ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 956 din 7

octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 4581/2003, Tribunalul București,

secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

D.I. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 24 iunie 2003 la zi, prelungindu-se arestarea preventivă până

la 6 noiembrie 2003.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, combinat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea

cantității de 0,50 grame heroină.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, la data de 24 iunie 2003, în jurul orelor 11,00, în

timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona Orășelului

Copiilor, organele de poliție din cadrul Brigăzii Flagrant a D.G.P.M.B. au

observat autoturismul Dacia 1310, de culoare verde, „Taxi”. Având informații că

șoferul acestui autoturism deține droguri în vederea comercializării, organele

de poliție au urmărit autoturismul, oprindu-l pe str. Petre Țuțea.

Procesul verbal întocmit de poliție

consemnează împrejurarea că în momentul în care autoturismul poliției rula

paralel cu autoturismul inculpatului, acesta a fost văzut în momentul în care a

scos scrumiera autoturismului și a scos din bord o punguță din celofan

transparent, pe care a aruncat-o sub scaunul șoferului.

Organele de poliție au blocat

autoturismul condus de inculpat și au procedat la percheziționarea acestuia, în

prezența martorului asistent A.M.S.

Asupra inculpatului s-au găsit două

telefoane mobile, iar în autoturism, sub scaunul șoferului, s-a găsit o punguță

din celofan care conținea 7 pliculețe din material plastic de culoare albă,

sigilate la capăt prin ardere, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare

bej. Expertizate criminalistic, s-a constatat că substanța din pliculețe

conținea 7 doze de heroină, cu o masă totală de 0,57 gr., drog de mare risc.

Inculpatul a declarat că nu știe cui

îi aparțin drogurile, nu este nici consumator nici traficant de droguri și că

nu știe cum au ajuns acolo drogurile. A mai susținut că autoturismul îl

cumpărase în urmă cu 2 luni de la un prieten C., în baza unui înscris sub semnătură

privată, cu plata în rate și făcea servicii de taximetrie. Acest aspect a fost

confirmat și de martorii V.F., L.F. și C.P.

Instanța motivează că martorul

asistent, client al inculpatului a fost solicitat de organele de poliție să

privească sub scaunul șoferului, fiind exclusă ipoteza inculpatului privind

punerea drogurilor de organele de poliție ori de martor.

Prin decizia penală nr. 695 din 20

noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, reținând că probele administrate

(procesul verbal de constatare al organelor de poliție și declarația martorului

A.M.S., profesor la o școală generală și martor asistent aflat în mașina

inculpatului) dovedesc vinovăția inculpatului.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs.

În motivele scrise de recurs a

susținut că greșit instanța de apel a reținut că drogurile ar fi fost găsite în

partea din față a scaunului șoferului deși în procesul verbal al organelor de

poliție se menționează că drogurile au fost găsite în partea din spate

scaunului șoferului, iar martorul nu a declarat astfel.

A invocat în apărarea sa prezumția

de nevinovăție, considerând că nu sunt probe certe de vinovăție a sa.

Recursul este nefondat, pentru

motivele ce urmează:

Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, învinuitul sau

inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și

dovedească vinovăția.

Totodată, potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, în cazul în care există probe de vinovăție, învinuitul sau

inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Recurentul inculpat nu se află în

situația prevăzută de alin. (1) al art. 66 C. proc. pen., deoarece instanțele

nu i-au cerut inculpatului să-și dovedească nevinovăția sa, ci se află în cazul

prevăzut de alin. (2) al aceluiași articol, în care are dreptul de a proba

lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție.

Or, recurentul inculpat nu a dovedit

netemeinicia probelor în acuzare, deoarece: în mod necontestat cele 7 doze de

heroină, drog de mare risc, au fost găsite în autoturismul proprietatea sa

(neavând relevanță dacă s-au găsit în fața sau în spatele scaunului șoferului,

procesul verbal de constatare menționând doar „sub scaunul șoferului”),

organele de poliție care l-au urmărit pe inculpat au consemnat acțiunea

inculpatului de ascundere a drogurilor, precum și afirmația neadevărată a

acestuia privind închirierea mașinii (contrazisă chiar de inculpat care a

recunoscut în prima declarație că mașina este proprietatea sa, fiind cumpărată

de la un prieten), iar martorul asistent a confirmat găsirea drogurilor în

mașina inculpatului. Fapta inculpatului de a deține droguri de mare risc (care

nu erau destinate consumului propriu), constituie infracțiunea de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea căreia a fost legal

condamnat.

Înalta Curte, constatând că probele

administrate fac dovada vinovăției inculpatului, iar acesta nu a dovedit lipsa

de temeinicie a acestor probe, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Se va deduce din pedeapsă, conform

art. 88 C. pen., timpul reținerii și al arestării preventive începând de la 24

iunie 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 695 din 20 noiembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 24 iunie 2003 la 19 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2004.