ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5735/2004

X

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria sectorului 1 București

prin sentința civilă nr. 9030 din 6 iulie 2000 a admis acțiunea formulată de

reclamantul R.V. în contradictoriu cu pârâta I.(R.)R., a constatat că părțile,

foști soți, au dobândit, cu contribuție egală, bunuri mobile și un imobil

situat în București. Cu privire la partajul bunurilor mobile s-a luat act de

tranzacția părților. Apartamentul a fost atribuit reclamantului care a fost

obligat la plata sumei de 124.517.722 lei către pârâtă.

Tribunalul București, secția a III –

a civilă, prin decizia civilă nr. 168 din 18 ianuarie 2001 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantul R.V. împotriva sentinței civile nr.

9030 din 6 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 1526 din 18 iunie 2003 a anulat ca

insuficient timbrat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei

civile nr. 168 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

Reclamantul R.V. a declarat recurs

împotriva încheierilor din 4 iunie 2003 și 9 iunie 2003 pronunțate de Curtea de

Apel București anterior soluționării recursului și a solicitat casarea

acestora.

Recursul urmează să fie respins ca

inadmisibil pentru următoarele:

Prin încheierea din 27 martie 2002

Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a pus în vedere reclamantului

R.V. să achite sume de 947.000 lei taxă judiciară de timbru pentru recursul

formulat de acesta împotriva deciziei civile nr. 168 din 18 august 2001 a

Tribunalului București, secția a III – a civilă.

Prin încheierea din 4 iunie 2003

Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a transmis dosarul președintelui

secției pentru stabilirea completului de judecată în vederea soluționării

contestației formulată de reclamantul R.V. asupra modului de stabilire și a

taxei de timbru.

Prin încheierea din 9 iunie 2003,

dată în camera de consiliu, Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a

respins ca neîntemeiată contestația.

Potrivit art. 299 alin. (1)

coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor

premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul. Aceste dispoziții

procedurale se referă inclusiv la încheierile premergătoare care, fără a hotărî

în totul pricina pregătesc dezlegarea lor [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.]. Admisibilitatea

recursului împotriva încheierilor premergătoare este condiționat, în principiu,

de posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva hotărârii prin care

instanța s-a pronunțat în fond.

În speță curtea de apel a soluționat

recursul împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel; hotărârea

pronunțată de curtea de apel este, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. irevocabilă. Același caracter au și încheierile premergătoare pronunțate

de instanța de recurs.

Cum în prezenta cauză calea de atac

reprezintă recurs la recurs, CURTEA urmează să respingă cererea ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de reclamantul R.V. împotriva încheierilor din 9 iunie 2003 și din 4 iunie 2003

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.