ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 18

ianuarie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul D.D. a fost condamnat la 7 ani și

10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 17 aprilie 2001 la zi și l-a obligat să plătească 4.789.587

lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, 61.043 lei

către Spitalul Melinești-Gorj, 740.000 lei către Serviciul de Ambulanță Dolj,

cu dobânzile legale, 12.000.000 lei despăgubiri civile și 15.000.000 lei daune

morale către partea civilă S.C., precum și la 3.750.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată S.C. împreună cu

soția sa S.V. în ziua de 15 octombrie 2000 s-a deplasat cu tractorul condus de

martorul C.N., pentru a încărca lemne de foc, în semiremorcă, de la locuința

socrilor săi din comuna Crușeț, județul Gorj, fiind însoțiți de martorul T.E.

și cei doi copii ai lor S.N. și S.D.

În timp ce se întorceau, spre casă,

prin dreptul locuinței inculpatului D.D., acesta împreună cu tatăl său D.N.,

care se aflau sub influența băuturilor alcoolice, considerând că materialul

lemnos ar fi fost sustras din fondul forestier al Ocolului silvic Hurezani,

unde fratele inculpatului era pădurar, i-au oprit, împrejurare în care

inculpatul a lovit pe partea vătămată, care se afla în semiremorcă în zona

capului cu muchia unui topor, iar tatăl său a lovit cu un alt topor într-o

roată precum și un geam de la cabina tractorului, spărgându-l.

Văzând actele de violență ale

inculpatului, în desfășurare și starea părții vătămate, martorul T.E. a cerut

tractoristului să se îndepărteze repede de la locul agresiunii.

Inculpatul, realizând gravitatea

faptei comise pentru a o masca, s-a deplasat cu autoturismul personal la sediul

postului de poliție pentru a verifica proveniența materialului lemnos.

Lucrătorul de poliție sesizat, a observat însă starea gravă a părții vătămate

și a luat măsuri de transportare a acesteia și internare la spital cu

diagnosticul de traumatism cranio-cerebral închis, fractură cominutivă

depresivă cu înfundare temporal dreapta, motiv pentru care s-a intervenit

operator, practicându-se eschilectronie.

S-a stabilit prin actul medico-legal

că acest traumatism cranian s-a putut produce prin lovire cu un corp dur.

Prin decizia penală nr. 432 din 9

octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, s-au admis apelurile declarate de

inculpatul D.D. și partea civilă S.C., s-a desființat sentința instanței de

fond, în sensul că s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin aplicarea art. 74

și art. 76 C. pen., s-a majorat cuantumul despăgubirilor față de partea civilă

la 15.000.000 lei daune civile și la 85.000.000 lei, daune morale și l-a

obligat, către aceeași parte civilă la 6.538.500 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul D.D.

și partea civilă S.C.

În recursul declarat de parchet se

susține că, fără temei s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante și i s-a redus astfel pedeapsa, solicitându-se sub acest aspect

menținerea sentinței penale, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a susținut atât prin

apărătorul său cât și personal, că nu s-a stabilit cu certitudine modul de

producere a traumatismului cranio-cerebral și se impune astfel efectuarea unei

reconstituiri, traumatismul putându-se produce și prin căderea părții vătămate

din semiremorcă și lovirea cu capul de corpuri dure, solicitând astfel

trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, temei de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Partea civilă, în recursul declarat

a solicitat obligarea inculpatului și la o prestație lunară de întreținere de

1.000.000 lei, fiind în incapacitate de muncă, temei de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet este

fondat, iar recursurile declarate de inculpat și partea civilă nu sunt fondate,

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date partea vătămată

a susținut constant că a fost lovită, în cap cu un topor de către inculpat, în

timp ce se deplasa în semiremorca tractorului.

Declarațiile sale se coroborează cu

declarațiile martorilor C.N., tractorist și T.E., care a călătorit în

semiremorcă alături de partea vătămată care confirmă lovirea de către inculpat

a părții vătămate, cu un topor în zona capului, în timp ce tractorul era în

mișcare, fără a li se cere în prealabil să oprească, precum și cu declarațiile

martorilor S.N. și S.V., fiica și soția părții vătămate, care fac aceleași

declarații, ale martorului N.V., șeful postului de poliție care a constatat

spargerea unui geam de la cabina tractorului și urme de cioburi de sticlă în

drum, în apropierea locuinței inculpatului.

În sfârșit, din actele medico-legale

rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit de partea vătămată a fost

produs prin lovire cu un corp dur, că această leziune s-a putut produce în urma

unei agresiuni prin lovire cu un corp contondent, de sus în jos, din spate, din

față sau lateral dreapta, în raport și de datele de anchetă sau posibilitatea

producerii atât prin lovire, cu corpuri dure, cât și prin cădere de la

înălțime.

Din probele sus-arătate rezultă în

mod indubitabil că în timp ce partea vătămată se afla în semiremorcă, în

mișcare, a fost lovită de inculpat în zona capului cu un corp dur (topor sau

alt obiect) și că nu a căzut din semiremorcă cum susține inculpatul, situație

în care inculpatul ar fi continuat agresiunea împotriva sa, astfel că nu se

impune sub acest din urmă aspect a se efectua vreo reconstituire.

De altfel nici martorii audiați la

cererea inculpatului (D.I., P.A., D.A.) nu confirmă oprirea tractorului la

locul faptei sau căderea părții vătămate din semiremorcă.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Referitor la recursul părții civile,

din Raportul de expertiză medico-legal nr. 987 din 2 august 2001 al Serviciului

de Medicină Legală Gorj, rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit, îi

determină o ușoară diminuare a capacității de muncă pe o durată de 6 luni.

Ulterior, prin Raportul de nouă

expertiză medico-legală al Institutului de Medicină-Legală Craiova nr. 3022/ A5

din 8 ianuarie 2002 s-a stabilit că partea vătămată are capacitatea de muncă

păstrată, putând desfășura activități normale la locul de muncă.

Prin urmare, cererea părții civile

de a beneficia și de o prestație lunară de întreținere pentru incapacitate de

muncă, nu se justifică astfel că se va respinge recursul acesteia, ca nefondat.

Se constată că recursul declarat de

procuror este fondat.

La individualizarea pedepsei de

către instanța de fond s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise și al

persoanei inculpatului, în care sens, i-a aplicat o pedeapsă la limita minimă

prevăzută de lege.

Instanța de apel a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (a sesizat fapta părții vătămate

pentru a evita prejudicierea ocolului silvic și că a avut o bună conduită)

reducându-i astfel pedeapsa.

Din dosar rezultă însă că

inculpatului i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare, că

a comis fapta fiind în relații de dușmănie cu socrul părții vătămate (sentința

penală nr. 570/2001 a Judecătoriei Tg. Cărbunești privind pe A.I.) și deci a

agresat-o nu din sentimente de apărare a avutului ocolului silvic, partea

vătămată transportând lemne de proveniență licită, și că în cursul procesului a

avut o conduită nesinceră, negând și fapte evidente (spargerea geamului de la

cabina tractorului și urmele de cioburi pe drumul din fața locuinței sale).

Prin urmare, nejustificat s-au

reținut circumstanțe atenuante de către instanța de apel, motiv pentru care se

va admite recursul declarat de procuror și se va menține pedeapsa aplicată de

instanța de fond.

Totodată, recurenții, inculpatul și

partea civilă, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 432

din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.D.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

Majorează pedeapsa, de la 4 ani

închisoare, la 7 ani și 10 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art.

74 – art. 76 C. pen.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul D.D. și de partea civilă S.C. împotriva aceleiași

decizii penale.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 ianuarie 2004.