ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4844/2003

Asupra recursului penal de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 723 din 4 august 2003, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata V.N. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a confiscat de la inculpată 0,55 gr. heroină aflată la I.G.P. și suma de un milion lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, următoarea situație de fapt: La 30 octombrie 2002, organele de poliție au depistat pe inculpată și învinuitele A.O.

și O.S., că dețineau droguri. Cu ocazia perchezițiilor corporale în prezența martorului asistent, au fost descoperite 12 pungulițe ce conțineau un praf de culoare maronie. În urma analizelor s-a constatat că aceste pungulițe aveau 0,615 gr. Heroină, cu amestec de antipirină. La percheziția corporală a numitei A.O. s-a găsit asupra ei suma de un milion lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, care a învederat că pedeapsa este prea aspră, solicitând reducerea ei. Prin decizia penală 489 din 1 septembrie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata V.N., reținând că, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs doar inculpata. Recurenta nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând reducerea ei. Critica formulată se încadrează în cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat. În considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., dar și urmare a tratamentului sancționator mai blând, atras de starea de minoritate a inculpatei la data comiterii infracțiunii, aceasta a beneficiat, mai întâi, de reducerea legală a limitelor speciale de pedeapsă, după care, de reducerea pedepsei sub limita minimă, astfel stabilită, datorită reținerii în favoarea ei a circumstanțelor atenuante.

Pentru aceste circumstanțe, de drept și de fapt, care au atras un tratament sancționator favorabil inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru o faptă deosebit de periculoasă, aceea a traficului de droguri, infracțiune sever sancționată de lege. În atare condiții, instanțele au apreciat atitudinea relativ sinceră a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, starea de minoritate, așa încât, nu se mai regăsesc motive care să mai justifice o altă reducere a pedepsei până la limita legală, prevăzută de art. 76 lit. b) C. pen. Acestea sunt considerentele pentru care critica este nefondată și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată se va respinge, ca atare.

În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată recurentei detenția preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpata V.N., împotriva deciziei penale nr. 489 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 30 octombrie 2002, până la 29 octombrie 2003. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.