ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4749/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 40/Î/ P din 17 octombrie

2003, Curtea de Apel Oradea a amânat judecarea cauzei privind pe inculpații

S.C. și C.D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 248 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și c) și art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000; art. 25, raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. și

art. 261 din același cod, respectiv art. 248 C. pen., cu referire la art. 1 și

art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 25 raportat la art. 260 alin. (1)

C. pen., pentru termenul din 7 noiembrie 2003, dispunând, în același timp,

prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe timp de 30 de zile,

până la 25 noiembrie 2003, inclusiv.

S-a motivat că măsura arestării

preventive a inculpaților (care a fost prelungită de mai multe ori) este

legală, ea fiind luată în condițiile prevăzute de art. 143 și art. 146 C. proc.

pen., existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. d)

și h) din același cod. Totodată, în cauză există motive verosimile de a bănui

că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, precum și probe, în

sensul că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

martorilor, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică. Aceasta, atât în contextul gravității infracțiunilor ce li se

impută, cât și în funcție de calitatea pe care au avut-o, aceea de ofițeri de

poliție.

S-a conchis că, temeiurile care au

determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate a

inculpaților, cărora li se impută comunicarea unor infracțiuni cu grad ridicat

de pericol social.

Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs inculpații, susținând că este nelegală și netemeinică.

Recursurile inculpaților sunt

nefondate.

În mod corect, cu argumentele expuse,

instanța de fond a apreciat necesitatea prelungirii măsurii arestării

preventive a inculpaților. Este evident că această măsură a fost dispusă în

condițiile legii și apoi prelungită cu respectarea cerințelor art. 160

c

C. proc. pen.

Ca atare, recursurile inculpaților

vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul avocatului

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații C.D. și S.C. împotriva încheierii nr. 40 din 17 octombrie 2003 a

Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1363/2003, ca nefondate.

Obligă recurenții la câte 700.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.