ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1653/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții I.I., I.G. și D.A. au chemat în judecată comuna Bascov, prin primar și Consiliul local Bascov, solicitând Tribunalului Argeș pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 5803/2001, obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului casă, magazie și teren aferent, preluat de stat din patrimoniul autorilor reclamanților în anul 1949, fără nici un titlu și cu privire la care au formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, respinsă de pârâtă. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 143/2002, a admis cererea reclamanților astfel cum a fost formulată. Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul comunei Bascov, Consiliul local Bascov și Primăria comunei Bascov, potrivit deciziei civile nr. 83/A din 11 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, în dosar nr. 3997/2002.

Pentru a adopta această soluție, instanțele au înlăturat apărarea formulată de pârâtă, de Inspectoratul Școlar județean Argeș și Grădinița nr. 1 Bascov (ultimii doi având calitatea de intervenienți în interes propriu), în sensul că, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele ocupate de instituții de învățământ nu pot fi restituite în natură, cu următoarea motivare: Potrivit art. 16 alin. (4), dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil, așa cum este cazul în speță. Fiind luat de stat fără titlu, imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului și, ca atare, nu sunt incidente nici dispozițiile Legii nr. 213/1998 sau ale Legii nr. 84/1995.

Împotriva deciziei au declarat recurs apelanții pârâți, criticând-o ca fiind nelegală pentru trei motive. 1. În fața instanțelor anterioare nu s-a lămurit situația de fapt actuală a imobilului solicitat de reclamanți, care a suferit modificări structurale esențiale, de natură să atragă aplicarea dispozițiilor referitoare la exceptarea de la restituirea în natură a imobilului. 2. Instanța de apel nu a verificat motivul de apel referitor la omisiunea primei instanțe de a se pronunța în legătură cu obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecțiuni care erau esențiale în rezolvarea fondului.

2. Atât prima instanță cât și instanța de apel, în mod greșit a admis cererea de restituire în natură a imobilului, fără ca reclamanții să dețină acte din care să rezulte modul de preluare a acestui imobil și fără să țină cont de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilul solicitat, necesar continuării activităților școlare, neputând fi restituit în natură foștilor proprietari. Pentru acest imobil s-au îndeplinit formalitățile necesare în vederea aprobării de către Guvern a listei imobilelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001. Recursul este nefondat. 1. Prima critică, neîncadrată în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Într-o manieră evazivă recurenții tind să sugereze că, după preluarea de către stat imobilul solicitat de intimații reclamanți ar fi suferit modificări structurale esențiale și că această situație de fapt nu ar fi fost lămurită în fazele procesuale anterioare.

Pentru identificarea imobilului, în primă instanță a fost efectuată o expertiză tehnică, care a stabilit, sub aspectul localizării în spațiu, că imobilul pentru care a fost formulată cererea de restituire în natură este cel care a aparținut anterior reclamanților, verificându-se comparativ vecinătățile actuale cu cele precizate în titlul de proprietate prezentat de reclamanți, act de partaj voluntar încheiat în formă autentică în anul 1945. Din acest punct de vedere, situația de fapt (localizarea imobilului) este lămurită iar susținerile recurenților privind modificările structurale „esențiale” care ar fi fost realizate după preluarea de către stat reprezintă simple afirmații, nejustificate prin înscrisuri care să demonstreze realitatea acestora.

2. Nepronunțarea instanței de apel asupra motivului invocat în faza procesuală anterioară cu privire la faptul că prima instanță a respins greșit obiecțiunile la expertiză, nu atrage incidența cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (în vigoare la data declarării recursului) mijlocul de apărare invocat nefiind hotărâtor pentru dezlegarea pricinii. În esență, prin obiecțiunile la expertiză depuse la pârâți în primă instanță, se susținea că expertul a stabilit doar starea actuală a imobilului, nu și compunerea și structura lui de la data preluării de către stat. Măsura dispusă de tribunal, în sensul respingerii obiecțiunilor, a fost corectă. Din titlul reclamanților de proprietate rezultă că autorii acestora au deținut „pe o fâșie de pământ (...) una casă (...) și alte acareturi…

”. Faptul că întinderea suprafeței de teren și numărul încăperilor care intrau în compunerea casei sau descrierea „acareturilor” nu erau indicate în titlul de proprietate, este irelevant, în condițiile în care, prin expertiză, identificarea imobilului s-a făcut în funcție de vecinătățile trecute și actuale (necontestate de vreuna dintre părți). În măsura în care pârâții pretindeau că s-au efectuat lucrări de construcție structurale, de natură să conducă la concluzia că imobilul actual este unul nouă față de cel preluat de stat în anul 1949, acestora le revenea sarcina de a demonstra cu înscrisuri (proiecte și devize de lucrări, autorizație de construcție) că astfel de lucrări au fost realmente realizate.

Or, în prezenta cauză, înscrisurile de care s-au prevalat pârâții în primă instanță evidențiază doar efectuarea unor lucrări curente de întreținere și reparații (inerente, având în vedere vechimea clădirii) și, nicidecum edificarea unui imobil nou sau a unor anexe inexistente la data preluării. 2. În mod constat, intimații reclamanți au susținut inexistenta vreunui titlu legal sau a unor decizii administrative de trecere în proprietatea statului a imobilului proprietatea lor, afirmând că, în speță, a avut loc doar o simplă preluare de drept. Cum, este evident în dreptul procesual civil că faptele negative generice nu pot face obiectul probațiunii, recurenții pârâți erau cei care aveau obligația să dovedească faptul pozitiv contrar, respectiv titlul în baza căruia autorii reclamanților au fost privați de bunul proprietatea lor.

Nici critica referitoare la greșita aplicare a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată. În redactarea inițială a art. 16 din legea specială de reparație, în vigoare la data pronunțării atât a sentinței tribunalului cât și a deciziei instanței de apel, nu erau exceptate de la restituirea în natură imobilele de interes public, social-cultural sau obștesc, preluate de stat fără titlu valabil [alin. (4) al art. 16]. În condițiile în care, imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără nici un titlu, destinația sa actuală este lipsită de orice relevanță în sensul preconizat de recurenți, hotărârea recurată fiind pronunțată urmare a interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale menționate.

Astfel, recursul promovat de recurenți este nefondat, cu atât mai mult cu cât în prezent, la data judecării căii de atac exercitată, art. 165 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, nu mai exceptează de la restituirea în natură imobilele preluate abuziv (cu sau fără titlu) care sunt afectate activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul comunei Bascov, Primăria comunei Bascov și Consiliul Local al comunei Bascov, județul Argeș împotriva deciziei nr. 83/A din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.