ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4948/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4948/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului penal de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 695 din 24
mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1471/2004 al Tribunalului București, secția
a II-a penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a
fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei cu
închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5 din 04 februarie 1999,
pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.
3309 din 30 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petentul condamnat
D.F.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., a fost obligat petentul condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima
instanță a apreciat că, în raport de conținutul referatului de anchetă socială
efectuat de Primăria comunei Pantelimon, nu sunt îndeplinite condițiile,
prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., de admisibilitate a unei astfel de
cereri de întrerupere a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a declarat apel condamnatul D.F., care a susținut că, în mod
greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situație
dificilă, ce reclamă prezența sa la domiciliu.
Prin decizia penală nr. 521 din 14
iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul
nr. 2262/2004 a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
A fost obligat apelantul-condamnat
la plata sumei de 550.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat
din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen
legal, a declarat recurs condamnatul D.F., care a reiterat motivele invocate în
cererea inițială.
Înalta Curte, examinând motivele de
recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385
6
alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1471/2004
pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnatul D.F. a
solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin
sentința penală nr. 5 4 februarie 1999, pronunțată de Tribunalul Călărași,
pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 C. pen.,
rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3309 din 30 iunie 2000 a Curții
Supreme de Justiție.
În motivarea cererii, petentul condamnat
a arătat că are o situație familială grea (tatăl decedat și mama paralizată),
iar casa în care locuiește se află într-o stare avansată de degradare, astfel
că prezența sa la domiciliu este necesară, pentru acordarea unui sprijin
material.
Înalta Curte reține că, legiuitorul a
înțeles că, în situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil starea
familiei condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemență
și să permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit.
c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei
închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale,
executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau
familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă
o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabilește care sunt
„împrejurările speciale” datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar
putea produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face
aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă așadar că, în cauză trebuie
dovedite atât împrejurările speciale, în care se găsesc condamnatul sau familia
acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei
le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi
evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea
executării pedepsei poate fi dispusă.
În speță, față de susținerile
condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale de către Primăria
comunei Pantelimon, din conținutul căreia nu se desprinde iminența producerii
consecințelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situația grea a
familiei petentului nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este
cvasiperpetuă, astfel încât prezența pasageră a acestuia la domiciliu pe o
perioadă de maximum 3 luni, nu poate influența în vreun mod starea familiei
sale.
Mama condamnatului, respectiv D.D.
locuiește împreună cu fiica sa D.V., în vârstă de 31 de ani, casnică, într-un
imobil compus din trei camere, din care două locuibile, nivelul de viață al
acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziție a
familiilor din pătura săracă a populației. Totodată, mama condamnatului
beneficiază de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001, în sumă de 825.000
lei.
Față de aceste considerente,
apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile, prevăzute de art. 453
lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în
conformitate cu prevederile art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D.F.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., va obliga pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.
521 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală
Obligă pe condamnat la plata sumei
de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
octombrie 2004.