ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3715/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 26/I/P/2003 din 5 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații S.C. de la 6 septembrie 2003 până la 26 septembrie 2003 inclusiv. Împotriva acestei încheieri cei doi inculpați au declarat recurs, nemotivat, în scris, însă susținut oral prin apărătorul din oficiu, care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea reține următoarele: Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul P.N.A.

din 31 martie 2003, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 C. pen., cu referire la art. 1 și 7 din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen., art. 25, raportat la art. 260 C. pen., art. 261 C. pen., reținându-se, în esență, că în calitate de ofițeri ai Poliției municipiului Oradea, la data de 24 decembrie 2001 au pretins și primit de la numitul B.D. 1000 mărci germane pentru a-i restitui o cantitate de țigări deținute fără acte de proveniență și, în continuare, câte 1000 mărci germane lunar pentru a asigura acestuia protecție. Restituind abuziv țigările, inculpații au cauzat bugetului de stat o pagubă în valoare de 40.365.169 lei. În fine, inculpatul S.C. a făcut promisiuni materiale și a exercitat constrângeri față de B.D.

pentru a-și schimba declarația dată în cursul urmăririi penale și ambii inculpați au instigat martorii să declare mincinos în fața organelor judiciare privitor la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați. Față de inculpați a fost luată măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale la data de 11 februarie 2003, în temeiul art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen., constatând că inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 2 ani, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Durata arestării preventive a fost prelungită, succesiv, de către Curtea de Apel Oradea, instanță care la data de 31 martie 2003 a și fost investită cu soluționarea cauzei, formându-se dosarul nr. 1363/2003.

Ultima prelungire a duratei arestării preventive a fost dispusă prin încheierea nr. 26/I/P/2003 din 5 septembrie 2003, cu 21 zile, de la data de 6 septembrie 2003, până la 26 septembrie 2003 inclusiv, încheiere împotriva căreia inculpații au declarat recurs. Curtea constată că recursurile inculpaților nu sunt fondate. Măsura arestării preventive a fost luată legal, existând indiciile temeinice prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și cazurile arătate de art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen. De altfel, această constatare a fost făcută și anterior de către Curtea Supremă de Justiție prin deciziile penale nr. 1169 și nr. 1170 din 6 martie 2003, prin care au fost respinse plângerile inculpaților C.D.

și S.C. împotriva ordonanțelor din 11 februarie 2003, de arestare preventivă. Prelungirea duratei arestării preventive în cursul judecății este, de asemenea, legală, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 160 c alin. (1) C. proc. pen., temeiurile care au determinat arestarea inițială impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților. Modificările aduse cazului prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., prin Legea nr. 281/2003 invocat la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, nu afectează temeinicia acestei măsuri, așa cum, judicios, s-a argumentat prin decizia penală nr. 3394 din 28 iulie 2003 de către Curtea Supremă de Justiție, atunci când a respins ca nefondate recursurile inculpaților C.D.

și S.C. împotriva încheierii nr. 17 din 21 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea prin care a fost prelungită arestarea preventivă a sus-numiților. Față de cele ce preced și neconstatând nici din examinarea din oficiu existența vreunui caz de casare, recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.C. și C.D. împotriva încheierii penale nr. 26 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Obligă inculpații la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.