ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 883/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

martie 2003, reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Maramureș, solicitând modificarea hotărârii nr. 293 din 19 iulie 2002, în

sensul acordării drepturilor cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, începând cu

data de 1 ianuarie 2001.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 977 din 29

august 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând că, instanța nu a ținut

cont de prevederile art. 5 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002 și nu a

luat în considerare nici excepția tardivității contestației.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din

H.G. nr. 127/2002, indemnizația cuvenită persoanelor persecutate se acordă

începând cu luna următoare depunerii cererii. În cazul în speță, cererea a fost

depusă la 27 decembrie 2000 – fapt recunoscut chiar de recurentă – indemnizația

acordându-se cu începere de la 1 ianuarie 2001, așa cum a dispus instanța de

fond.

Referitor la excepția tardivității,

în mod corect, Curtea de Apel Cluj a înlăturat-o, considerând că succesiunea de

acte normative, prin care s-a determinat înțelesul noțiunii de beneficiar al

indemnizației în discuție, a determinat atât prelungirea soluționării unor

cereri, cât și formularea lor în mod repetat.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 977 din 23 august

2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.