ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4948/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 695 din 24

mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1471/2004 al Tribunalului București, secția

a II-a penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei cu

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5 din 04 februarie 1999,

pronunțată de Tribunalul Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

3309 din 30 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție, formulată de petentul condamnat

D.F.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat petentul condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a apreciat că, în raport de conținutul referatului de anchetă socială

efectuat de Primăria comunei Pantelimon, nu sunt îndeplinite condițiile,

prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., de admisibilitate a unei astfel de

cereri de întrerupere a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel condamnatul D.F., care a susținut că, în mod

greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situație

dificilă, ce reclamă prezența sa la domiciliu.

Prin decizia penală nr. 521 din 14

iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul

nr. 2262/2004 a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

A fost obligat apelantul-condamnat

la plata sumei de 550.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat

din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva ambelor hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul D.F., care a reiterat motivele invocate în

cererea inițială.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1471/2004

pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnatul D.F. a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 5 4 februarie 1999, pronunțată de Tribunalul Călărași,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 C. pen.,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3309 din 30 iunie 2000 a Curții

Supreme de Justiție.

În motivarea cererii, petentul condamnat

a arătat că are o situație familială grea (tatăl decedat și mama paralizată),

iar casa în care locuiește se află într-o stare avansată de degradare, astfel

că prezența sa la domiciliu este necesară, pentru acordarea unui sprijin

material.

Înalta Curte reține că, legiuitorul a

înțeles că, în situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil starea

familiei condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemență

și să permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.

Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau

familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă

o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Legea nu stabilește care sunt

„împrejurările speciale” datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar

putea produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face

aprecieri asupra temeiniciei cererii.

Rezultă așadar că, în cauză trebuie

dovedite atât împrejurările speciale, în care se găsesc condamnatul sau familia

acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei

le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi

evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea

executării pedepsei poate fi dispusă.

În speță, față de susținerile

condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale de către Primăria

comunei Pantelimon, din conținutul căreia nu se desprinde iminența producerii

consecințelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situația grea a

familiei petentului nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este

cvasiperpetuă, astfel încât prezența pasageră a acestuia la domiciliu pe o

perioadă de maximum 3 luni, nu poate influența în vreun mod starea familiei

sale.

Mama condamnatului, respectiv D.D.

locuiește împreună cu fiica sa D.V., în vârstă de 31 de ani, casnică, într-un

imobil compus din trei camere, din care două locuibile, nivelul de viață al

acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziție a

familiilor din pătura săracă a populației. Totodată, mama condamnatului

beneficiază de ajutor social, conform Legii nr. 416/2001, în sumă de 825.000

lei.

Față de aceste considerente,

apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile, prevăzute de art. 453

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., Înalta Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D.F.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr.

521 din 14 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2004.