ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 471 din 3 octombrie 2002, s-a respins acțiunea introdusă de D.F., ca fiind făcută de o persoană fără calitate, întrucât procura nu-i acordă mandat într-o asemenea procedură. Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 142 din 2 decembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat, întrucât acea procură este de administrare și nu-și poate extinde efectele asupra procedurii Legii nr. 10/2001. Contra deciziei a declarat recurs procuristul, fără a indica temeiuri din art. 304 C. proc. civ., susținând că: - în întâmpinare, pârâta nu a invocat excepțiile de procedură; - greșit s-a reținut că procura are un termen vechi, contrar dispozițiilor art. 71 C. proc .civ.

și 1536 C. civ., iar - notificarea a fost făcută de D.F., ca mandatar, dar și în calitate de cumpărător al terenului. Recursul este nefondat. În cererea de chemare în judecată se menționează că: „D.F. (…) mandatar al doamnei L.G. (încheierea de autentificare nr. 18390, anexa 2), chem în judecată, în baza Legii nr. 10/2001, pe primarul și comisia (…)”. Din procura autentificată prin încheierea nr. 18390 din 14 noiembrie 1969, rezultă că D.F. este împuternicit să „administreze cu depline puteri imobilul din Ploiești str. B.P.H. nr. 13, compus din teren și construcțiile aflate pe el”, iar el îl „va putea reprezenta în fața oricăror persoane fizice sau juridice în legătură cu orice probleme de orice natură, privind administrarea imobilului menționat (…) putând introduce orice acțiune împotriva chiriașilor (…)”.

Așadar, fără îndoială, cum au reținut și instanțele, obiectul și limitele mandatului privesc numai administrarea bunului, precum și dreptul de acțiune judiciară contra chiriașilor. Dreptul de reprezentare în judecată este, deci, acordat, în condițiile art. 67/2001, dar exercițiul dreptului la acțiune, în procedura Legii nr. 10/2001, nu face obiectul mandatului general, dispozițiile art. 71 C. proc. civ., invocate în recurs, nefiind incidente. În sfârșit, faptul că, în notificare, reclamantul și soția sa s-au intitulat cumpărători ai terenului (o parte din el de 338 metri pătrați) și foști proprietari între anii 1968 – 1971, nu prezintă relevanță juridică, nefiind de natură a-i legitima calitatea procesuală.

El s-a prezentat procurentul titularului dreptului fără a îndeplini condițiile de formă și de fond specifice mandatului procesual special.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul D.F. împotriva deciziei nr. 142 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 martie 2004.