ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1914/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 august 2003 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamanții I.V. și SC A.V. SRL au chemat în judecată pe pârâtul C.G., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 180.000.000 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantului I.V. și la plata sumei de 20.000.00 lei către reclamanta SC A.V. SRL, reprezentând beneficiu nerealizat până la data introducerii acțiunii. Prin sentința civilă nr. 532 din 7 aprilie 2004, Judecătoria Slobozia a admis cererea formulată de reclamanta SC A.V. SRL și în parte cererea formulată de reclamantul I.V., obligând pârâtul la plata sumei 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamanta SC A.V.

SRL și la plata sumei de 145.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către reclamantul I.V. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, iar prin decizia civilă nr. 92/A din 12 iulie 2004, Tribunalul Ialomița a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Primind dosarul, Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 978 din 5 noiembrie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița și, constatând ivit conflict negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului. Instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul a recalificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, cum a reținut tribunalul. Reținând că acțiunea reclamanților a avut ca obiect sume de bani al căror cuantum total este de 200.000.000 lei, instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., text legal aflat în vigoare la data pronunțării sentinței, precum și dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004. Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Ialomița, pentru considerentele ce urmează. Reclamanții au investit instanța de fond cu soluționarea unei cereri care are ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri civile în valoare de 200.000.000 lei. Art. 282 1 C. proc.

civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, avea următorul conținut „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”. Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii, conform textului citat, hotărârea atacată este supusă numai recursului iar competent să soluționeze recursul este tribunalul, deoarece, conform art. 299 alin. (3) C. proc.

civ., judecarea recursului declarat împotriva hotărârilor care nu sunt supuse apelului este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Pentru considerentele ce preced, se stabilește competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul C.G. împotriva sentinței civile nr. 532/A din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Slobozia în favoarea Tribunalului Ialomița. Cu recurs. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2005