ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1317/2004

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 648 din 9 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 6440/2002, Tribunalul

București, secția I penală  a dispus, în baza art. 103 raportat la art. 101

lit. b) C. pen., luarea măsurii educative a libertății supravegheate pe timp de

1 an față de inculpata V.O.I. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) cu

aplicarea art. 99 C. pen.

În

baza art.103 teza a III-a C. pen., a dispus încredințarea supravegherii

inculpatei pe toată durata executării măsurii educative Serviciului de

Supraveghere și Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul București.

În

temeiul art. 103 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art.103 alin. (6) C. pen. a căror nerespectare are ca urmare

revocarea libertății supravegheate.

S-a

constatat că inculpata a fost reținută și arestată preventiv de la 19 iulie

2002 la 14 august 2002.

S-

luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța

a reținut că, la data de 19 iulie 2002, inculpata minoră V.O.I., aflându-se pe un

bulevard din București, a încercat să smulgă de la gâtul părții vătămate  un

lănțișor de aur. Întrucât lănțișorul a căzut în decolteul bluzei părții

vătămate, inculpata nu a reușit să și-l însușească. Imediat inculpata a fost

imobilizată de un echipaj de poliție aflat în apropiere.

Prin

decizia penală nr. 732/A din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, a desființat, în parte, sentința  Tribunalului București, secția I

penală și pe fond, a condamnat pe inculpată   la 1 an și 3 luni închisoare, în

baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99,

art. 71 și art. 64 C. pen.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a

constatat că inculpata este arestată în altă cauză.

Instanța

de apel a reținut că inculpata are antecedente penale, a abandonat școala,

lipsește de acasă, având un comportament antisocial și datorită consumului de

droguri, situații care rezultă din cuprinsul anchetei sociale efectuate în

cauză. Mama minorei a declarat că nu are nici o legătură cu fiica sa și nu o

poate supraveghea în nici un mod.

Astfel

fiind, s-a apreciat că măsura dispusă de prima instanță este greșită, minora

neputând fi supravegheată și nici reeducată în condițiile libertății

supravegheate. De altfel, inculpata este arestată în altă cauză pentru fapte de

aceeași natură.

Împotriva

acestei hotărâri, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul

este nefondat, pentru următoarele argumente:

Înalta

Curte constată  că instanța de apel a aplicat inculpatei minimul special de

pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie,

săvârșită de un minor, respectiv pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare,

neexistând în cauză circumstanțe atenuante prin aplicarea cărora să poată fi

redusă pedeapsa sub acest minim.

De

altfel, în prezent inculpata este arestată în altă cauză pentru  fapte de

tâlhărie, întrucât cu ocazia percheziției s-au găsit în cavitatea bucală a

inculpatei două lănțișoare de aur, inculpata recunoscând cu privire la unul

dintre ele că l-ar fi smuls de la gâtul unei tinere chiar în aceeași zi.

Prin

decizia atacată, instanța de control judiciar a individualizat corect pedeapsa,

respectând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere

atât gravitatea faptei săvârșite de inculpată, cât și gradul de pericol social

al infractoarei, care nu se află la prima sa faptă penală (potrivit propriilor

sale recunoașteri).

În

consecință urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform

art. 192 alin.(2) C. proc. pen., recurenta  va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpata V.O.I. împotriva deciziei penale

nr. 732/A din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Constată

că inculpata este arestată în altă cauză.

Obligă

pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul  pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2004.