ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2294/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1128 din 9 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.N. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 9.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă E.M.I. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În noaptea de 20 august 2001, partea vătămată E.M.I. se afla pe terasa B.H. din Complexul Studențesc Regie, București, împreună cu vărul său E.T.

În urma unei altercații ce a avut loc pe ringul de dans, inculpatul D.N., care se afla la local cu prietena sa și sora acesteia, a lovit pe E.T., răsturnând o masă și o bancă asupra acestuia. În altercație E.T. a fost lovit și de D.G., prietena inculpatului și sora acesteia D.G. La ieșire din incinta barului, inculpatul D.N. s-a întâlnit cu partea vătămată E.M., pe care a lovit-o cu pumnul în față, doborând-o pe trotuar. Inculpatul a continuat să lovească partea vătămată, aplecându-se asupra sa și smulgându-i, de la gât, lănțișorul din aur și brățara din aur de la mână, după care a părăsit localul, împreună cu persoanele care îl însoțeau. Prin decizia penală nr. 29/ A din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei, instanța de control judiciar apreciind că nu este cazul redozării ei, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeași cerere de a i se reduce pedeapsa aplicată, fiind singurul întreținător al familiei, aceeași cerere fiind formulată și de apărătorul său. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, confirmată de probele administrate în cauză și au încadrat faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pedeapsa aplicată fiind just individualizată. Ambele instanțe au făcut o corectă și justă apreciere a pericolului social a faptelor și împrejurărilor în care ele au fost comise, gravitatea acestora și persoana inculpatului, care în antecedente a mai fost condamnat, cu tendințe de agresivitate, fără ocupație, stabilindu-se o pedeapsă corect individualizată, în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

Față de circumstanțele respective, pedeapsa nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei se impune cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. și nefiind identificate existența altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, acesta fiind obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 1812 din 2 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2002 la 28 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.