ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2005

HOTĂRÂRE
10.03.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 august

2003 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanții I.V. și SC A.V. SRL au chemat

în judecată pe pârâtul C.G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de

180.000.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantului I.V. și la plata

sumei de 20.000.00 lei către reclamanta SC A.V. SRL, reprezentând beneficiu

nerealizat până la data introducerii acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 532 din 7

aprilie 2004, Judecătoria Slobozia a admis cererea formulată de reclamanta SC

A.V. SRL și în parte cererea formulată de reclamantul I.V., obligând pârâtul la

plata sumei 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanta SC

A.V. SRL și la plata sumei de 145.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile

către reclamantul I.V.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 92/A din 12 iulie 2004, Tribunalul

Ialomița a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de

Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile date în primă instanță de

judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Primind dosarul, Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr. 978 din 5 noiembrie 2004, a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Instanța înaintea căreia s-a ivit

conflictul a recalificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, cum a

reținut tribunalul.

Reținând că acțiunea reclamanților a avut ca obiect

sume de bani al căror cuantum total este de 200.000.000 lei, instanța a

constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 282

1

alin. (1) C.

proc. civ., text legal aflat în vigoare la data pronunțării sentinței, precum

și dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 195/2004.

Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a recursului în

favoarea Tribunalului Ialomița, pentru considerentele ce urmează.

Reclamanții au investit instanța de fond

cu soluționarea unei cereri care are ca obiect obligarea pârâtului la

despăgubiri civile în valoare de 200.000.000 lei.

Art. 282

1

vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, avea următorul conținut „Nu sunt

supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse

pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei

sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000

lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în

registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte

cazuri prevăzute de lege”.

Prin urmare, raportat la obiectul

acțiunii, conform textului citat, hotărârea atacată este supusă numai

recursului iar competent să soluționeze recursul este tribunalul, deoarece,

conform art. 299 alin. (3) C. proc. civ., judecarea recursului declarat

împotriva hotărârilor care nu sunt supuse apelului este de competența instanței

imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pentru considerentele ce preced, se

stabilește competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului

Ialomița.

Stabilește

competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul C.G. împotriva

sentinței civile nr. 532/A din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia în

favoarea Tribunalului Ialomița.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10

martie 2005

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-07
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5152/2004
zia reținând că temeiul acțiunii îl constituie prevederile art. 1003 alin. (3) C. civ., respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său. La Judecătoria Slobozia cauza a fost înregistrată sub nr. 2052/2002. De menționat că pâr
ÎCCJ 2008-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1096/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.R.A. SA Sucursala Sibiu a chemat în judecată pe pârâții G.R. și SC T. SA Slobozia, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.101.0
ÎCCJ 2009-11-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2946/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de somație de plată introdusă pe rolul Judecătoriei Slobozia, creditoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC I.I. SRL,
ÎCCJ 2007-05-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1866/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 august 2001 reclamanta A.S.C. de la S.C. A. SA Slobozia cheamă în judecată pe pârâta A.P.A.P.S, devenită A.V.A.S.
ÎCCJ 2004-12-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5485/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 167, pronunțată la data de 17 martie 2004 în dosarul nr. 10252/2003, Judecătoria sectorului VI București
Sursă