Decizia nr. 4749/2003 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 1363/2003 — recurs împotriva încheierii nr. 40 a Curții de Apel Oradea

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 40/Î/ P din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a amânat judecarea cauzei privind pe inculpații S.C. și C.D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și c) și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000; art. 25, raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. și art. 261 din același cod, respectiv art. 248 C. pen., cu referire la art. 1 și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., pentru termenul din 7 noiembrie 2003, dispunând, în același timp, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe timp de 30 de zile, până la 25 noiembrie 2003, inclusiv.

S-a motivat că măsura arestării preventive a inculpaților (care a fost prelungită de mai multe ori) este legală, ea fiind luată în condițiile prevăzute de art. 143 și art. 146 C. proc. pen., existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. d) și h) din același cod. Totodată, în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, precum și probe, în sensul că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta, atât în contextul gravității infracțiunilor ce li se impută, cât și în funcție de calitatea pe care au avut-o, aceea de ofițeri de poliție.

S-a conchis că, temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, cărora li se impută comunicarea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, susținând că este nelegală și netemeinică. Recursurile inculpaților sunt nefondate. În mod corect, cu argumentele expuse, instanța de fond a apreciat necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive a inculpaților. Este evident că această măsură a fost dispusă în condițiile legii și apoi prelungită cu respectarea cerințelor art. 160 c C. proc. pen. Ca atare, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de inculpații C.D. și S.C. împotriva încheierii nr. 40 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1363/2003, ca nefondate. Obligă recurenții la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.