ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4831/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 480 din 11

aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea formulată de condamnatul D.T. privind întreruperea executării pedepsei

de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 358 din 29

iunie 1999 a Tribunalului București și l-a obligat pe condamnat la 1.700.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat

oficiu ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe

temeiul de drept prevăzut de art. 456, raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen.

Prin sentința penală nr. 249 din 24

februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, s-a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat D.T.,

petentul condamnat fiind obligat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Prin decizia penală nr. 280 din 21

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnatul D.T. împotriva sentinței penale nr. 249 din 24

februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, iar

apelantul a fost obligat la 350.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 4492 din 10

septembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis

recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 280 din 21

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a casat decizia penală atacată și

sentința penală nr. 249 din 24 februarie 2004 a Tribunalului București, secția

I penală, și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fot înregistrată pe rolul

tribunalului la data de 17 noiembrie 2004 cu nr. 6394.

Prin cererea înregistrată la data de

4 mai 2004 cu nr. 2476, condamnatul D.T. a solicitat întreruperea executării

pedepsei, invocând aceleași motive.

În cauză s-a administrat proba cu

expertiză medico-legală.

La data de 11 aprilie 2005,

tribunalul a procedat la reunirea cauzelor și a dispus conexarea dosarului nr. 6394/2004

la dosarul nr. 2476/2004, având în vedere că ambele cauze au același obiect și

privesc aceeași parte.

Din rapoartele de expertiză

medico-legală întocmite și avizate de C.S.M.L. a rezultat că petentul suferă de

litiază renală; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; crize de pierdere a

conștienței – anamnestic; hepatită cronică; status postraumatism cranio-cerebral

1973 – accident rutier (fractură craniană, contuzie și dilacerare cerebrală)

operat; plastie de dură și superacril, reoperat în 1993 – cranio plastie fronto

– temporal stângă, în prezent cu atrofie corticală bifrontală și porencefalie.

Din aceleași rapoarte a mai rezultat

că asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.,

iar petentul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa din punct de

vedere medical.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul D.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

sub aspectul greșitei respingeri a cererii de întrerupere a executării

pedepsei.

Apelantul condamnat a susținut că

probele administrate dovedesc că acesta suferă de afecțiuni grave de sănătate

și îi pun în pericol viața în situația în care nu se dispune întreruperea

executării pedepsei, întrucât asistența medicală necesară nu-i poate fi

asigurată în rețeaua A.N.P., având nevoie de o intervenție chirurgicală ce

presupune o perioadă îndelungată de spitalizare și care nu poate fi efectuată

decât cu el în stare de libertate.

Prin decizia penală nr. 462/ A din

15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 1938/2005 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnatul D.T. împotriva sentinței penale nr. 480 din 11 aprilie 2005

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2476/2004,

fiind obligat apelantul condamnat la 400.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că instanța de fond a făcut o temeinică apreciere a probelor

administrate în cauză prin prisma cerințelor impuse de art. 455, raportat la art.

453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și care a constituit temeiul juridic al

cererii.

Adevărat că actele medicale depuse

la dosar, raportul de expertiză medico-legală întocmit, cum și recomandarea din

16 mai 2005 (depusă în apel) a medicului de la locul de deținere evidențiază

intervenție chirurgicală, dar și alte controale și tratamente de specialitate,

însă instanța nu este în drept să omită cerințele impuse de temeiul juridic al

cererii. Astfel, art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., prevede că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă „când se

constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o

boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa…”.

Prin raportul de expertiză

medico-legală nr. A/5/5893/2004 din 10 septembrie 2004, avizat de C.S.M.L. din

cadrul I.M.L. București cu nr. E1/13384/2004 din 17 decembrie 2004 s-a

concluzionat că deși condamnatul este diagnosticat cu mai multe afecțiuni

(menționate în raport), asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei

sanitare a D.G.P., iar D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei

din punct de vedere medical.

Ca instanța să nu țină seama de

aceste concluzii echivalează cu soluționarea cererii în baza unui temei

juridic, expres prevăzut și invocat, dar fără a ține seama de cerințele impuse

de temeiul invocat, ceea ce este contrar și cerințelor art. 317 C. proc. pen.

Astfel că, instanța neputându-se

substitui cadrului de reglementare ce constituit temeiul cererii și care prin

probele administrate nu au confirmat susținerile condamnatului, cererea de

întrerupere a executării pedepsei nu a putut fi admisă, neregăsindu-se

cerințele art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul D.T.

Apărătoarea condamnatului în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și

întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, având în vedere

afecțiunile medicale de care suferă condamnatul și care nu pot fi tratate în

rețeaua sanitară A.N.P.

Examinând recursul declarat de

condamnatul D.T. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut la art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că

instanța de apel în mod judicios și-a însușit argumentele primei instanțe,

considerând ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată

de condamnatul D.T., nefiind îndeplinite dispozițiile art. 455, raportate la art.

453 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză

s-a dat relevanță dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se situația medicală a condamnatului, pe baza

rapoartelor medico-legale, iar raportul de nouă expertiză medico-legală cu nr. A

5/5893/2004 din 10 septembrie 2004 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București, cu

respectarea tuturor dispozițiilor legale, atât cu privire la componența

comisiei medicale în funcție de afecțiunile de care acesta suferă a fost avizat

de C.S.M.L.

Astfel, în concluziile raportului

medico-legal s-a menționat că în funcție de diagnosticul „status post

traumatism cranio-cerebral 1973 – accident de trafic rutier, pieton (fractură

craniană, contuzie și dilacerare cerebrală); operat: plastie de dură și

superacril; reoperat în 1993 – cranio-plastie fronto-temporal stângă: în

prezent cu atrofie corticală bifrontală; porencefalie; purtător cronic de

AgHBs; hepatită cronică tratată cu interferon (1999); crize de pierdere a

conștienței – anamnestic; tulburare somatoformă pe fond dizarmonic; litiază renală

(stângă); asistența medicală poate fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a D.G.P.,

D.T. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere

medical.”

Așadar, solicitarea recurentului

condamnat că nu poate fi tratat în rețeaua sanitară A.N.P. nu poate fi avută în

vedere față de concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală

menționat.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Totodată, verificând decizia

pronunțată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr.

462/ A din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr. 462/ A din 15 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească suma de 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31

august 2005.