ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2761/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 599 din 31

octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul P.I. a fost condamnat

la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 11 iunie 2002

la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a fost încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 197

alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în ziua de 8 iunie 2002, inculpatul P.I. a venit la

domiciliul părții vătămate S.M.

Profitând de lipsa concubinului

părții vătămate, care era plecat pe imaș după un cal, inculpatul s-a hotărât să

întrețină raport sexual cu aceasta.

La refuzul părții vătămate

inculpatul a lovit-o cu pumnii peste față și brațe, a trântit-o pe pat, a

dezbrăcat-o și a întreținut cu ea raport sexual.

Conform concluziilor raportului de

constatare medico-legală partea vătămată a fost agresată sexual, prezentând

două echimoze ce s-au putut produce cel mai probabil prin loviri cu mijloace

contondente și au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

La plecare inculpatul a observat în

camera unde se consumase actul sexual o strecurătoare agățată de grindă, ce

conținea un caș de aproximativ 5 kg. A luat cașul însă întâmpinând opunerea

părții vătămate, a lovit-o cu pumnul în zona feței după care a părăsit

locuința. Cașul a fost vândut numitului S.C. cu suma de 160.000 lei.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

ambelor infracțiuni, declarațiile sale fiind confirmate de plângerea și

declarațiile părții vătămate, actul medico-legal menționat, declarațiile

martorilor menționați anterior.

S-a reținut că faptele săvârșite de

inculpat în contextul arătat, realizează conținutul infracțiunilor de viol

prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. și tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(1) și (2

1

) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a)

C. pen.

În ce privește infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina inculpatului,

partea vătămată S.M. a declarat în cursul judecății că își retrage plângerea

prealabilă și nu a emis pretenții în cauză, în ce privește cealaltă

infracțiune, motivând că până în acest moment a fost despăgubită integral.

Prin urmare, instanța, în baza art.

11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc.

pen., raportat la art. 131 alin. (2) C. pen., a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de viol

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., prin retragerea plângerii prealabile a

părții vătămate S.M.

Pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului,

tratamentul sancționator fiind stabilit în raport de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen.: gradul de pericol social concret al faptei, perseverența

infracțională, starea de recidivă post executorie.

Apelul declarat de inculpat prin

care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 58 din 13 februarie 2003.

A motivat instanța de apel că

pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport de criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul reiterând motivul de apel cu privire la reducerea pedepsei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Infracțiunea de tâlhărie săvârșită

de inculpat în locuința părții vătămate, prezintă un pericol social sporit, iar

datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist, față de o

condamnare anterioară de 6 ani închisoare pentru tentativă la omor, justifică

tratamentul sancționator aplicat.

Pedeapsa în cuantum de 8 ani

închisoare este de natură prin durata ei să asigure finalitatea preventivă, cât

și cea educativă, neexistând temeiuri pentru modificarea ei.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 11 iunie 2002 la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 58 din 13 februarie

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 11 iunie 2002 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.