ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 16

iulie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul L.V. la 10 ani

închisoare și interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.

197 alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

S-a reținut că inculpatul a

întreținut raporturi sexuale prin constrângere, în mod repetat, cu fiica sa

minoră L.K.E.

Susținând că nu a săvârșit

infracțiunea reținută în sarcina sa, inculpatul L.V. a declarat apel,

solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea sentinței

atacate în sensul achitării sale.

Curtea de Apel Oradea, secția

penală, prin decizia nr. 214/A din 24 octombrie 2002, a respins apelul declarat

de inculpat, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că vinovăția inculpatului a fost corect reținută,

în raport de probatoriul administrat în cauză, în ciuda negării de către acesta

și a revenirii ulterioare a unora dintre martorii audiați pe parcursul

urmăririi penale sau în fața instanței.

S-a mai reținut că probele de la

dosar confirmă comportamentul deviat al inculpatului în raport cu rudele sale

de sex feminin.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea, întrucât nu a comis fapta

reținută în sarcina sa.

Recursul declarat este nefondat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b

1

)

și alin. (3) teza I C. pen.

Starea de fapt reținută în

rechizitoriul parchetului a fost confirmată prin declarațiile martorilor B.N.,

V.M., M.V., S.L., V.S.N. și plângerea părții vătămate, pe care acesta o

susține.

Recurentul, pentru a-și proba

pretinsa nevinovăție, a solicitat, atât în apel, cât și în recurs, ca instanță

de control judiciar, să aibă în vedere dispozițiile martorelor D.E. și L.E.,

care au revenit asupra declarațiilor inițiale.

Instanțele au înlăturat, motivat,

aceste declarații, arătând că sunt părtinitoare, dat fiind gradul de rudenie al

martorelor cu inculpatul, respectiv soră și nepoată. Mai mult, nici nu au fost

dovedite susținerile privind faptul că minora parte vătămată, a întreținut

relații sexuale cu martorii M.V. și S.L.

Examinând probatoriul administrat în

cauză se constată că s-au luat în considerare acele declarații ce se coroborau

cu fapte și împrejurări ce rezultau din ansamblul probator al cauzei. Totodată,

au fost înlăturate declarațiile ce nu satisfăceau această condiție,

apreciindu-se că obiectivitatea martorelor este afectată de relația de rudenie

cu inculpatul.

Așadar vinovăția inculpatului corect

a fost reținută pe baza probelor administrate, probe care infirmă susținerea

acestuia că nu a săvârșit fapta și astfel se impune achitarea sa conform art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu de instanță.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 5

noiembrie 2001, la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

recurentul va fi obligat potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor

judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 24

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 5 noiembrie 2001 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.