ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 8 august
2003 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanții I.V. și SC A.V. SRL au chemat
în judecată pe pârâtul C.G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de
180.000.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantului I.V. și la plata
sumei de 20.000.00 lei către reclamanta SC A.V. SRL, reprezentând beneficiu
nerealizat până la data introducerii acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 532 din 7
aprilie 2004, Judecătoria Slobozia a admis cererea formulată de reclamanta SC
A.V. SRL și în parte cererea formulată de reclamantul I.V., obligând pârâtul la
plata sumei 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanta SC
A.V. SRL și la plata sumei de 145.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile
către reclamantul I.V.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 92/A din 12 iulie 2004, Tribunalul
Ialomița a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din
oficiu, declinând competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de
Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a
fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile date în primă instanță de
judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Primind dosarul, Curtea de Apel
București, prin decizia civilă nr. 978 din 5 noiembrie 2004, a admis excepția
necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița și, constatând ivit
conflict negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și
Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.
Instanța înaintea căreia s-a ivit
conflictul a recalificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, cum a
reținut tribunalul.
Reținând că acțiunea reclamanților a avut ca obiect
sume de bani al căror cuantum total este de 200.000.000 lei, instanța a
constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 282
1
alin. (1) C.
proc. civ., text legal aflat în vigoare la data pronunțării sentinței, precum
și dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate
prin Legea nr. 195/2004.
Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3)
și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a recursului în
favoarea Tribunalului Ialomița, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanții au investit instanța de fond
cu soluționarea unei cereri care are ca obiect obligarea pârâtului la
despăgubiri civile în valoare de 200.000.000 lei.
Art. 282
1
C. proc. civ., în
vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, avea următorul conținut „Nu sunt
supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse
pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei
sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000
lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în
registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte
cazuri prevăzute de lege”.
Prin urmare, raportat la obiectul
acțiunii, conform textului citat, hotărârea atacată este supusă numai
recursului iar competent să soluționeze recursul este tribunalul, deoarece,
conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ., judecarea recursului declarat
împotriva hotărârilor care nu sunt supuse apelului este de competența instanței
imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Pentru considerentele ce preced, se
stabilește competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului
Ialomița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește
competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul C.G. împotriva
sentinței civile nr. 532/A din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia în
favoarea Tribunalului Ialomița.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10
martie 2005