ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1653/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții I.I., I.G. și D.A. au

chemat în judecată comuna Bascov, prin primar și Consiliul local Bascov,

solicitând Tribunalului Argeș pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr.

5803/2001, obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului casă,

magazie și teren aferent, preluat de stat din patrimoniul autorilor

reclamanților în anul 1949, fără nici un titlu și cu privire la care au

formulat notificare conform Legii nr. 10/2001, respinsă de pârâtă.

Tribunalul Argeș, prin sentința

civilă nr. 143/2002, a admis cererea reclamanților astfel cum a fost formulată.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelului declarat de Primarul comunei Bascov,

Consiliul local Bascov și Primăria comunei Bascov, potrivit deciziei civile nr.

83/A din 11 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, în dosar nr. 3997/2002.

Pentru a adopta această soluție,

instanțele au înlăturat apărarea formulată de pârâtă, de Inspectoratul Școlar

județean Argeș și Grădinița nr. 1 Bascov (ultimii doi având calitatea de

intervenienți în interes propriu), în sensul că, potrivit art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, imobilele ocupate de instituții de învățământ nu pot fi

restituite în natură, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 16 alin. (4),

dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu

valabil, așa cum este cazul în speță.

Fiind luat de stat fără titlu,

imobilul nu a intrat niciodată în proprietatea statului și, ca atare, nu sunt

incidente nici dispozițiile Legii nr. 213/1998 sau ale Legii nr. 84/1995.

Împotriva deciziei au declarat

recurs apelanții pârâți, criticând-o ca fiind nelegală pentru trei motive.

s-a lămurit situația de fapt actuală a imobilului solicitat de reclamanți, care

a suferit modificări structurale esențiale, de natură să atragă aplicarea

dispozițiilor referitoare la exceptarea de la restituirea în natură a

imobilului.

motivul de apel referitor la omisiunea primei instanțe de a se pronunța în

legătură cu obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară, obiecțiuni

care erau esențiale în rezolvarea fondului.

instanța de apel, în mod greșit a admis cererea de restituire în natură a

imobilului, fără ca reclamanții să dețină acte din care să rezulte modul de

preluare a acestui imobil și fără să țină cont de prevederile art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, imobilul solicitat, necesar continuării activităților

școlare, neputând fi restituit în natură foștilor proprietari. Pentru acest

imobil s-au îndeplinit formalitățile necesare în vederea aprobării de către

Guvern a listei imobilelor care intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

este neîntemeiată.

Într-o manieră evazivă recurenții

tind să sugereze că, după preluarea de către stat imobilul solicitat de

intimații reclamanți ar fi suferit modificări structurale esențiale și că

această situație de fapt nu ar fi fost lămurită în fazele procesuale

anterioare.

Pentru identificarea imobilului, în

primă instanță a fost efectuată o expertiză tehnică, care a stabilit, sub

aspectul localizării în spațiu, că imobilul pentru care a fost formulată

cererea de restituire în natură este cel care a aparținut anterior

reclamanților, verificându-se comparativ vecinătățile actuale cu cele precizate

în titlul de proprietate prezentat de reclamanți, act de partaj voluntar

încheiat în formă autentică în anul 1945.

Din acest punct de vedere, situația

de fapt (localizarea imobilului) este lămurită iar susținerile recurenților

privind modificările structurale „esențiale” care ar fi fost realizate după

preluarea de către stat reprezintă simple afirmații, nejustificate prin

înscrisuri care să demonstreze realitatea acestora.

asupra motivului invocat în faza procesuală anterioară cu privire la faptul că

prima instanță a respins greșit obiecțiunile la expertiză, nu atrage incidența

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (în vigoare la

data declarării recursului) mijlocul de apărare invocat nefiind hotărâtor

pentru dezlegarea pricinii.

În esență, prin obiecțiunile la

expertiză depuse la pârâți în primă instanță, se susținea că expertul a

stabilit doar starea actuală a imobilului, nu și compunerea și structura lui de

la data preluării de către stat.

Măsura dispusă de tribunal, în

sensul respingerii obiecțiunilor, a fost corectă.

Din titlul reclamanților de

proprietate rezultă că autorii acestora au deținut „pe o fâșie de pământ (...)

una casă (...) și alte acareturi....”.

Faptul că întinderea suprafeței de

teren și numărul încăperilor care intrau în compunerea casei sau descrierea

„acareturilor” nu erau indicate în titlul de proprietate, este irelevant, în

condițiile în care, prin expertiză, identificarea imobilului s-a făcut în

funcție de vecinătățile trecute și actuale (necontestate de vreuna dintre

părți).

În măsura în care pârâții pretindeau

că s-au efectuat lucrări de construcție structurale, de natură să conducă la

concluzia că imobilul actual este unul nouă față de cel preluat de stat în anul

1949, acestora le revenea sarcina de a demonstra cu înscrisuri (proiecte și

devize de lucrări, autorizație de construcție) că astfel de lucrări au fost

realmente realizate.

Or, în prezenta cauză, înscrisurile

de care s-au prevalat pârâții în primă instanță evidențiază doar efectuarea

unor lucrări curente de întreținere și reparații (inerente, având în vedere

vechimea clădirii) și, nicidecum edificarea unui imobil nou sau a unor anexe

inexistente la data preluării.

reclamanți au susținut inexistenta vreunui titlu legal sau a unor decizii

administrative de trecere în proprietatea statului a imobilului proprietatea

lor, afirmând că, în speță, a avut loc doar o simplă preluare de drept.

Cum, este evident în dreptul

procesual civil că faptele negative generice nu pot face obiectul probațiunii,

recurenții pârâți erau cei care aveau obligația să dovedească faptul pozitiv

contrar, respectiv titlul în baza căruia autorii reclamanților au fost privați

de bunul proprietatea lor.

Nici critica referitoare la greșita

aplicare a art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu este întemeiată.

În redactarea inițială a art. 16 din

legea specială de reparație, în vigoare la data pronunțării atât a sentinței

tribunalului cât și a deciziei instanței de apel, nu erau exceptate de la

restituirea în natură imobilele de interes public, social-cultural sau obștesc,

preluate de stat fără titlu valabil [alin. (4) al art. 16].

În condițiile în care, imobilul în

litigiu a fost preluat de stat fără nici un titlu, destinația sa actuală este

lipsită de orice relevanță în sensul preconizat de recurenți, hotărârea

recurată fiind pronunțată urmare a interpretării și aplicării corecte a

prevederilor legale menționate.

Astfel, recursul promovat de

recurenți este nefondat, cu atât mai mult cu cât în prezent, la data judecării

căii de atac exercitată, art. 165 din Legea nr. 10/2001, modificată și

completată prin Legea nr. 247/2005, nu mai exceptează de la restituirea în

natură imobilele preluate abuziv (cu sau fără titlu) care sunt afectate

activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții Primarul comunei Bascov, Primăria comunei Bascov și

Consiliul Local al comunei Bascov, județul Argeș împotriva deciziei nr. 83/A

din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.