ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 471 din 3
octombrie 2002, s-a respins acțiunea introdusă de D.F., ca fiind făcută de o
persoană fără calitate, întrucât procura nu-i acordă mandat într-o asemenea
procedură.
Curtea de apel, prin decizia civilă nr.
142 din 2 decembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat, întrucât acea procură
este de administrare și nu-și poate extinde efectele asupra procedurii Legii nr.
10/2001.
Contra deciziei a declarat recurs
procuristul, fără a indica temeiuri din art. 304 C. proc. civ., susținând că:
- în întâmpinare, pârâta nu a
invocat excepțiile de procedură;
- greșit s-a reținut că procura are
un termen vechi, contrar dispozițiilor art. 71 C. proc .civ. și 1536 C. civ.,
iar
- notificarea a fost făcută de D.F.,
ca mandatar, dar și în calitate de cumpărător al terenului.
Recursul este nefondat.
În cererea de chemare în judecată se
menționează că:
„D.F. (…) mandatar al doamnei L.G. (încheierea
de autentificare nr. 18390, anexa 2), chem în judecată, în baza Legii nr. 10/2001,
pe primarul și comisia (…)”. Din procura autentificată prin încheierea nr. 18390
din 14 noiembrie 1969, rezultă că D.F. este împuternicit să „administreze cu
depline puteri imobilul din Ploiești str. B.P.H. nr. 13, compus din teren și
construcțiile aflate pe el”, iar el îl „va putea reprezenta în fața oricăror
persoane fizice sau juridice în legătură cu orice probleme de orice natură,
privind administrarea imobilului menționat (…) putând introduce orice acțiune
împotriva chiriașilor (…)”.
Așadar, fără îndoială, cum au
reținut și instanțele, obiectul și limitele mandatului privesc numai
administrarea bunului, precum și dreptul de acțiune judiciară contra
chiriașilor.
Dreptul de reprezentare în judecată
este, deci, acordat, în condițiile art. 67/2001, dar exercițiul dreptului la
acțiune, în procedura Legii nr. 10/2001, nu face obiectul mandatului general,
dispozițiile art. 71 C. proc. civ., invocate în recurs, nefiind incidente.
În sfârșit, faptul că, în notificare,
reclamantul și soția sa s-au intitulat cumpărători ai terenului (o parte din el
de 338 metri pătrați) și foști proprietari între anii 1968 – 1971, nu prezintă
relevanță juridică, nefiind de natură a-i legitima calitatea procesuală. El s-a
prezentat procurentul titularului dreptului fără a îndeplini condițiile de
formă și de fond specifice mandatului procesual special.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de
reclamantul D.F. împotriva deciziei nr. 142 din 2 decembrie 2002 a Curții de
Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi,
9 martie 2004.