ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1095/2002 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată după reținerea spre soluționare în primă instanță, după ce se pronunțase Judecătoria Deva, a fost admisă în parte acțiunea în partaj formulată de reclamanta M.A. împotriva fostului soț G.P. S-a dispus formarea a două loturi, atribuite fiecăruia, cu obligarea reclamantei la plata unei sulte de 127.157.948 lei, fiind respinsă cererea de intervenție formulată de părinții pârâtului. S-a reținut în esență că masa partajabilă include un apartament situat în Deva și bunurile mobile enumerate în dispozitiv și evaluate prin expertize. Ambele părți au atacat sentința cu apel, reclamanta pretinzând includerea la partaj a unei case din comuna Boiu, obligarea pârâtului la plata a ½ din impozitele și taxele comune.

Pârâtul prin apel a solicitat reevaluarea apartamentului atribuit fostei soții, cu majorarea corespunzătoare a sultei sau împărțirea în natură a acestuia. Prin decizia civilă nr. 153 din 25 februarie 2003 Curtea de apel Alba a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit la 350 milioane valoarea apartamentului, majorând corespunzător sulta datorată de reclamantă la 172.687.000 lei. Apelul reclamantei împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a avut în vedere devalorizarea intervenită de la data evaluării apartamentului prin expertiză – luna iunie 2001, precum și prețurile practicate de agențiile imobiliare, astfel că a reapreciat valoarea bunului imobil, în discuție.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul. În recursul său, în care nu s-au ridicat, conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ. (în vigoare la data promovării căii de atac) motivele de casare și dezvoltarea lor, pârâtul a arătat în esență că nu este de acord cu evaluarea reținută de Curtea de apel, care ar fi mult inferioară valorii reale de circulație a apartamentului cu patru camere. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat constatarea nulității recursului, pentru încălcarea dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea ca nefondat. La 11 martie 2004 prin registratură, pârâtul a adresat direct Înaltei Curți de Casație și Justiție un alt înscris, intitulat „motive de recurs”.

Cu privire la acest aspect, Curtea reține că înscrisul va fi calificat drept „note scrise”, fiind nul ca recurs, conform art. 302 C. proc. civ. Recursul declarat și motivat în termen este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Recursul este conceput în sistem procesual civil român ca o cale extraordinară de atac, prin care în principal se tinde la îndreptarea greșelilor în drept săvârșite de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată. De aceea motivele de modificare sau casare a unei hotărâri sunt limitativ enumerate în art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ. Cum recurentul nu a indicat în recursul său nici unul dintre aceste texte legale, invocând numai chestiuni de fapt, ce țin de aprecierea valorii unui bun partajat, Înalta Curte de Casație și Justiției nu are temei legal pentru a fi investită cu soluționarea unor asemenea pretenții.

Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, cu litigiul lor, părțile s-au prezentat în fața judecătoarei, tribunalului, Curții de apel; sau întocmit expertize, care puteau fi contestate în condițiile legii și în anumite termene, în fine, recursul nu indică nici un motiv de nelegalitate. În plus, în condițiile art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., cu ocazia executării, există posibilitatea actualizării sumei (sultei) cuprinse în titlul executor. Pentru aceste considerente, recursul de față va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul G.P împotriva deciziei civile nr. 153 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.