numele A.N.V. precum și D.G.F.P. Brașov în nume propriu și în numele A.N.A.F. În esență recurentele au susținut că problema de drept dedusă judecății este cea cu privire la momentul de la care încep să curgă penalitățile și majorările, problemă soluționată greșit de instanța de fond atunci când a luat în considerare numai dispozițiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În opinia recurentelor acest text se referă numai la taxele vamale în timp ce art. 61 alin. (5) prevede că soluționarea altor drepturi de import, respectiv penalități, majorări, comision vamal, se soluționează potrivit dispozițiilor O.G.

nr. 61/2002 privind executarea creanțelor bugetare. Prin urmare, momentul de la care se calculează aceste majorări este momentul încheierii actului constatator, 11 septembrie 1998, care a și făcut obiectul controlului ulterior. În aceeași ordine de idei, recurentele au susținut că obligația stabilită în urma controlului din 25 octombrie 2005, nu este o datorie nouă, cum greșit a fost apreciată de instanță, ea fiind de fapt cea legală, dar stabilită incorect prin neaplicarea procentului legal de T.V.A., astfel încât majorările și penalitățile de întârziere curg de drept și se percep din ziua următoare împlinirii termenului scadent la care nu s-a achitat datoria. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

Pentru un număr de 10 elicoptere și 4 seturi pale principale importate de reclamantă în perioada 1994-1997, B.V.O. a încheiat la 11 septembrie 1998 un număr de patru acte constatatoare prin care a stabilit în sarcina societății o datorie de 2.042.541.900 lei. La 25 octombrie 2005, D.R.V.B. a refăcut controlul asupra acestor acte și a constatat că B.V.O. a calculat greșit datoria vamală, situație în care prin procesul – verbal, a stabilit în sarcina reclamantei majorări și penalități de întârziere în sumă de 48.889.365.578 lei aferente T.V.A. recalculată. S-au avut în vedere pentru aceasta dispozițiile O.G. nr. 11/1996 potrivit cărora aceste majorări curg din ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare, în speță, 11 septembrie 1998, fiind considerată nerelevantă împrejurarea că societatea nu are nici o culpă în stabilirea greșită a cuantumului datoriei vamale.

Or, în condițiile în care prin deciziile de casare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nr. 2000/2003 și nr. 5467/2005, a fost soluționată definitiv problema termenului de la care urmează a fi calculate majorările de întârziere, reținându-se drept singur criteriu legal data scadenței obligației de plată astfel cum este prevăzută de art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997, legal și temeinic instanța fondului a stabilit că pentru perioada cuprinsă între 2 noiembrie 2002 și 9 mai 2003, reclamanta datorează majorări de întârziere calculate conform expertizei contabile efectuate în cauză la 1.495.392.890 lei și constatate ca fiind achitate prin compensare din T.V.A.

de rambursat, astfel cum s-a precizat prin adresa D.G.F.P. Brașov din 18 august 2003. Susținerea recurentelor potrivit căreia obligația stabilită prin procesul-verbal din 25 octombrie 2005 nu ar fi o datorie nouă și ca urmare majorările de întârziere ar trebui calculate retroactiv din 11 septembrie 1998, urmează a fi respinsă ca nefondată, legiuitorul însuși definind prin art. 158 alin. (2) din Legea nr. 141/1997, diferențele stabilite ulterior drept datorie nouă. În plus, în cauză debitul inițial din 11 septembrie 1998 fiind achitat integral, nu justifică aplicarea de majorări de întârziere. Astfel fiind, în raport de aceste considerente urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ. să fie respinse recursurile declarate de D.G.F.P. Brașov și D.R.V.B. în nume propriu și în numele A.N.A.F. și respectiv A.N.V. și menținută ca legală și temeinică hotărârea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Județului Brașov, în numele A.N.A.F. și în nume propriu, împotriva sentinței civile nr. 135/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de D.R.V.B., în nume propriu, precum și în numele și pe seama A.N.V., împotriva sentinței civile nr. 135/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.