ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1128 din 9

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul D.N. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 9.000.000 lei despăgubiri civile către

partea civilă E.M.I.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În noaptea de 20 august 2001, partea

vătămată E.M.I. se afla pe terasa B.H. din Complexul Studențesc Regie,

București, împreună cu vărul său E.T.

În urma unei altercații ce a avut

loc pe ringul de dans, inculpatul D.N., care se afla la local cu prietena sa și

sora acesteia, a lovit pe E.T., răsturnând o masă și o bancă asupra acestuia.

În altercație E.T. a fost lovit și

de D.G., prietena inculpatului și sora acesteia D.G.

La ieșire din incinta barului,

inculpatul D.N. s-a întâlnit cu partea vătămată E.M., pe care a lovit-o cu

pumnul în față, doborând-o pe trotuar. Inculpatul a continuat să lovească

partea vătămată, aplecându-se asupra sa și smulgându-i, de la gât, lănțișorul

din aur și brățara din aur de la mână, după care a părăsit localul, împreună cu

persoanele care îl însoțeau.

Prin decizia penală

nr. 29/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a solicitat reducerea

pedepsei, instanța de control judiciar apreciind că nu este cazul redozării ei,

fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeași cerere de a i se reduce

pedeapsa aplicată, fiind singurul întreținător al familiei, aceeași cerere

fiind formulată și de apărătorul său.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, confirmată

de probele administrate în cauză și au încadrat faptele comise de inculpat în

textele de lege corespunzătoare, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.

Ambele instanțe au făcut o corectă

și justă apreciere a pericolului social a faptelor și împrejurărilor în care

ele au fost comise, gravitatea acestora și persoana inculpatului, care în antecedente

a mai fost condamnat, cu tendințe de agresivitate, fără ocupație, stabilindu-se

o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege și cu

respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Față de circumstanțele respective,

pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune cu

necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. și nefiind identificate existența altor motive, care

analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de

inculpat este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive, acesta fiind obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 1812 din 2 septembrie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la 28 aprilie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.