ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2775/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Harghita la data de 18 martie 2002, reclamantul C.M. a chemat în judecată pe

pârâții Direcția Județeană Harghita a Taberelor Școlare și Consiliul Local al

Comunei Căpâlnița, pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001 să se dispună restituirea

în natură a imobilului situat în comuna Căpâlința, județul Harghita, înscris în

C.F. nr. 753 nr. top 3039/1/2/32, compus din teren în suprafață de 755 mp și

clădire vila L.

Reclamantul a arătat că imobilul a fost

naționalizat conform Decretului nr. 92/1950, de la autorul L.B.Ș. și că

ceilalți moștenitori ai defunctului: L.K., P.L., P.E. au primit despăgubiri,

conform hotărârii nr. 458/1999 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995,

de la care acesta a fost exclus.

Pârâtul Consiliul local al comunei Căpâlnița a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive și a arătat că imobilul se află în circumscripția orașului Vlăhița, calitate

procesuală dobândind în cauză Consiliul Local Vlăhița.

Instanța a dispus introducerea în cauză a

acestuia.

Direcția județeană Harghita a Taberelor Școlare

a invocat aceeași excepție și, față de împrejurarea că deținătorul imobilului

este Ministerul Educației și Cercetării, instanța, la cererea reclamantului, a

dispus introducerea în cauză a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1308 din 25 septembrie 2002,

Tribunalul Harghita și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile art. 24 alin. (8)

din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 57

din 6 februarie 2003, la rându-i, și-a declinat competența materială de

soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Această instanță a reținut în considerentele

hotărârii că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o acțiune în

revendicare, pe calea dreptului comun și că sunt aplicabile dispozițiile art. 13

alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că „Cererile privitoare la bunuri imobile

se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele”.

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința

civilă nr. 1243 din 4 septembrie 2003 s-a dezinvestit, declinând competența materială

de rezolvare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, cu motivarea

că, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 „competența de

soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție

teritorială se află sediul unității deținătoare”, iar calificarea juridică dată

cererii de chemare în judecată de către Tribunalul București este greșită, în

ceea ce privește aprecierea acestei din urmă instanțe, că litigiul este de

drept comun, câtă vreme, reclamantul și-a întemeiat, în drept, cererea pe

dispozițiile legii speciale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul C.M., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul promovat este nefondat și urmează a fi

respins pentru următoarele considerente:

Instanța investită inițial, Tribunalul Harghita,

și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, căruia îi revine de drept, rezolvarea pricinilor

întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, când se contestă decizia emisă în

baza acesteia și, Tribunalul București, apreciind că nu are competența

materială, la rându-i a declinat pricina în favoarea Judecătoriei Odorheiu

Secuiesc.

Ca atare, Tribunalul București, în fața căruia

s-a ivit conflictul negativ de competență trebuia să suspende din oficiu, orice

altă procedură și să înainteze dosarul instanței în drept să hotărască asupra

conflictului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 21 C. proc. civ.

În speță, deoarece conflictul negativ de

competență s-a ivit între două tribunale ce nu se află în circumscripția aceleiași

curți de apel, acesta trebuia soluționat de Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Încălcând dispozițiile menționate, Tribunalul

București a trimis cauza Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, pe care a considerat-o

competentă material a soluționa pricina, deși sesizarea instanței competente a

statua asupra conflictului constituie un atribut exclusiv al instanței în fața

căreia s-a ivit acesta.

La rându-i, această instanță, pentru

considerentele expuse a apreciat că nu-i revine competența materială de a judeca

cauza și s-a dezinvestit trimițând dosarul, prin declinare Tribunalului

București, secția civilă.

Cum

de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuia să stabilească pe calea

regulatorului de competență, instanța competentă material a rezolva cauza, în soluționarea

recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1243 din 4 septembrie 2003,

se va constitui ca instanță de regulator de competență.

Soluționarea

de urgență a conflictului este necesară și posibilă întrucât, instanța nu

decide asupra fondului

;

ea

realizează un simplu act de administrare a justiției.

Conform

principiului disponibilității procesului civil reclamantul și-a întemeiat în

drept cererea de chemare în judecată, în condițiile art. 112 pct. 4 C. proc.

civ., pe tărâmul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluare abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, acțiunea fiind

introdusă la data de 18 martie 2002, după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001.

În

consecință, această lege specială are un caracter derogatoriu, iar competența

de soluționare revine, prin lege, conform art. 24 alin. (8) secției civile a

tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității

deținătoare.

În

raportul juridic dedus judecății, prin întâmpinarea depusă dosar nr. 1307/2002

al Tribunalului Harghita, Ministerul Educației Cercetării, a arătat că este

unitatea deținătoare.

Pe

calea regulatorului de competență, Curtea stabilește în favoarea Tribunalului

București, secția civilă, competența materială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.M. împotriva sentinței civile nr. 1243 din 4 septembrie 2003 a

Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 aprilie 2004.