ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 507/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 18 ianuarie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul D.D. a fost condamnat la 7 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 aprilie 2001 la zi și l-a obligat să plătească 4.789.587 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, 61.043 lei către Spitalul Melinești-Gorj, 740.000 lei către Serviciul de Ambulanță Dolj, cu dobânzile legale, 12.000.000 lei despăgubiri civile și 15.000.000 lei daune morale către partea civilă S.C., precum și la 3.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Partea vătămată S.C. împreună cu soția sa S.V. în ziua de 15 octombrie 2000 s-a deplasat cu tractorul condus de martorul C.N., pentru a încărca lemne de foc, în semiremorcă, de la locuința socrilor săi din comuna Crușeț, județul Gorj, fiind însoțiți de martorul T.E. și cei doi copii ai lor S.N. și S.D. În timp ce se întorceau, spre casă, prin dreptul locuinței inculpatului D.D., acesta împreună cu tatăl său D.N., care se aflau sub influența băuturilor alcoolice, considerând că materialul lemnos ar fi fost sustras din fondul forestier al Ocolului silvic Hurezani, unde fratele inculpatului era pădurar, i-au oprit, împrejurare în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, care se afla în semiremorcă în zona capului cu muchia unui topor, iar tatăl său a lovit cu un alt topor într-o roată precum și un geam de la cabina tractorului, spărgându-l.

Văzând actele de violență ale inculpatului, în desfășurare și starea părții vătămate, martorul T.E. a cerut tractoristului să se îndepărteze repede de la locul agresiunii. Inculpatul, realizând gravitatea faptei comise pentru a o masca, s-a deplasat cu autoturismul personal la sediul postului de poliție pentru a verifica proveniența materialului lemnos. Lucrătorul de poliție sesizat, a observat însă starea gravă a părții vătămate și a luat măsuri de transportare a acesteia și internare la spital cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral închis, fractură cominutivă depresivă cu înfundare temporal dreapta, motiv pentru care s-a intervenit operator, practicându-se eschilectronie. S-a stabilit prin actul medico-legal că acest traumatism cranian s-a putut produce prin lovire cu un corp dur.

Prin decizia penală nr. 432 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, s-au admis apelurile declarate de inculpatul D.D. și partea civilă S.C., s-a desființat sentința instanței de fond, în sensul că s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., s-a majorat cuantumul despăgubirilor față de partea civilă la 15.000.000 lei daune civile și la 85.000.000 lei, daune morale și l-a obligat, către aceeași parte civilă la 6.538.500 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul D.D. și partea civilă S.C. În recursul declarat de parchet se susține că, fără temei s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și i s-a redus astfel pedeapsa, solicitându-se sub acest aspect menținerea sentinței penale, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Inculpatul a susținut atât prin apărătorul său cât și personal, că nu s-a stabilit cu certitudine modul de producere a traumatismului cranio-cerebral și se impune astfel efectuarea unei reconstituiri, traumatismul putându-se produce și prin căderea părții vătămate din semiremorcă și lovirea cu capul de corpuri dure, solicitând astfel trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Partea civilă, în recursul declarat a solicitat obligarea inculpatului și la o prestație lunară de întreținere de 1.000.000 lei, fiind în incapacitate de muncă, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursurile declarate de inculpat și partea civilă nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. În declarațiile date partea vătămată a susținut constant că a fost lovită, în cap cu un topor de către inculpat, în timp ce se deplasa în semiremorca tractorului. Declarațiile sale se coroborează cu declarațiile martorilor C.N., tractorist și T.E., care a călătorit în semiremorcă alături de partea vătămată care confirmă lovirea de către inculpat a părții vătămate, cu un topor în zona capului, în timp ce tractorul era în mișcare, fără a li se cere în prealabil să oprească, precum și cu declarațiile martorilor S.N.

și S.V., fiica și soția părții vătămate, care fac aceleași declarații, ale martorului N.V., șeful postului de poliție care a constatat spargerea unui geam de la cabina tractorului și urme de cioburi de sticlă în drum, în apropierea locuinței inculpatului. În sfârșit, din actele medico-legale rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit de partea vătămată a fost produs prin lovire cu un corp dur, că această leziune s-a putut produce în urma unei agresiuni prin lovire cu un corp contondent, de sus în jos, din spate, din față sau lateral dreapta, în raport și de datele de anchetă sau posibilitatea producerii atât prin lovire, cu corpuri dure, cât și prin cădere de la înălțime.

Din probele sus-arătate rezultă în mod indubitabil că în timp ce partea vătămată se afla în semiremorcă, în mișcare, a fost lovită de inculpat în zona capului cu un corp dur (topor sau alt obiect) și că nu a căzut din semiremorcă cum susține inculpatul, situație în care inculpatul ar fi continuat agresiunea împotriva sa, astfel că nu se impune sub acest din urmă aspect a se efectua vreo reconstituire. De altfel nici martorii audiați la cererea inculpatului (D.I., P.A., D.A.) nu confirmă oprirea tractorului la locul faptei sau căderea părții vătămate din semiremorcă. În consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Referitor la recursul părții civile, din Raportul de expertiză medico-legal nr. 987 din 2 august 2001 al Serviciului de Medicină Legală Gorj, rezultă că traumatismul cranio-cerebral suferit, îi determină o ușoară diminuare a capacității de muncă pe o durată de 6 luni.

Ulterior, prin Raportul de nouă expertiză medico-legală al Institutului de Medicină-Legală Craiova nr. 3022/ A5 din 8 ianuarie 2002 s-a stabilit că partea vătămată are capacitatea de muncă păstrată, putând desfășura activități normale la locul de muncă. Prin urmare, cererea părții civile de a beneficia și de o prestație lunară de întreținere pentru incapacitate de muncă, nu se justifică astfel că se va respinge recursul acesteia, ca nefondat. Se constată că recursul declarat de procuror este fondat. La individualizarea pedepsei de către instanța de fond s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise și al persoanei inculpatului, în care sens, i-a aplicat o pedeapsă la limita minimă prevăzută de lege.

Instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante (a sesizat fapta părții vătămate pentru a evita prejudicierea ocolului silvic și că a avut o bună conduită) reducându-i astfel pedeapsa. Din dosar rezultă însă că inculpatului i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare, că a comis fapta fiind în relații de dușmănie cu socrul părții vătămate (sentința penală nr. 570/2001 a Judecătoriei Tg. Cărbunești privind pe A.I.) și deci a agresat-o nu din sentimente de apărare a avutului ocolului silvic, partea vătămată transportând lemne de proveniență licită, și că în cursul procesului a avut o conduită nesinceră, negând și fapte evidente (spargerea geamului de la cabina tractorului și urmele de cioburi pe drumul din fața locuinței sale).

Prin urmare, nejustificat s-au reținut circumstanțe atenuante de către instanța de apel, motiv pentru care se va admite recursul declarat de procuror și se va menține pedeapsa aplicată de instanța de fond. Totodată, recurenții, inculpatul și partea civilă, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 432 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.D. Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate. Majorează pedeapsa, de la 4 ani închisoare, la 7 ani și 10 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul D.D. și de partea civilă S.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.