ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1667/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

28 ianuarie 2003, reclamanta SC I.A.R. Brașov a solicitat anularea deciziei nr.

584 din 20 decembrie 2002 emisă de M.F.P. – D.G.S.C. și a procesului verbal din

25 octombrie 2002 încheiat de inspectori ai D.R.V.B. precum și exonerarea de

plata sumei de 48.889.365.576 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente

T.V.A.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că în mod greșit s-a stabilit în sarcina sa obligația de

plată pentru suma menționată în condițiile în care s-a reținut chiar de către

organul vamal de control că aceasta reprezintă în fapt rezultatul recalculării

datoriei vamale stabilită eronat de către B.V.O. pentru importul a 10

elicoptere și 4 seturi pale principale.

Prin sentința civilă nr. 135/

F din 29 iunie 2006 pronunțată în fond, după casare, Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat actele

contestate și a exonerat reclamanta de plata sumei reținute în sarcina sa.

Totodată, au fost obligate pârâtele la 348.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut de către

instanță că singurul criteriu legal pentru calculul majorărilor de întârziere

este data scadenței obligației de plată, conform art. 61 alin. (3) teza a doua

din Legea nr. 141/1997, dată în raport de care în cauză s-a apreciat că

reclamanta datorează numai 1.495.392.890 lei, sumă compensată din T.V.A. de

rambursat la 18 august 2003.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs D.R.V.B., în nume propriu și în numele A.N.V. precum și D.G.F.P.

Brașov în nume propriu și în numele A.N.A.F.

În esență recurentele au

susținut că problema de drept dedusă judecății este cea cu privire la momentul

de la care încep să curgă penalitățile și majorările, problemă soluționată

greșit de instanța de fond atunci când a luat în considerare numai dispozițiile

art. 61 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În opinia recurentelor acest text se

referă numai la taxele vamale în timp ce art. 61 alin. (5) prevede că

soluționarea altor drepturi de import, respectiv penalități, majorări, comision

vamal, se soluționează potrivit dispozițiilor O.G. nr. 61/2002 privind

executarea creanțelor bugetare.

Prin urmare, momentul de la

care se calculează aceste majorări este momentul încheierii actului constatator,

11 septembrie 1998, care a și făcut obiectul controlului ulterior.

În aceeași ordine de idei,

recurentele au susținut că obligația stabilită în urma controlului din 25

octombrie 2005, nu este o datorie nouă, cum greșit a fost apreciată de

instanță, ea fiind de fapt cea legală, dar stabilită incorect prin neaplicarea

procentului legal de T.V.A., astfel încât majorările și penalitățile de

întârziere curg de drept și se percep din ziua următoare împlinirii termenului

scadent la care nu s-a achitat datoria.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Pentru un număr de 10

elicoptere și 4 seturi pale principale importate de reclamantă în perioada

1994-1997, B.V.O. a încheiat la 11 septembrie 1998 un număr de patru acte

constatatoare prin care a stabilit în sarcina societății o datorie de

2.042.541.900 lei.

La 25 octombrie 2005, D.R.V.B.

a refăcut controlul asupra acestor acte și a constatat că B.V.O. a calculat

greșit datoria vamală, situație în care prin procesul – verbal, a stabilit în

sarcina reclamantei majorări și penalități de întârziere în sumă de

48.889.365.578 lei aferente T.V.A. recalculată. S-au avut în vedere pentru

aceasta dispozițiile O.G. nr. 11/1996 potrivit cărora aceste majorări curg din

ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare, în speță, 11 septembrie

1998, fiind considerată nerelevantă împrejurarea că societatea nu are nici o

culpă în stabilirea greșită a cuantumului datoriei vamale.

Or, în condițiile în care

prin deciziile de casare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, nr. 2000/2003 și nr. 5467/2005, a fost

soluționată definitiv problema termenului de la care urmează a fi calculate

majorările de întârziere, reținându-se drept singur criteriu legal data

scadenței obligației de plată astfel cum este prevăzută de art. 61 alin. (3)

din Legea nr. 141/1997, legal și temeinic instanța fondului a stabilit că

pentru perioada cuprinsă între 2 noiembrie 2002 și 9 mai 2003, reclamanta

datorează majorări de întârziere calculate conform expertizei contabile

efectuate în cauză la 1.495.392.890 lei și constatate ca fiind achitate prin

compensare din T.V.A. de rambursat, astfel cum s-a precizat prin adresa D.G.F.P.

Brașov din 18 august 2003.

Susținerea recurentelor

potrivit căreia obligația stabilită prin procesul-verbal din 25 octombrie 2005

nu ar fi o datorie nouă și ca urmare majorările de întârziere ar trebui

calculate retroactiv din 11 septembrie 1998, urmează a fi respinsă ca

nefondată, legiuitorul însuși definind prin art. 158 alin. (2) din Legea nr. 141/1997,

diferențele stabilite ulterior drept datorie nouă. În plus, în cauză debitul

inițial din 11 septembrie 1998 fiind achitat integral, nu justifică aplicarea

de majorări de întârziere.

Astfel fiind, în raport de

aceste considerente urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. să fie respinse recursurile declarate de D.G.F.P. Brașov și D.R.V.B. în nume

propriu și în numele A.N.A.F. și respectiv A.N.V. și menținută ca legală și

temeinică hotărârea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. a Județului Brașov, în numele A.N.A.F. și în nume propriu,

împotriva sentinței civile nr. 135/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de D.R.V.B., în nume propriu, precum și în numele și pe seama A.N.V., împotriva

sentinței civile nr. 135/ F din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.