ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4271/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată

sub nr. 18296 din 3 octombrie 1998 reclamanții K.V. și K.A. au chemat în

judecată pe pârâții M.I., M.A. și A.D.P. Timișoara solicitând: evacuarea

condiționată a pârâților M.I. și M.A. din imobilul situat în Timișoara,

reclamanții oferindu-le pârâților locuința proprietate personală situată în

Timișoara; să se constate încetarea în baza legii, a contractului de închiriere

din 13 iulie 1994 încheiat între pârâtul M.I. și SC A.D.P. SA Timișoara; să fie

obligat pârâtul M.I. să încheie un contract de închiriere cu reclamanții.

La termenul din 18 ianuarie 1999

reclamanții și-au completat acțiunea și au solicitat să se constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1996 încheiat între

pârâtul M.I. și SC A.D.P. SA Timișoara la data de 8 ianuarie 1997 pentru

apartamentul nr. 4 situat în Timișoara. Ca urmare a reorganizării SC A.D.P. SA

Timișoara, acțiunea a fost continuată față de pârâtul Consiliul local al

Municipiului Timișoara.

Reclamanții K.V. și A. au arătat că

au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Timișoara,

prin cumpărare, la data de 6 martie 1998 de la numitul M.S.D., precum și că

și-au intabulat dreptul în cartea funciară.

Prin cererea înregistrată sub nr. 17272

din 5 octombrie 1999 reclamantul M.I. a chemat, la rândul său în judecată pe

pârâții M.S.D., K.V., K.A. și Statul Român prin Consiliul local al Municipiului

Timișoara și a solicitat: rectificarea C.F. nr. 940 și C.F. colective nr. 938

Timișoara în sensul intabulării dreptului de proprietate al pârâtului M.S.D. cu

mențiunea „anterior naționalizării”; să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul M.S.D. în calitate de

vânzător și pârâții K.V. și K.A. în calitate de cumpărători; să se dispună

radierea dreptului de proprietate al pârâților K.V. și K.A. din cartea

funciară; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra

apartamentului nr. 4 din Timișoara.

În motivarea acțiunii cerere,

reclamantul M.I. a arătat că prin sentința civilă nr. 9968 din 25 septembrie

1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea

formulată de pârâtul M.S.D. și s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în formă autentică la data de 22 aprilie 1950, după intrarea în

vigoare a Decretului nr. 92/1950. Cu prilejul efectuării în cartea funciară

însă, în loc să se intabuleze dreptul de proprietate al pârâtului M.S.D. cu

mențiunea „dobândit anterior naționalizării” s-a efectuat intabularea fără

această mențiune ceea ce a condus la eliberarea greșită a unui extras de carte

funciară în care în locul Statului Român figura pârâtul ca ultim proprietar.

Cumpărătorii K.V. și K.A. au fost de rea-credință la încheierea contractului

din 6 martie 1998 întrucât au cunoscut lipsa unui titlu valabil de proprietate

al vânzătorului.

La termenul din 2 decembrie 1999 în

conformitate cu art. 164 C. proc. civ., s-a dispus reunirea pricinilor.

După un prim ciclu procesual, în

fond după casare, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6678 din 25

aprilie 2001, a respins acțiunea principală formulată de reclamanții K.V. și K.A.;

a admis acțiunea conexă formulată de reclamantul M.I.; a dispus rectificarea C.F.

colective nr. 938 Timișoara în sensul că în locul mențiunii „M.S.D. – drept

cumpărare prin sentință” va fi înscrisă mențiunea „M.S.D. – anterior

naționalizării, cu titlu de drept cumpărare, conform sentinței civile nr. 9968

din 25 septembrie 1996 a Judecătoriei Timișoara; s-a dispus rectificarea C.F. individuale

nr. 940 Timișoara, în sensul că în locul mențiunii „se transcrie în C.F. nou

120392 Timișoara, în favoarea lui M.S.D.” va fi înscrisă mențiunea „se

transcrie în C.F. nou 120392”; s-a dispus rectificarea C.F. individuală nr.

120392 Timișoara în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului M.S.D.

și reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, cu titlu de

naționalizare, conform Decretului nr. 92/1950. Prin aceeași sentință, s-a

constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între

pârâtul M.S.D. și pârâții K.V. și K.A. la 6 martie 1998 și s-a dispus

rectificarea C.F. 938 colectiv și nr. 120392 individual Timișoara, în sensul

radierii dreptului de proprietate al pârâților, K.V. și K.A. S-a constatat,

prin sentință, că prin contractul din 8 iulie 1996 încheiat între RA U.

Timișoara și reclamantul M.I., acesta a cumpărat imobilul din Timișoara,

înscris în C.F. colectiv nr. 938, C.F. individual nr. 940 și transcris în C.F. individual

nou 120392 Timișoara și a îndreptățit pe reclamant să-și intabuleze în C.F. dreptul

de proprietate asupra imobilului descris, cu titlu de cumpărare.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 2760 din 16 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de

apelanții M.S.D., K.A. și K.V. împotriva sentinței civile nr. 6678 din 25

aprilie 2001 a Judecătoriei Timișoara pe care a schimbat-o în parte în sensul

că: a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții K.V. și K.A.; a

constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între fosta SC A.D.P.

Timișoara și pârâtul M.I. la data de 8 iulie 1996 având ca obiect imobilul

situat în Timișoara, înscris în C.F. colectiv nr. 938 și C.F. individual nr.

940 Timișoara. A fost admisă în parte acțiunea conexă formulată de reclamantul M.I.

respingând capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate că

reclamantul M.I. a cumpărat în temeiul contractului din 8 ianuarie 1997 și să

se dispună intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară. Restul

dispozițiilor sentinței au fost menținute.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 875 din 27 martie 2002 a admis recursul

declarat de reclamanții K.V. și K.A. și de pârâtul M.S.D. împotriva deciziei

civile nr. 2760 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiș și sentința civilă

nr. 6678 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Timișoara, a modificat în parte

ambele hotărâri în sensul că a respins în întregime acțiunea conexă formulată

de reclamantul M.I. Restul dispozițiilor sentinței judecătoriei și deciziei

tribunalului au fost menținute.

Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., la data de 5 martie 2003, recurs în anularea deciziei civile nr.

2760 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiș și deciziei civile nr. 875 din

27 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, a solicitat casarea și a susținut că

hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond precum și că totodată sunt

vădit netemeinice.

La data de 24 februarie 2004,

potrivit art. 330

4

C. proc. civ., Procurorul General și-a retras

recursul în anulare.

Reclamantul M.I. și pârâtul M.A. au

solicitat, potrivit art. 330

4

C. proc. civ., continuarea judecății.

Recursul în anulare urmează să fie

respins pentru următoarele considerente:

Prin recursul în anulare s-a

susținut că în speță nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 46 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 potrivit cărora actele juridice de înstrăinare având ca

obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută în

afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință. S-a precizat că

reclamantul M.I. a fost de bună-credință la momentul încheierii, în condițiile

Legii nr. 112/1995, 8 ianuarie 1997 a contractului prin care a cumpărat

imobilul în litigiu precum și că nu s-a probat conivența frauduloasă a părților

la încheierea actului juridic.

Criticile formulate prin recursul în

anulare, în limitele cărora se poate solicita continuarea judecății, nu sunt

fondate.

Astfel, prin sentința civilă nr.

9968 din 25septembrie 1996 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M.S.D. în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul local al Municipiului Timișoara și intervenientul M.I. și s-a

constatat că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamantului M.S.D.,

anterior naționalizării, conform contractului autentic din 22 aprilie 1950 și

s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea

funciară.

În timp ce litigiul menționat se

afla pe rolul instanțelor dar încă nu fusese finalizat printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, SC A.D.P. SA și reclamantul M.I., la data de 8

ianuarie 1997 au încheiat un contract prin care acesta a cumpărat imobilul, cu

intenția evidentă de fraudare a drepturilor și intereselor reclamantului M.S.D.

Curtea de Apel a considerat just că

s-a făcut dovada conivenței frauduloase a vânzătorului și cumpărătorului la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare precum și că, pentru cauză

ilicită, potrivit art. 966 C. civ., contractul este nul absolut.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr. 875 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.