ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 480

din 11 aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de condamnatul D.T. privind întreruperea

executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 358 din 29 iunie 1999 a Tribunalului București și l-a obligat pe

condamnat la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000

lei onorariu avocat oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că petentul condamnat și-a întemeiat

cererea pe temeiul de drept prevăzut de art. 456, raportat la art. 453 lit. a) C.

proc. pen.

Prin sentința penală nr. 249

din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul

condamnat D.T., petentul condamnat fiind obligat la 400.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 280

din 21 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul D.T. împotriva sentinței penale nr. 249

din 24 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, iar

apelantul a fost obligat la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 4492

din 10 septembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

admis recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 280

din 21 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a casat decizia penală

atacată și sentința penală nr. 249 din 24 februarie 2004 a Tribunalului

București, secția I penală, și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Cauza a fot înregistrată pe

rolul tribunalului la data de 17 noiembrie 2004 cu nr. 6394.

Prin cererea înregistrată la

data de 4 mai 2004 cu nr. 2476, condamnatul D.T. a solicitat întreruperea

executării pedepsei, invocând aceleași motive.

În cauză s-a administrat

proba cu expertiză medico-legală.

La data de 11 aprilie 2005,

tribunalul a procedat la reunirea cauzelor și a dispus conexarea dosarului nr. 6394/2004

la dosarul nr. 2476/2004, având în vedere că ambele cauze au același obiect și

privesc aceeași parte.

Din rapoartele de expertiză

medico-legală întocmite și avizate de C.S.M.L. a rezultat că petentul suferă de

litiază renală; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; crize de pierdere a

conștienței – anamnestic; hepatită cronică; status postraumatism cranio-cerebral

1973 – accident rutier (fractură craniană, contuzie și dilacerare cerebrală)

operat; plastie de dură și superacril, reoperat în 1993 – cranio plastie fronto

– temporal stângă, în prezent cu atrofie corticală bifrontală și porencefalie.

Din aceleași rapoarte a mai

rezultat că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.,

iar petentul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa din punct de

vedere medical.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul D.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Apelantul condamnat a

susținut că probele administrate dovedesc că acesta suferă de afecțiuni grave

de sănătate și îi pun în pericol viața în situația în care nu se dispune

întreruperea executării pedepsei, întrucât asistența medicală necesară nu-i

poate fi asigurată în rețeaua A.N.P., având nevoie de o intervenție

chirurgicală ce presupune o perioadă îndelungată de spitalizare și care nu

poate fi efectuată decât cu el în stare de libertate.

Prin decizia penală nr. 462/

A din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 1938/2005 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul D.T. împotriva sentinței penale nr. 480 din 11 aprilie 2005

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2476/2004,

fiind obligat apelantul condamnat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o temeinică apreciere a

probelor administrate în cauză prin prisma cerințelor impuse de art. 455, raportat

la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și care a constituit temeiul

juridic al cererii.

Adevărat că actele medicale

depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală întocmit, cum și

recomandarea din 16 mai 2005 (depusă în apel) a medicului de la locul de

deținere evidențiază intervenție chirurgicală, dar și alte controale și

tratamente de specialitate, însă instanța nu este în drept să omită cerințele

impuse de temeiul juridic al cererii. Astfel, art. 455, raportat la art. 453 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., prevede că întreruperea executării pedepsei poate fi

dispusă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat

suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa…”.

Prin raportul de expertiză

medico-legală nr. A/5/5893/2004 din 10 septembrie 2004, avizat de C.S.M.L. din

cadrul I.M.L. București cu nr. E1/13384/2004 din 17 decembrie 2004 s-a

concluzionat că deși condamnatul este diagnosticat cu mai multe afecțiuni

(menționate în raport), asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei

sanitare a D.G.P., iar D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei

din punct de vedere medical.

Ca instanța să nu țină seama

de aceste concluzii echivalează cu soluționarea cererii în baza unui temei

juridic, expres prevăzut și invocat, dar fără a ține seama de cerințele impuse

de temeiul invocat, ceea ce este contrar și cerințelor art. 317 C. proc. pen.

Astfel că, instanța

neputându-se substitui cadrului de reglementare ce constituit temeiul cererii

și care prin probele administrate nu au confirmat susținerile condamnatului,

cererea de întrerupere a executării pedepsei nu a putut fi admisă,

neregăsindu-se cerințele art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul D.T.

Apărătoarea condamnatului în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și

întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, având în vedere

afecțiunile medicale de care suferă condamnatul și care nu pot fi tratate în

rețeaua sanitară A.N.P.

Examinând recursul declarat

de condamnatul D.T. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că instanța de apel în mod judicios și-a însușit argumentele primei instanțe,

considerând ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată

de condamnatul D.T., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportate la art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în

cauză s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se situația medicală a

condamnatului, pe baza rapoartelor medico-legale, iar raportul de nouă

expertiză medico-legală cu nr. A 5/5893/2004 din 10 septembrie 2004 întocmit de

I.M.L. Mina Minovici București, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale,

atât cu privire la componența comisiei medicale în funcție de afecțiunile de

care acesta suferă a fost avizat de C.S.M.L.

Astfel, în concluziile

raportului medico-legal s-a menționat că în funcție de diagnosticul „status

post traumatism cranio-cerebral 1973 – accident de trafic rutier, pieton (fractură

craniană, contuzie și dilacerare cerebrală); operat: plastie de dură și

superacril; reoperat în 1993 – cranio-plastie fronto-temporal stângă: în

prezent cu atrofie corticală bifrontală; porencefalie; purtător cronic de

AgHBs; hepatită cronică tratată cu interferon (1999); crize de pierdere a

conștienței – anamnestic; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; litiază renală

(stângă); asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.,

D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere

medical.”

Așadar, solicitarea

recurentului condamnat că nu poate fi tratat în rețeaua sanitară A.N.P. nu

poate fi avută în vedere față de concluziile raportului de nouă expertiză

medico-legală menționat.

Înalta Curte consideră că

instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele,

nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Totodată, verificând decizia

pronunțată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei

penale nr. 462/ A din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din

15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 august 2005.