ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2525/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta R.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1689 din 24

noiembrie 2003 și obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană

refugiată, întrucât în perioada septembrie 1940 - septembrie 1945 a fost

refugiată în Sisești, Maramureș.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 718 din 27

mai 2004, a admis excepția tardivității formulării contestației și pe cale de

consecință, a dispus respingerea acesteia, ca tardivă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că reclamanta ar fi trebuit să se adreseze direct

instanței de judecată, și nu emitentului actului, fapt ce a determinat

depășirea termenului legal de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta R.M., susținând

că la momentul depunerii, plângerea a fost făcută în termen legal, dar că fiind

îndreptată greșit către intimată, aceasta era obligată să-i pună în vedere,

instanța competentă a-i soluționa cererea sau să o expedieze acesteia.

Recursul este nefondat.

În fapt, la data de 29

aprilie 2004, recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva hotărârii nr.

1689 din 24 noiembrie 2003, a Casei Județene de Pensii Maramureș.

Potrivit art. 7 pct. 4 din O.G.

nr. 105/1999, „împotriva hotărârii Comisiei județene de pensii sau a

municipiului București, persoana interesată poate face contestație la curtea de

apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990”.

În speță, reclamanta s-a

adresat Curții de Apel Cluj, la data de 29 aprilie 2004, deși, așa cum rezultă

din adresa nr. 47329 din 22 martie 2004, a Casei Județene de Pensii Maramureș,

avea cunoștință de hotărârea nr. 1689 din 24 noiembrie 2003, încă de la data de

19 decembrie 2003, când a formulat contestație, la pârâtă.

Cum reclamanta s-a adresat

mai întâi emitentului actului, și nu instanței de judecată, ea a depășit

termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, acțiunea fiind tardiv formulată,

așa încât respingerea acesteia, ca tardivă, de către instanța de fond, este

corectă. Cât privește susținerea recurentei, că emitentul actului ar fi trebuit

să-i comunice instanța competentă a-i soluționa cauza și termenul în care să se

adreseze acesteia, menționăm că acesta nu poate fi primită, întrucât conform

unui principiu de drept unanim cunoscut, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea

legii, invocând propria sa vină.

În consecință, instanța de

fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul este nefondat și

urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.M. împotriva sentinței civile nr. 718 din 27 mai 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2005.