ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1265/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Mureș sub nr. 6625/1999, SC H.T.R.I. SRL a solicitat instanței ca,

prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu B.R.D., sucursala Mediaș, să

constate nulitatea absolută a contractului de gaj fără deposedare nr. 123 din 7

august 1998, încheiat între părți, a prevederilor art. 4, 5 și 9, referitoare

la dobânda penalizatoare, precum și la gajurile fără deposedare și obligațiilor

debitorului asumate ca fidejusor din contractul de credit nr. 85 din 7 august

1998, să dispună radierea acestui contract de gaj din registrul de evidență a

Judecătoriei Mediaș, să se constate nulitatea absolută a clauzei de la art. 3

alin. (2) din contractul de credit nr. 85/1998, să se dispună recalcularea

dobânzii la dobândă, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Mureș, prin sentința

civilă nr. 1577 din 22 noiembrie 2000, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din actele dosarului că gajul, ce face obiectul contractului nr. 123/1998,

este perfect valabil, având în vedere dispozițiile art. 480 alin. (4) C. com.

Nu se poate reține nulitatea dobânzii penalizatoare stabilite de părți,

deoarece, prin acesta, nu s-au încălcat dispoziții imperative ale legii,

expertiza a stabilit că dobânda penalizatoare majorată nu s-a calculat pentru

rate neajunse la termen și nu s-a practicat anatocismul. Instanța a mai reținut

că, în sistemul bancar, anatocismul este permis, motiv pentru care debitorul

datorează dobândă la dobândă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 206/A din 3 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, a admis

în parte acțiunea și a constatat nulitatea absolută a clauzei penale înscrise

la art. 4 din contractul de credit nr. 85 din 7 august 1998, respectiv, clauza

în temeiul căreia pârâta își rezerva dreptul de a percepe o penalitate de 3% pe

an, aplicabilă la ratele de credit restante, s-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței, cu 4.094.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina

intimatei-pârâte.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, prin art. 4 din contractul de împrumut, s-a stabilit o clauză

penală, care este inadmisibilă în contractele de împrumut.

Părțile au declarat recurs împotriva

deciziei.

SC H.T.R.I. SRL critică decizia,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., fără a timbra

recursul.

Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 1,

2 și 3 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar

dacă nu au fost achitate la data formulării cererii, instanța pune în vedere

petentului să achite suma datorată până la primul termen, sub sancțiunea

anulării cererii.

În speță, recurenta nu a timbrat recursul

la data sesizării instanței pentru termenul din 31 martie 2004, când a fost

citată cu mențiunea timbrării, indicându-se sumele ce trebuiesc achitate,

deoarece nu a înțeles să timbreze, având în vedere dispozițiile legale, mai sus

menționate, s-a anulat, ca netimbrat, recursul.

B.R.D., sucursala Mediaș, prin

recursul declarat, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând

că instanța a interpretat greșit clauza de la art. 4 din contractul de credit nr.

85/1998, ca fiind o „clauză penală”.

Greșit nu le-au fost acordate

cheltuielile de judecată prin sentința nr. 1577/2000.

Recursul a fost respins, ca nefondat,

pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 3 din

contractul nr. 85 din 7 august 1998, încheiat între părți, pentru creditul

acordat se arată că „banca percepe o dobândă de 48% pe an, pe parcursul

rambursării creditului putând indexa procentul de dobândă în conformitate cu

costul resurselor de creditare și dobânda de referință practicată de B.N.R.

În art. 4 al aceluiași contract se

prevede că, pentru întârzierea în rambursarea ratelor se va percepe o dobândă

penalizatoare, majorată cu 3% pe an, peste dobânda curentă.

Instanța de apel a reținut corect că

această prevede se încadrează în dispozițiile art. 1066 și urm. C. civ., procentul

de 3%, prevăzut peste dobânda stabilită prin art. 3, reprezintă incontestabil

contravaloarea „daunei” prestabilită în cazul neachitării la termen a ratelor,

or, o asemenea clauză, potrivit Legii nr. 313/1979, este nulă.

Critica privind neacordarea la fond

a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită atâta timp, cât recurenta nu a

formulat apel pe acest considerent.

Pentru motivele arătate, s-a respins,

ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamanta SC H.T.R.I. SRL Târnăveni, prin lichidator SC E.C. SRL

Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 206 A din 3 mai 2001 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Respinge recursul declarat de pârâta

B.R.D., sucursala Mediaș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 31 martie 2004.