ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5152/2004

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie

2004 pe rolul Judecătoriei Slobozia reclamanta A.P.P.S. RA, Service Aviatorilor,

a chemat în judecată pe pârâtă E.E. SA Slobozia solicitând instanței obligarea

acesteia la plata sumei de 378.331.807 lei despăgubiri civile.

Temeiul de drept al acțiunii fiind dispozițiile

art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., Judecătoria Slobozia prin sentința

civilă nr. 3567 din 4 octombrie 2001 și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Ialomița în baza prevederilor art. 4 și art. 895 C.

com. și art. 2 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 719 F din 12 noiembrie

2001 Tribunalul Ialomița și-a declinat la rândul său competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, reținând faptul că reclamanta își

întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ.,

invocând în susținerea cererii sale săvârșirea de către pârâtă prin prepusul

său a unui fapt ilicit civil generator de prejudiciu, deci obligația pârâtei de

a acoperi acest prejudiciu este civilă.

Creându-se un conflict negativ de competență,

cauza a fost trimisă Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin sentința civilă nr. 6 din 29 ianuarie 2002, stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia reținând

că temeiul acțiunii îl constituie prevederile art. 1003 alin. (3) C. civ.,

respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său.

La Judecătoria Slobozia cauza a fost

înregistrată sub nr. 2052/2002.

De menționat că pârâta a formulat o întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei și o cerere de chemare

în garanție a societății de A.R.A. SA București.

Prin sentința civilă nr. 3492 din 6 noiembrie

2002 Judecătoria Slobozia a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă la plata

sumei de 618.358.318 lei despăgubiri civile și la 24.801.942 lei cheltuieli de

judecată către reclamantă.

A respins cererea de chemare în garanție.

Apelul formulat de către pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Ialomița, prin

decizia civilă nr. 85 A din 7 martie 2003.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia nr. 1212 din 1 septembrie 2003, a respins excepția de

necompetență materială a secției comerciale și și-a declinat competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția

civilă.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin

decizia nr. 1264 R din 3 noiembrie 2003, și-a declinat competența de

soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București constatând că

această instanță este competentă să soluționeze recursul, nu Tribunalul

București care este o instanță de același grad cu Tribunalul Ialomița care a

pronunțat decizia recurată.

Cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență

urmează a reține că în speță își are aplicațiunea dispozițiile art. 3 pct. 3 C.

proc. civ. care stabilesc competența curților de apel de a soluționa „ca

instanță de recurs recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

tribunale în apel”, ca în cazul în speță.

De menționat că prevederile O.U.G. nr. 58 din 25

iunie 2003 (intră în vigoare la data de 27 august 2003 iar aprobarea acestei

ordonanțe s-a făcut prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004) dar ceea ce interesează

în cazul în speță este prevederea că „hotărârile pronunțate înainte de intrarea

în vigoare a ordonanței rămân supuse căilor de atac, motivelor și temeiurilor

prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

În consecință, în cazul în speță competența de

soluționare o are Curtea de Apel București, secția civilă, în favoarea căreia

urmează a se stabili competența de soluționare a recursurilor întrucât

hotărârea care se recurează este decizia civilă nr. 85 A pronunțată la data de

7 martie 2003 deci anterior modificării codului de procedură prin O.U.G. nr. 58/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

recursului declarat de SC E.E. SA în contradictoriu cu reclamanta A.P.P.S. R.A.,

Service Aviatorilor, și chemata în garanție societatea de A.R.A. SA în favoarea

Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2004.