ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1629/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra

cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș,

secția civilă, la 30 iunie 2003, contestatorul M.S. a solicitat, în

contradictoriu cu Primarul comunei Bascov și SC S.F. Bascov, anularea

dispoziției nr. 82 din 12 iunie 2003 emisă de primar și restituirea în natură a

imobilului „moșia Bascov” situat în comuna Bascov, compus din teren în

suprafață de 24,5 ha cu construcțiile aflate pe el, iar în cazul în care

restituirea în natură nu este posibilă, despăgubiri.

În motivarea contestației s-a arătat că prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 1318/13.08.1940 părinții contestatorului au dobândit

proprietatea suprafeței de teren de 24,5 ha și a construcțiilor aferente din

comuna Bascov. Această moșie a fost preluată abuziv în anul 1948 și ulterior.

În mod eronat s-a considerat că notificarea nu a fost însoțită de vreun act din

care să rezulte cum a fost preluat imobilul, cu sau fără titlu.

Prin sentința civilă nr. 172 din 16 septembrie 2004

Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu

a notificat unitatea deținătoare, SC S.F. Bascov S.A., ci primăria comunei

Bascov, care nu este unitatea deținătoare.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea

nr. 10/2001 pentru că petentul nu s-a adresat primăriei pentru identificarea

unității deținătoare ci a notificat-o pentru a-i restitui bunurile imobile

solicitate. De altfel, nici un moment pe parcursul procesului reclamantul nu a

arătat că nu ar cunoaște unitatea deținătoare și că ar fi notificat primăria

pentru a o identifica.

În speță nu este vorba de o excepție de prematuritate, așa

cum a susținut pârâta SC S.F. Bascov S.A., ci nu s-a îndeplinit procedura

administrativă prealabilă față de această parte.

Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a

fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 247 A din 28 martie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

În considerentele deciziei instanței de apel s-a arătat că

din relațiile primite de la Arhivele Naționale, Direcția județeană Argeș nu

rezultă că moșia Bascov ar fi fost proprietatea statului. Nu sunt deținute

hărți, planuri sau schițe ale proprietății respective.

În registrele agricole din perioada 1951-1962 M.S. nu

figurează cu partide de rol în nume propriu, fapt ce nu poate dovedi existența

proprietății din acea perioadă. Ca atare, reclamantul nu a făcut dovada

proprietății asupra terenului și construcțiilor.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că

terenul revendicat este ocupat de circa 50-60 de ani de proprietăți

particulare, o unitate militară, societăți comerciale, drumuri de acces, cale

ferată, iar pentru terenul ocupat de SC S.F. Bascov S.A. există certificat de

atestare emis în baza H.G. nr. 834/1991.

În speță este vorba de mai multe imobile, respectiv mai

multe suprafețe de teren, iar notificarea a fost adresată numai Primăriei

Bascov.

Nu au fost încălcate prevederile art. 25 din Legea nr.

10/2001 pentru că acestea se referă la emiterea deciziei de către unitatea

deținătoare, în sensul că dacă sunt deținute numai o parte din bunuri va emite

decizia pentru acea parte și va comunica persoanei îndreptățite toate datele

despre persoana fizică sau juridică deținătoare a celorlalte părți din imobil.

Cel puțin, în ceea ce privește pe SC S.F. Bascov S.A., reclamantului i s-a adus

la cunoștință ce imobil deține și terenul aferent, însă acesta nu a înțeles să

o notifice. Cu privire la celelalte terenuri, de vreme ce din registrele

agricole nu rezultă că au figurat la rolul defunctului P.E.M., primăria nu a

putut identifica pe deținătorii actuali.

Întrucât în speță nu s-a stabilit care este situația

imobilelor a căror restituire se solicită, nu primăria Bascov era unitatea cu

competență în soluționarea tuturor notificărilor.

Împotriva acestei hotărâri apelantul contestator a declarat

recurs, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

vizând următoarele aspecte:

În art. 22 din Legea nr. 10/2001 este stabilit ceea ce se

înțelege prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate, iar instanța de

apel a ignorat faptul că toate aceste acte au fost depuse la dosar.

În mod greșit a considerat instanța că actul de vânzare-cumpărare

nr. 1318/1940 nu face dovada dreptului de proprietate, ci trebuie analizat

registrul agricol.

Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 1 din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, dovada preluării imobilului de

către stat este chiar faptul deținerii lui fără nici un titlu și ulterior

transferarea către diferite persoane fizice și juridice.

Au fost încălcate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001

pentru că Primăria Bascov avea obligația de a indica solicitantului toate

datele de identificare ale deținătorilor imobilului.

Interpretând în mod greșit legea, instanța de apel a reținut

că recurentul nu și-ar fi îndeplinit obligația de a notifica SC S.F. Bascov

S.A. și astfel nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă. Recurentul

a notificat autoritatea cu competență generală, conform art. 26 din Legea nr.

10/2001, și aceasta era obligată să identifice unitatea deținătoare și să-i

comunice recurentului elementele de identificare a acesteia, și abia ulterior

recurentul trebuia să o notifice în termen de 6 luni.

Analizând decizia atacată, în limitele criticii formulate

prin motivele de recurs și în raport de probele administrate în primă instanță,

Curtea a apreciat că recursul este întemeiat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele considerente:

Prin actul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 1318 din

13 august 1940 la Tribunalul Argeș, secția 1, I. și P.E.M., autorii

contestatorului, au cumpărat moșia Bascov în suprafață de 24 ha și 49 pogoane,

situată în comuna Bascov, județ Argeș.

Instanța de apel a reținut că din raportul de expertiză

efectuat în cauză rezultă că de aproximativ 50-60 de ani terenul în litigiu

este ocupat de proprietăți particulare, o unitate militară, mai multe societăți

comerciale, drumuri de acces, cale ferată.

Conform art. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății și a deținerii legale a

acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi

îndreptățită, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) și ale art. 22 din

lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada

formală a preluării de către stat, soluționarea notificării se va face în

funcție și de acest element, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul

statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu.

Reținând că cel puțin o parte din imobilul revendicat se

găsește în patrimoniul statului, terenul pe care se află o unitate militară,

drumuri de acces, cale ferată, instanța de apel trebuia să considere că

operează prezumția legală relativă menționată, privitoare la preluarea abuzivă

a imobilului, și, în lipsă de alte dovezi, să constate că s-a făcut dovada că

imobilul a fost preluat abuziv de către stat.

În egală măsură, în lipsa altor dovezi din care să rezulte

că terenul cunoscut sub denumirea de „moșia Bascov” a ieșit în din patrimoniul

autorilor contestatorului înainte de a fi fost preluat de către stat, instanța

trebuia să considere că a fost făcută dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii în sistemul Legii nr.

10/2001.

Faptul că acest teren nu figurează în registrele agricole

ale anilor 1951-1962 nu este un argument care să justifice convingerea că nu a

aparținut în proprietate autorilor contestatorului. Actul de vânzare-cumpărare

autentificat în anul 1940 are o forță probatorie care nu poate fi neglijată,

câtă vreme nu s-a probat desființarea lui.

Pe de altă parte, dacă primăria notificată constata că

imobilul pretins, sau o parte din acesta, nu se află în patrimoniul ei, avea

obligația de a-i comunica petentului, așa cum prevede art. 25 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data notificării, toate datele

privind persoana fizică sau juridică deținătoare ori, faptul că nu deține

aceste date. Primăria avea această obligație chiar dacă nu a fost notificată în

mod expres în temeiul art. 26 din lege, împrejurare ce rezultă din

interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) conform cărora alin. (2)-(4) ale

textului se aplică în mod corespunzător și în cazul în care unitatea notificată

nu deține nici măcar în parte imobilul solicitat.

Ambele instanțe de fond au considerat că cererea

contestatorului nu este întemeiată întrucât acesta nu a notificat SC S.F.

Bascov S.A. și pe celelalte persoane fizice sau juridice deținătoare.

De vreme ce art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispune

că termenul de 6 luni în care trebuie notificate persoanele deținătoare curge

de la data comunicării datelor de identificare a acestora de către persoana

juridică notificată, se poate aprecia, în lipsa unei astfel de comunicări

făcute de Primăria comunei Bascov, că nici una dintre instanțe nu a intrat în

cercetarea fondului contestației asupra soluției date notificării.

De asemenea, câtă vreme nu s-a stabilit ce suprafață din

terenul revendicat se află în stăpânirea fiecărei persoane juridice menționate

în raportul de expertiză și în ce mod a intrat fiecare dintre acestea în

stăpânirea terenului, nu se poate considera că s-a analizat fondul pretențiilor

contestatorului.

Se impune așadar, administrarea de probe suplimentare pentru

identificarea suprafeței de teren ocupate de fiecare dintre deținătorii actuali

precum și a modului de dobândire, în raport de care să se determine măsurile

reparatorii la care este îndreptățit contestatorul și de la cine trebuie să le

primească.

Cu ocazia rejudecării, după administrarea probatoriului

enunțat, urmează să se soluționeze și problema calității procesuale a SC S.F.

Bascov S.A., respectiv a prematurității contestației.

Drept urmare, față de dispozițiile art. 312 alin. (3) teza I

C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea instanței de apel va fi casată

și va fi admis apelul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 172 din 16

septembrie 2004 a Tribunalului Argeș.

În temeiul art. 297 C. proc. civ., va fi desființată

sentința și cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul M.S. împotriva

deciziei civile nr. 247 A din 28 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și în

consecință:

Casează decizia și admite apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței civile nr. 172 din 16 septembrie 2004 a Tribunalului Argeș,

secția civilă, pe care o desființează.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.