ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1095/2002 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată după

reținerea spre soluționare în primă instanță, după ce se pronunțase Judecătoria

Deva, a fost admisă în parte acțiunea în partaj formulată de reclamanta M.A. împotriva

fostului soț G.P.

S-a

dispus formarea a două loturi, atribuite fiecăruia, cu obligarea reclamantei la

plata unei sulte de 127.157.948 lei, fiind respinsă cererea de intervenție

formulată de părinții pârâtului. S-a reținut în esență că masa partajabilă

include un apartament situat în Deva și bunurile mobile enumerate în dispozitiv

și evaluate prin expertize.

Ambele părți au atacat sentința cu

apel, reclamanta pretinzând includerea la partaj a unei case din comuna Boiu,

obligarea pârâtului la plata a ½ din impozitele și taxele comune.

Pârâtul prin apel a solicitat reevaluarea apartamentului atribuit fostei soții,

cu majorarea corespunzătoare a sultei sau împărțirea în natură a acestuia.

Prin decizia civilă nr. 153 din 25

februarie 2003 Curtea de apel Alba a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a stabilit la 350 milioane valoarea apartamentului,

majorând corespunzător sulta datorată de reclamantă la 172.687.000 lei. Apelul

reclamantei împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.

În motivarea deciziei sale, instanța

de apel a avut în vedere devalorizarea intervenită de la data evaluării

apartamentului prin expertiză – luna iunie 2001, precum și prețurile practicate

de agențiile imobiliare, astfel că a reapreciat valoarea bunului imobil, în

discuție.

Împotriva acestei decizii în termen

legal a declarat recurs pârâtul.

În recursul său, în care nu s-au

ridicat, conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ. (în vigoare la data

promovării căii de atac) motivele de casare și dezvoltarea lor, pârâtul a

arătat în esență că nu este de acord cu evaluarea reținută de Curtea de apel,

care ar fi mult inferioară valorii reale de circulație a apartamentului cu

patru camere.

Prin întâmpinare,

intimata-reclamantă a solicitat constatarea nulității recursului, pentru

încălcarea dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ., iar în subsidiar,

respingerea ca nefondat.

La 11 martie 2004 prin registratură,

pârâtul a adresat direct Înaltei Curți de Casație și Justiție un alt înscris,

intitulat „motive de recurs”.

Cu privire la acest aspect, Curtea

reține că înscrisul va fi calificat drept „note scrise”, fiind nul ca recurs,

conform art. 302 C. proc. civ.

Recursul declarat și motivat în

termen este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Recursul este conceput în sistem

procesual civil român ca o cale extraordinară de atac, prin care în principal

se tinde la îndreptarea greșelilor în drept săvârșite de instanța ce a pronunțat

hotărârea atacată.

De aceea motivele de modificare sau

casare a unei hotărâri sunt limitativ enumerate în art. 304 pct. 1 - 10 C.

proc. civ.

Cum recurentul nu a indicat în

recursul său nici unul dintre aceste texte legale, invocând numai chestiuni de

fapt, ce țin de aprecierea valorii unui bun partajat, Înalta Curte de Casație

și Justiției nu are temei legal pentru a fi investită cu soluționarea unor

asemenea pretenții.

Astfel cum a rezultat din expunerea

rezumată a lucrărilor dosarului, cu litigiul lor, părțile s-au prezentat în

fața judecătoarei, tribunalului, Curții de apel; sau întocmit expertize, care

puteau fi contestate în condițiile legii și în anumite termene, în fine,

recursul nu indică nici un motiv de nelegalitate.

În plus, în condițiile art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., cu ocazia executării, există posibilitatea

actualizării sumei (sultei) cuprinse în titlul executor.

Pentru aceste considerente, recursul

de față va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul G.P împotriva deciziei civile nr. 153 din 25 februarie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2004.