ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3328/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 iunie 2003,

dată în dosarul nr. 1363/2003 al Curții de Apel Oradea, s-a dispus, printre

altele, prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații S.C.

și C.D. prin ordonanțele din 11 februarie 2003, în baza cărora s-au emis

mandatele de arestare nr. 1 și respectiv nr. 2 din 11 februarie 2003, de către

P.N.A., de la 28 iunie 2003, până la 28 iulie 2003 inclusiv.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că subzistă și în prezent temeiurile, care au stat

la baza prelungirii măsurii arestării preventive luată față de inculpați.

Împotriva acestei hotărâri

inculpații au declarat recurs învederând că arestarea preventivă a fost

prelungită la data de 25 aprilie 2003, de un complet nelegal constituit, iar pe

de altă parte, au fost încălcate dispozițiile art. 150 C. proc. pen.

Recursurile sunt fondate însă pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, măsura arestării preventive luată față de cei doi inculpați, a fost

prelungită succesiv pe câte 30 de zile, ultima prelungire fiind dată cu

începere de la 28 iunie 2003. Cele 30 de zile, pentru care se putea dispune

prelungirea arestării preventive, în raport de ultimul termen fixat, se

împlinesc la data de 27 iulie 2003 și nu la data de 28 iulie 2003, așa cum

greșit a calculat prima instanță, motiv pentru care sub acest aspect

recursurile declarate vor fi admise, se va casa încheierea atacată, numai sub

aspectul arătat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la primul motiv de recurs

invocat de inculpați, Curtea constată, că aspectul relevat (compunerea

completului de judecată care a pronunțat încheierea din 25 aprilie 2003) nu

poate fi examinat în această cale de atac întrucât încheierea respectivă a

intrat în autoritatea lucrului judecat provizoriu, ca urmare a pronunțării

deciziei penale nr. 2262 din 14 mai 2002, decizie care a vizat recursul

inculpaților, împotriva încheierii din 25 aprilie 2003, cei doi inculpați

neinvocând o asemenea cauză de nelegalitate.

A doua critică formulată de

inculpați, încălcarea dispozițiilor art. 150 C. proc. pen., nu are legătură cu

dispozițiile încheierii recurate și urmează a fi cenzurată odată cu fondul

cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc.

pen.

În raport de considerentele expuse,

recursurile vor fi admise numai cu privire la durata arestării preventive, pe

care o stabilește de la 28 iunie 2003, până la 27 iulie 2003 inclusiv.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații C.D. și S.C. împotriva încheierii din 27 iunie 2003, pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 1363/2003.

Casează încheierea din 27 iunie 2003

a Curții de Apel Oradea, numai cu privire la durata prelungirii arestării

preventive, pe care o stabilește de la 28 iunie 2003, până la 27 iulie 2003,

inclusiv.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2003.