ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3371/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 august 2003 contestatorul

P.P.P. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar Județean Constanța

să se dispună prin hotărâre judecătorească anularea hotărârii nr. 4 din 19

decembrie 2002 emisă de intimat prin care a fost sancționat cu avertisment

scris.

Prin sentința civilă nr. 1064 din 12

septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă ca nefondată

contestația formulată de P.P.P.

Pe baza probelor administrate și a

dispozițiilor legale incidente cauzei, tribunalul a reținut că prin decizia nr.

9 din 4 octombrie 2002 contestatorul, având calitatea de profesor la Școala

Tortomanu, a fost sancționat disciplinar cu “avertisment scris” pentru faptele

reținute în sarcina sa prin raportul comisiei de cercetare din 27 septembrie

2002.

Această decizie a fost atacată de

contestator la colegiul de disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar al

județului Constanța, care prin hotărârea nr. 4 din 15 decembrie 2002 a menținut

sancțiunea aplicată.

Prin prezenta contestație,

profesorul P.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 4/2002 întrucât nu se face

vinovat de nici o abatere.

Instanța de fond a stabilit, din

probele administrate, că P.P. a avut un comportament agresiv față de elevul F.V.

din clasa a VI-a B pe care l-a lovit pentru că nu l-a ascultat. În acest fel, contestatorul

s-a abătut de la conduita impusă unui profesor de a fi demn și civilizat în

relațiile cu elevii iar pentru abaterea săvârșită i s-a aplicat corect

sancțiunea disciplinară cea mai ușoară.

Împotriva sentinței tribunalului

contestatorul P.P. a declarat recurs ce a fost admis în principiu pentru

îndeplinirea condițiilor de formă prin încheierea din 26 februarie 2004

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Motivându-și recursul, contestatorul

precizează că în mod eronat instanța de fond a stabilit că este vinovat de

abaterea ce i se impută deoarece din declarațiile elevilor prezenți la incident

cât și din declarația mamei elevului F.V. reiese că nu s-a purtat agresiv cu

acesta din urmă.

Că atât directorul școlii cât și

prietenii săi din Inspectoratul școlar sunt interesați să fie sancționat

deoarece le-a reclamat ilegalitățile săvârșite.

Mai mult, recurentul precizează că

este în conflict și cu primarul comunei ce a influențat cercetarea.

Totodată, contestatorul menționează

că în comisia de cercetare au fost trecute persoane ce nu au funcție didactică

și care nu au respectat în cadrul cercetării prezumția de nevinovăție și nu au

ținut cont că mama elevului și-a retras plângerea cu trei zile anterior

sancționării.

Hotărârea tribunalului este

netemeinică, susține recurentul, întrucât preia generalizările făcute de

reprezentanții inspectoratului școlar.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În fața comisiei de cercetare, care

are competența prevăzută de Legea nr. 128/1997 deoarece au făcut parte și trei

profesori cu același grad cu recurentul, elevii audiați și care au înștiințat-o

pe mama elevului F.V., au confirmat că recurentul l-a lovit pe colegul lor și

în urma violențelor acesta a sângerat.

Așadar, conduita necorespunzătoare a

profesorului P. încalcă atât regulamentul

cât deontologia profesională, cum în mod judicios a reținut

și instanța de fond. Această conduită îmbracă forma unei abateri de la

disciplina activității de profesor iar împrejurarea că mama elevului și-a

retras plângerea nu decade conducerea școlii din dreptul de a lua măsuri.

Este de observat că în declarația

sa, recurentul nu a invocat probe în apărare și nu a cerut audierea altor elevi

în cadrul cercetării administrative.

Într-adevăr, recurentul a dovedit cu

actele anexate recursului că este în conflict cu primarul comunei Tortomanu,

dar aceste divergențe nu au legătură cu atitudinea violentă a recurentului față

de elevul F.V.

Așa fiind, Curtea, apreciază că

hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că potrivit art.

312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.P. împotriva sentinței civile nr. 1064 din 12 septembrie 2003 a

Tribunalului Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.