ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 156 din 4 octombrie

2011, Tribunalul Satu Mare a respins cererea de schimbare a încadrării juridice

formulate de către inculpatul B.L.P. din infracțiunea de viol, prevăzută și

pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de corupție sexuală,

prevăzută și pedepsită de art. 202 alin. (1) C. pen.

În baza art. 522

1

raportat la art. 406 „alin. final” C. proc. pen. a respins în fond

cererea formulată de către condamnatul B.L.P., având ca obiect rejudecarea după

extrădare.

S-au menținut formele

de executare emise de Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4556/83/2005, pe numele

inculpatului B.L.P.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul condamnat B.L.P. la plata sumei de 1.100

RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Printr-un

rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare emis la data de 25

aprilie 2002, în Dosar nr. 320/P/2001, s-a dispus, printre altele, trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B.L.P., pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197

alin. (3) teza I C. pen. și instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută

și pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 25 și art. 260 alin. (1) și (3)

C. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub Dosarul cu nr. 2258/2002, iar

prin sentința penală nr. 472 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul

Satu Mare în acest dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului B.L.P. în ce

privește săvârșirea infracțiunii de viol, la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu

privare de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 2 ani și, respectiv achitarea aceluiași inculpat,

în ce privește infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală

nr. 99/A din 11 mai 2004 a Curții de Apel Oradea, au fost admise apelurile

formulate în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și

inculpatul B.L.P., a fost desființată sentința penală nr. 472/2003 a

Tribunalului Satu Mare și s-a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea

completării urmăririi penale.

După completarea

urmăririi penale în sensul celor dispuse de către instanța de judecată,

printr-un nou rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare,

emis la data de 20 decembrie 2005 în Dosar nr. 320/P/2001, s-a dispus

trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B.L.P. pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub Dosarul cu nr. 4556/83/2005,

iar prin sentința penală nr. 650 din 21 noiembrie 2006, pronunțată în acest

dosar, s-a dispus condamnarea inculpatului B.L.P. în ce privește săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (3) teza I C.

pen., cu aplic. art. 13 C. pen. (legea penală mai favorabilă) la pedeapsa de 10

ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

Prin decizia penală

nr. 54/A din 02 mai 2007 a Curții de Apel Oradea a fost admis apelul

inculpatului B.L.P. și a fost desființată sentința penală nr. 650/2006 a

Tribunalului Satu Mare, doar în sensul înlăturării aplicării art. 64 lit. c) C.

pen., privind pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului.

Prin decizia penală

nr. 775 din 04 martie 2008 a Înalte Curți de Casație și Justiție, secția penală,

a fost respins ca nefondat recursul formulat de către inculpatul B.L.P.

împotriva deciziei penale nr. 54/2007 a Curții de Apel Oradea.

După rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, pe numele inculpatului B.L.P. a fost emis

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 725 din 10 martie 2008 de către

Tribunalul Satu Mare.

În faza de executare,

a fost emis de către Tribunalul Satu Mare și Mandatul European de Arestare nr. 10

din 22 septembrie 2008, pe numele aceluiași inculpat. Pe baza acestui mandat,

condamnatul B.L.P. a fost identificat și reținut de către autoritățile

judiciare din Franța, fiind predat autorităților române la data de 29 decembrie

2010, fiind depus la Penitenciarul București – Rahova, la aceeași dată.

După începerea

executării pedepsei, în modalitatea mai sus arătată, printr-o cerere scrisă

înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare sub dosar cu număr de mai sus, la

data de 07 ianuarie 2011, petentul-condamnat B.L.P. a solicitat rejudecarea

cauzei sale, în care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 10 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol, ca urmare a extrădării sale

din Franța.

În drept, condamnatul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen.

Prin încheierea

ședinței publice din data de 07 februarie 2011, în baza art. 522

1

raportat la art. 404 și art. 405 C. proc. pen. a fost admisă în principiu

cererea de rejudecare după extrădare, formulată de către inculpatul B.L.P., iar

prin încheierea ședinței publice din data de 21 februarie 2011 a fost respinsă

ca nefondată cererea aceluiași inculpat privind anularea mandatului de

executare a pedepsei închisorii, în baza art. 404 alin. (1) C. proc. pen.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, după admiterea în principiu a cererii de rejudecare, s-a procedat la

audierea inculpatului B.L.P. și a părții vătămate P.D.C., la termenul de

judecată din data de 07 martie 2011, a martorilor F.M., I.A. și T. (fostă C.) M.,

la termenul de judecată din data de 21 martie 2011, a martorilor L.L.I. și F.V.M.,

la termenul de judecată din data de 04 aprilie 2011, a martorilor I.G. și V.M.,

la termenul de judecată din data de 02 mai 2011, precum și a martorilor F.T.

(la termenul din 30 mai 2011), S.M. (la termenul din 27 iunie 2011) și I.R. (la

termenul din 12 septembrie 2011).

Trecând la

soluționarea cauzei pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și cele

din dosarele atașate, în baza dispozițiilor legale incidente, instanța a

reținut următoarele:

La data de 20

octombrie 2001, în jurul orelor 18:00, minora P.D.C., în vârstă de 9 ani, se

deplasa de la domiciliul unchiului ei I.G. spre casă, întâlnindu-se pe drum cu

fratele ei P.V. care a rugat-o să-l însoțească la fântână pentru a scoate apă.

După ce au scos prima găleată de apă, minora a rămas lângă fântână pentru a-l

aștepta pe fratele ei să revină, dar între timp a apărut inculpatul B.L.P.

aflat sub influența băuturilor alcoolice, care a luat-o în brațe, i-a pus mâna

peste gură deoarece minora a început să strige și a dus-o într-o pădurice

situată lângă curtea lui D.V., a dezbrăcat-o și cu forța a întreținut cu minora

raport sexual normal, după care a abandonat-o inconștientă în acel loc. După ce

și-a revenit, minora a constatat că sângerează în zona organelor genitale, s-a

șters cu frunze găsite la fața locului și s-a deplasat la domiciliu. S-a spălat

într-un lighean cu apă, moment în care a venit acasă și mama acesteia – P.F.,

care a întrebat-o ce s-a întâmplat. Inițial, minora i-a relatat mamei sale că

s-a tăiat în zona organelor genitale, astfel că s-au deplasat împreună la

domiciliul martorei C.M. pentru a solicita vată și rivanol. Martora însă nu a

crezut spusele minorei în sensul că sângerarea provine de la o tăietură,

insistând să-i relateze ce s-a întâmplat.

În aceste condiții,

minora le-a relatat martorei și mamei sale că în acea seară în jurul orelor

18:00 a fost dusă cu forța în pădure de inculpatul B.L.P. care a violat-o.

Martora C.M. a insistat ca minora să fie dusă la spital existând pericolul unei

hemoragii puternice. Pe drum s-au întâlnit cu martora I.A. căreia, de asemenea,

minora i-a povestit că a fost violată de inculpatul B.L.P. în pădure, în locul

cunoscut sub denumirea de „V.S.”. În aceeași seară minora P.D.C. a fost

internată la secția ginecologie a Spitalului Orășenesc Negrești Oaș, cu

diagnosticul „agresiune fizică, viol, hemoragie”.

Raportul constatator

medico-legal, efectuat în cauză la data de 21 octombrie 2001 a concluzionat că minora P.D.C. în vârstă de 9 ani nu era virgină la data examinării, prezentând

rupturi himenale multiple, sângerânde de dată recentă. Susnumita necesită 3-4

zile îngrijiri medicale pentru vindecare, de la data producerii. Leziunile

suferite în sfera genitală s-au putut produce cel mai probabil în cadrul unui

raport sexual normal, dar nu pot exclude posibilitatea producerii acestora prin

penetrare cu degetele.

În seara zilei de 20

octombrie 2001 au fost sesizate organele de poliție, iar a doua zi minora a

fost audiată cu privire la cele întâmplate, ocazie cu care a susținut că a fost

violată de inculpatul B.L.P. în data de 20 octombrie 2001 și a condus

lucrătorii de poliție în locul în care a avut loc violul, întocmindu-se în

prezența martorilor asistenți procesul-verbal de cercetare la fața locului,

unde au fost găsite frunze de carpen pe care s-au observat pete brun-roșcate

(sânge), iar pe un perimetru de aproximativ 2x20 m s-a observat că frunzele

căzute pe jos erau deranjate, observându-se urme de târâre.

La data de 22

octombrie 2001 cu ocazia audierii în fața procurorului victima minoră P.D.C. a

relatat cu multă ușurință și cursivitate împrejurările în care a fost violată,

indicând cu certitudine că autorul violului a fost inculpatul B.L.P.

Expertiza

medico-legală efectuată în cauză a stabilit că leziunile suferite de minora P.D.C.

în sfera genitală s-au putut produce cel mai probabil în cadrul unui raport

sexual normal, nefiind exclusă posibilitatea producerii acestora prin

penetrarea cu degetul.

Audiat cu privire la

faptele de care este acuzat, inculpatul susține că se afla la familia I., s-a

întins pe pat după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, iar la el a

venit partea vătămată împreună cu o verișoară și la un moment dat, victima s-a

urcat în pat, s-a jucat cu el și l-a sărutat ca o persoană adultă, fapt ce l-a

determinat să o întrebe dacă a întreținut vreodată raporturi sexuale, i-a

răspuns afirmativ și a fost de acord să-i demonstreze acest lucru. A mai

consumat alcool, după care au plecat la locuința lui D., i-a spus părții

vătămate să meargă spre pădure, aceasta a pornit făcându-i semn să o urmeze,

când a ajuns și el în pădure partea vătămată s-a dezbrăcat, a atins-o cu

degetul în vagin, a sesizat că sângerează, după care au plecat spre casă, nu a

amenințat-o și nici nu au discutat despre cele întâmplate.

Declarațiile

inculpatului sunt nesincere deoarece acestea nu se coroborează cu nici o altă

probă administrată în cauză, iar prin acestea inculpatul încearcă să

minimalizeze vinovăția sa și să pună totul în sarcina părții vătămate, o minoră

în vârstă de 9 ani.

Fapta inculpatului B.L.P.

care la data de 20 octombrie 2001 a întreținut raporturi sexuale normale cu

victima P.D., în vârstă de 9 ani, prin constrângere și profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (3) teza

I-a C. pen.

Probele administrate

în cauză stabilesc vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a

fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită

de art. 197 alin. (3) teza I-a C. pen. și nu aceea de corupție sexuală

prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., precum s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice în ambele cicluri procesuale.

Așa cum rezultă din

actele medicale aflate la dosar minora P.D.C. la data examinării cu referire la

data săvârșirii infracțiunii - 20 oct. 2001, prezenta rupturi himenale

multiple, sângerânde, de dată recentă, vaginul acesteia neputând fi explorat

din cauza durerii și hemoragiei, rupturile himenale fiind intens hemoragice (expertiză

medico-legală întocmită de SML Satu Mare), probă necontestată nici în cursul

urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești.

Motivația

inculpatului, în sensul că din curiozitate a vrut să verifice dacă susținerile

minorei că ar mai fi întreținut anterior relații sexuale sunt sau nu reale, nu

pot fi avute în vedere, deoarece nimic nu justifică o astfel de activitate

raportat la vârsta minorei - 9 ani, cât și la acea a inculpatului - 40 ani,

lipsa de pregătire de specialitate a acestuia, împrejurările concrete în care

s-a comis fapta.

Pentru aceste

considerente nu s-a justificat cererea de schimbarea încadrării juridice a

faptei din viol în corupție sexuală, fapta inculpatului neregăsindu-se în nici

una din variantele reglementate de lege la acest articol, cererea acestuia

urmând a fi respinsă.

Totodată reținând că

probele administrate cu ocazia rejudecării cauzei după extrădarea inculpatului

nu pot duce la un alt deznodământ decât acela al reținerii săvârșirii cu

vinovăție de către inculpatul B.L.P. a infracțiunii de viol, în dauna minorei P.D.C.,

instanța în baza art. 522

1

raportat la art. 406 „alin. final” C.

proc. pen. a respins în fond cererea acestuia.

În consecință au fost

menținute formele de executare emise de către instanța de executare pe numele

inculpatului B.L.P., în Dosar nr. 4556/83/2005.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora, cheltuielile de

judecată sunt suportate de partea căreia i s-a respins cererea, petentul

condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat cu

ocazia soluționării prezentei, pe care le stabilește în cuantum de 1.100 RON.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel condamnatul B.L.P. solicitând desființarea

acesteia și pronunțarea unei soluții, în principal de achitare, stabilindu-se

în acest sens lipsa sa de nevinovăție.

Prin decizia penală

nr. 30/A din 1 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru

cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a dispus

admiterea apelului penal declarat de către inculpatul apelant B.L.P., împotriva

sentinței penale nr. 156 din 04 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu

Mare, pe care a modificat-o în parte în sensul că:

S-a dispus admiterea

cererii de rejudecare după extrădare formulată de către inculpat și în baza

art. 406 alin. (1) C. proc. pen. anulează în parte sentința penală nr. 650 din

21 noiembrie 2006

pronunțată

de Tribunalul Satu Mare, definitivă prin decizia penală nr. 775 din 04 martie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doar în privința pedepsei aplicate

acestuia.

S-a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) cu

referire la dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 197 alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul

apelant B.L.P., cu datele personale aflate la dosar, la o pedeapsă de7 ani

închisoare, cu aplicare art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

S-au anulat formele

de executare emise de către Tribunalul Satu Mare în Dosar nr. 4556/83/2005 pe

numele inculpatului și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei

conform prezentei hotărâri.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 21 octombrie 2001 la 19

decembrie 2002 și s-a constatat că a fost încarcerat la Penitenciarul București-Rahova de la 29 decembrie 2010 până la zi.

Cheltuielile

judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs condamnatul B.L.P.

La termenul din 22

mai 2012, recurentul, personal, a declarat instanței, în sensul că înțelege

să-și retragă recursul. De altfel, așa cum s-a arătat în partea introductivă,

recurentul a transmis instanței și o declarație notarială autentificată în

același sens.

Înalta Curte, luând

act de manifestarea de voință a recurentului condamnat, în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 369 C. proc. pen. va lua act de

retragerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de condamnatul B.L.P.

împotriva

deciziei penale nr. 30/A din 01 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2012.