ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2009

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 646/D din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosar nr. 4301/110/2007,

În temeiul art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpata M.D.F. din infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și tentativă la trafic de persoane prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în consecință;

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/82001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane a fost condamnată inculpata M.D.F. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare (parte vătămată D.I.).

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată a fost condamnată inculpata M.D.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare (părți vătămate C.V.R. și M.M.).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pedeapsă rezultantă : 2 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare (parte vătămată D.I.).

În temeiul art. 20 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trafic de persoane, a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa de 8 luni închisoare (victima C.V.R.).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Pedeapsă rezultantă: 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor rezultante de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților pe durata termenului de încercare de 4 ani pentru fiecare inculpat calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b) C. pen., a cărei executare s-a suspendat de drept conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii pentru fiecare inculpat durata reținerii și arestarea preventivă de la data de 14 mai 2007 și până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 și art. 1003 C. civ. s-au admis, în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă D.I. și, în consecință:

Au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 1500 euro către partea civilă D.I. cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea vătămată M.M. nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că persoana vătămată C.V.R. nu s-a constituit parte civilă și nu a participat în procesul penal în calitate de parte vătămată.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, prima instanță a reținut, în fapt, în ceea ce o privește pe inculpata M.D.F., că, în luna ianuarie 2007, împreună cu inculpatul N.L. – cetățean albanez – au recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, pe partea vătămată D.I., căreia i-au asigurat transportul până în Bologna, Italia, iar la destinație au preluat-o, cazat-o și obligat-o să se prostitueze, partea vătămată reușind să-și asigure scăparea prin fugă, înainte de a se realiza exploatarea sa efectivă.

S-a mai reținut, de asemenea, că la sfârșitul verii – începutul toamnei anului 2005, inculpata M.D.F., cu sprijinul numitei D.M. a recrutat prin înșelăciune, constând în promisiunea mincinoasă a obținerii unui loc de muncă în străinătate, pe partea vătămată M.M., în vârstă de 23 ani, căreia ulterior, în cursul lunii noiembrie 2005, cu ajutorul numitului S.T. i-a asigurat transportul până în Italia, iar la destinație, a preluat-o, cazat-o și a obligat-o să se prostitueze, iar la refuzul acesteia, a abandonat-o în stradă.

În aceste împrejurări, partea vătămată a suferit o depresie și a avut o tentativă de suicid, nereușită însă ca urmare a intervenției autorităților judiciare italiene care au internat-o în spitalul din Bologna, iar după ameliorarea stării psihice aceasta a revenit în țară.

În fine, s-a mai reținut în sarcina inculpatei M.D.F. că, în cursul lunii august 2005, împreună cu inculpatul N.L., prin înșelăciune, folosind aceeași metodă a promisiunii obținerii unui loc de muncă în străinătate au încercat să o recruteze pe partea vătămată C.V.R., în vârstă de 21 ani, în vederea transferării sale în Italia, în scopul exploatării sexuale, activitate care nu și-a produs efectul ca urmare a răzgândirii părții vătămate.

Prima instanță a stabilit că faptele inculpatei M.F. de a încerca împreună cu inculpatul N.L. recrutarea părții vătămate C.R. și de a recruta singură pe victima M.M. într-o perioadă scurtă de timp și prin aceleași procedee, cu ocazia aceleiași vizite în baza unei rezoluții infracționale unice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M. din infracțiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și tentativă la această infracțiune (privind pe victimele M.M. și C.R.) într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată.

La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere că prin modalitatea de comitere și urmările produse traficul de persoane a prezentat un grad de pericol social mult diminuat, dar și faptul că inculpata nu are antecedente penale și avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, astfel că a reținut în favoarea acesteia circumstanțe atenuante.

Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și cei doi inculpați, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Cât privește apelul declarat de Parchet cu privire la inculpatul N.L., precum și apelul declarat de inculpatul N. instanța a dispus disjungerea, fixând termen separat pentru soluționarea acestora.

Prin decizia nr. 46 din 24 martie  2009 Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 646/D din data de 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4301/110/2007, numai în ceea ce o privește pe inculpata M.D.F., referitor la soluționarea laturii penale.

A desființat sentința penală apelată sub aceste aspecte, a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

În temeiul art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, faptă din ianuarie 2007, parte vătămată D.I., a condamnat pe inculpata M.D.F. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 1 an și 6 luni.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de persoane, parte vătămată M.M. și persoana vătămată C.V.R., a condamnat pe inculpată la pedeapsa principală de 3 ani și 3 luni închisoare și a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor principale, aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 35 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

A stabilit pedeapsă rezultantă de executat – pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada executată prin reținere și arest preventiv de la data de 14 mai 2007 la 20 decembrie 2007.

A interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales, atât la prima instanță, cât și la instanța de apel.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – inculpată M.D.F. împotriva aceleiași sentințe penale și, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanta-inculpată să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Instanța de control judiciar a concluzionat că, din materialul probator administrat în cauză a rezultat, dincolo de orice dubiu, că toate părțile vătămate în momentul recrutării se aflau într-o situație socio-economică specială, că erau persoane tinere, lipsite de venituri dar și de experiență, având în vedere pregătirea lor și mediul din care provin, încântate de oportunitatea obținerii unor salarii mult peste cele pe care le-ar fi putut realiza în România, aspecte speculate de inculpați.

A mai rezultat, de asemenea, că activitatea de inducere în eroare a victimelor de către inculpați a constat în prezentarea inculpatului N.L. ca „patron” și „om de afaceri” în Italia și în falsele promisiuni privind locuri de muncă bine plătite și condiții de muncă și cazare gratuite.

Instanța de apel a mai reținut că din modul de concepere și organizare a activității infracționale a rezultat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au urmărit să obțină realizarea unor venituri din exploatarea sexuală a persoanelor recrutate, atâta vreme cât după ce victimele ajungeau la destinație, preluate fiind de inculpați, aceștia le aduceau la cunoștință că trebuie să practice prostituția pentru ca ei să-și recupereze cheltuielile avansate pentru deplasarea părților vătămate în Italia, cazarea și hrana acestora și chiar pentru ca ei să obțină profit.

Sub aspectul încadrării juridice dată faptelor instanța de apel a constatat, că prima instanță a dispus în mod corect schimbarea încadrării juridice, iar sub aspect subiectiv că probele administrate în cauză au evidențiat intenția directă a inculpatei M.D.F. care a prevăzut și urmărit producerea rezultatului socialmente periculos al faptelor.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatei s-a apreciat că prima instanță nu a acordat eficiență cuvenită criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că în raport de infracțiunile comise, de periculozitatea acestora, pedepsele atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare a rezultantei nu au fost just individualizate, impunându-se majorarea acestora, dar și înlăturarea dispozițiilor art. 81 și urm. C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata M.D.F., care însă nu a invocat motivele de casare.

Deși inculpata recurentă a fost legal citată la adresa indicată, la care dealtfel, a fost citată și în apel, când a primit personal citația și a semnat dovada de îndeplinire a procedurii (fila 112), nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula apărările.

În susținerea recursului inculpatei, apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor personale.

Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.

Examinând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de critica invocată cât și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanțele au stabilit o situație de fapt corectă bazată pe probele administrate în cauză, din coroborarea cărora a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatei în săvârșirea faptelor, just calificate din punct de vedere juridic.

Cât privește pedepsele aplicate se constată, de asemenea, că instanța de apel a procedat corect redozând pedepsele stabilite de prima instanță sub aspectul cuantumului și a înlăturat justificat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, apreciindu-se că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi atins fără executarea pedepsei.

Într-adevăr, pericolul social ridicat al faptelor comise de recurenți, dar și circumstanțele personale ale inculpatei, nesinceritatea manifestată de aceasta, persistența infracțională de care a dat dovadă, caracterul continuat al infracțiunii sunt elemente care se impuneau a fi avute în vedere și care au justificat aplicarea de către instanța de control judiciar a unor pedepse mai severe și executarea prin privare de libertate a pedepsei rezultante.

Așa fiind, recursul declarat de inculpata M.D.F. apare ca nefondat, astfel că va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D.F. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze Minori și familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpată și sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata partea vătămată M.M. și intimata parte civilă D.I., se vor avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2009.