ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2976/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 10

februarie 2004 a Tribunalului Iași, inculpata K.M. a fost condamnată la cinci

pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea a cinci infracțiuni

de trafic de persoane, prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

prin schimbarea încadrării juridice, în conformitate cu dispozițiile art. 334

C. proc. pen., dintr-o infracțiune unică prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001.

Inculpatei i s-au aplicat cinci

pedepse complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o durată de câte un an fiecare.

În baza dispozițiilor art. 34 alin.

(1) lit. b), raportat la art. 33 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen.,

inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu un

an, în total 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate

M.D.M., M.G., D.L., C.N., Ș.M. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 19 din Legea nr.

678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpată a sumei de 34.250 Euro, sau a echivalentului în lei al acestei sume

calculat la data executării.

S-a menținut starea de arest a

inculpatei și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 6 octombrie 2003, la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 3.600.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada martie – iunie 2003,

inculpata a racolat cinci tinere pe care le-a obligat să practice prostituția

în folosul său, în orașul Amsterdam, Olanda.

Inculpata le-a promis părților

vătămate că le va asigura locuri de muncă decente în Amsterdam (menajere,

muncitoare) și le-a ajutat să-și procure documentele necesare călătoriei. La

destinație, inculpata le-a reținut actele de identitate și le-a dezvăluit

adevăratul motiv pentru care le adusese în Olanda, obligându-le să se

prostitueze. Din exploatarea celor cinci părți vătămate, inculpata a obținut

venituri însumând 34.250 Euro.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de sesizare din oficiu, declarațiile părților vătămate,

documente privind eliberarea pașapoartelor și evidența ieșirilor/intrărilor în

țară, declarațiile martorilor F.C., P.V., O.C., A.V., declarațiile învinuitului

B.A., declarațiile inculpatei care nu a recunoscut faptele reținute în sarcina

sa.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 119 din 6 aprilie 2004, a admis apelul declarat de inculpată și a

casat sentința instanței de fond cu privire la încadrarea juridică și la

pedeapsă.

În temeiul art. 334 C. proc. pen.,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice din cinci infracțiuni de trafic de

persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., în infracțiunea de trafic de

persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea a cinci

pedepse principale de câte 3 ani închisoare, a sporului de un an închisoare și

a cinci pedepse complementare de câte un an închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpata K.M. a fost condamnată la

pedeapsa de 3 ani închisoare și la un an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale sentinței

penale apelate au fost menținute.

Instanța de apel a menținut starea

de arest a inculpatei și a dedus prevenția la zi.

Instanța de control judiciar a

constatat că activitatea infracțională a inculpatei a avut la bază o rezoluție

unică, întemeiată pe reprezentarea de ansamblu a activității pe care urma să o

desfășoare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere circumstanțele

personale ale inculpatei, pedeapsa aplicată a fost orientată spre limita minimă

prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata K.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86

1

C. pen.,

scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea acesteia.

Totodată, s-a solicitat înlăturarea

măsurii de siguranță a confiscării, suma indisponibilizată neavând o bază

reală.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Individualizarea pedepsei aplicate

inculpatei s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 72 C. pen., fiind

analizate criteriile generale referitoare la pericolul social concret al faptei

săvârșite, împrejurarea că într-un interval scurt de timp aceasta a traficat în

scopul exploatării lor cinci tinere femei, precum și cele referitoare la datele

personale ale recurentei care nu are antecedente penale și care și-a manifestat

regretul pentru situația reală.

Curtea consideră că prin executarea

prin privare de libertate a pedepsei dispuse, va fi atins scopul pedepsei,

acela de a constitui un mijloc de constrângere și de reeducare în spiritul

respectului pentru valorile sociale încălcate, astfel că nu se impune

suspendarea executării pedepsei în modalitățile prevăzute de art. 81 sau art.

86

1

C. pen.

Măsura de siguranță a confiscării

speciale este temeinică și legală, sumele de bani rezultate din exploatarea

părților vătămate fiind precizate de către acestea în declarațiile date în mod

explicit, astfel că instanțele de judecată au reținut că inculpata a beneficiat

de pe urma activității infracționale comise de 34.250 Euro, sumă a cărei indisponibilizare

au dispus-o.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de

Casație și Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatei.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 6 octombrie 2003 la 2 iunie 2004.

Recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata K.M. împotriva deciziei penale nr. 119 din 6 aprilie 2004

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatei de la 6 octombrie 2003 la 2 iunie 2004.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

iunie 2004.