ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1213/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 17 ianuarie 2001 reclamantele S.C., B.M.

și V.F. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului

București și Primăria Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul

situat în Otopeni, compus din construcții și teren de 3697 mp.

În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că

imobilul a aparținut autorilor D.G. și C.D.G. care l-au dobândit în proprietate

conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4111 din 13

martie 1913 de fostul Tribunal Ilfov, secția notariat.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 553 din 30 mai 2001, a

respins acțiunea reclamantelor S.C., B.M. și V.F. ca fiind introdusă de

persoane fără calitate procesuală activă.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 54/A din 6

februarie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a

menținut sentința tribunalului în termen legal au declarat recurs reclamantele V.F.,

B.M. și S.C. care au susținut că hotărârile date în cauză sunt nelegale

întrucât cu actele de stare civilă și certificatul de moștenitor nr. 56/1969

recurentele au dovedit că sunt succesoarele autorilor comuni D.G. și C.D.G. ce

au dobândit în proprietate nemișcătorul revendicat.

Recursul este fondat pentru un motiv de ordine

publică ce a fost invocat și urmează a fi rezolvat conform art.306 C. proc.

civ.

La instanța de apel dezbaterile au avut loc la

data de 30 ianuarie 2002 și instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a

amânat pronunțarea la 6 februarie 2002, când a fost dată decizia nr. 54/A ce

face obiect al recursului de față. Examinând actele dosarului se constată că

încheierea din 30 ianuarie 2002, când s-a dezbătut apelul reclamantelor, nu a

fost întocmită, ea lipsind din dosar.

Potrivit art. 147 C. proc. civ., dezbaterile

urmate în ședință se vor trece în încheierea de ședință, care va fi semnată de

judecători și de grefier.

Încheierea de ședință reprezintă actul

procedural în care se consemnează conținutul dezbaterilor din cadrul unei

ședințe de judecată constituind o sinteză fidelă a activității desfășurate în

instanță de toți participanții procesuali.

Textul citat impune în mod expres obligația

întocmirii unei încheieri de ședință pentru fiecare termen de judecată, astfel

încât sancțiunea nulității operează cu atât mai mult în ipoteza în care

instanța a omis să întocmească încheierea, situația fiind de natură a vătăma

interesele părților.

Neîntocmirea încheierii de dezbateri constituie

o nulitate ce rezultă din încălcarea dispozițiilor art. 147 C. proc. civ. și

face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Neîntocmirea încheierii de

dezbateri face de neverificat aspectul privind respectarea regulilor de

procedură referitoare la legala compunere a instanței, la prezența părților,

ordinea dezbaterilor, conținutul concluziilor și al cererilor formulate, precum

și la alte împrejurări esențiale referitoare la modul în care au decurs

dezbaterile, astfel că, decizia pronunțată în apel, în lipsa acestei încheieri,

este nulă.

Față de cele ce preced, recursul reclamantelor va

fi admis, va fi casată decizia dată de Curtea de Apel București și va fi

trimisă cauza la aceeași instanță în scopul rejudecării apelului declarat de

reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele V.F., B.M. și S.C. împotriva deciziei nr. 54/A din 6 februarie

2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamante.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2004.