ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4844/2003

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 723 din 4

august 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

b) C. pen., a fost condamnată inculpata V.N. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a confiscat de la inculpată 0,55

gr. heroină aflată la I.G.P. și suma de un milion lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, următoarea situație

de fapt:

La 30 octombrie 2002, organele de

poliție au depistat pe inculpată și învinuitele A.O. și O.S., că dețineau

droguri.

Cu ocazia perchezițiilor corporale în

prezența martorului asistent, au fost descoperite 12 pungulițe ce conțineau un

praf de culoare maronie.

În urma analizelor s-a constatat că

aceste pungulițe aveau 0,615 gr. Heroină, cu amestec de antipirină. La

percheziția corporală a numitei A.O. s-a găsit asupra ei suma de un milion lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpata, care a învederat că pedeapsa este prea aspră,

solicitând reducerea ei.

Prin decizia penală 489 din 1

septembrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpata V.N., reținând că, individualizarea pedepsei s-a făcut cu

respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva

hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs doar inculpata.

Recurenta nu a motivat, în scris,

recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile cu privire la

individualizarea pedepsei, solicitând reducerea ei.

Critica formulată se încadrează în

cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., dar recursul este nefondat.

În considerarea dispozițiilor art. 72

C. pen., dar și urmare a tratamentului sancționator mai blând, atras de starea

de minoritate a inculpatei la data comiterii infracțiunii, aceasta a beneficiat,

mai întâi, de reducerea legală a limitelor speciale de pedeapsă, după care, de

reducerea pedepsei sub limita minimă, astfel stabilită, datorită reținerii în

favoarea ei a circumstanțelor atenuante.

Pentru aceste circumstanțe, de drept

și de fapt, care au atras un tratament sancționator favorabil inculpatei i s-a

aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru o faptă deosebit de

periculoasă, aceea a traficului de droguri, infracțiune sever sancționată de

lege.

În atare condiții, instanțele au

apreciat atitudinea relativ sinceră a inculpatei, lipsa antecedentelor penale,

starea de minoritate, așa încât, nu se mai regăsesc motive care să mai

justifice o altă reducere a pedepsei până la limita legală, prevăzută de art. 76

lit. b) C. pen.

Acestea sunt considerentele pentru

care critica este nefondată și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpată se va respinge, ca atare.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată recurentei detenția preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpata V.N., împotriva deciziei penale nr. 489 din 1 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002, până la 29

octombrie 2003.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.