ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3380/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 20 iunie 2002,
în dosarul nr. 223/2002, secția a V-a comercială a Curții de Apel București a
dispus suspendarea judecății recursului formulat de reclamanta SC B.T.T. SA
împotriva sentinței civile nr. 7482, pronunțată la data de 12 octombrie 2001,
în dosarul nr. 3640/2001 de secția comercială a Tribunalului București, în
contradictoriu cu intimata pârâtă SC R.I. SRL.
Spre a hotărî astfel, instanța de control judiciar a
făcut aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reținând că, în cauză,
există indiciile săvârșirii de infracțiuni care ar avea înrâurire directă și
hotărâtoare asupra soluționării acțiunii civile pendinte, întrucât instanța
penală, sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, prin care inculpatul V.L.V. a fost trimis în judecată, ar putea
dispune asupra contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 929 din
14 noiembrie 2000, înregistrat la societate sub nr. 181 din 15 noiembrie 2001,
în litigiu, de care se face vorbire și în rechizitoriu.
Împotriva menționatei încheieri a formulat recurs
intimata pârâtă SC R.I. SRL, invocând, ca temei de drept al cererii sale,
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că
încheierea atacată este dată cu greșita aplicare a art. 244 alin. (1) pct. 2 C.
proc. civ., întrucât, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
acest text.
Intimata a solicitat prin întâmpinare, respingerea
recursului, considerând că înscrisurile depuse la dosar justifică aplicarea
prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea actelor dosarului relevă că
dosarul penal nr. 1367/2002, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 1
București, privind pe inculpatul V.L.V., are legătură directă cu cauza dedusă
judecății, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 929 din 14 noiembrie 2000, înregistrat
la nr. 181 din 15 noiembrie 2000, întrucât acest contract, ca și cel ce a stat
la baza încheierii lui, respectiv, contractul de asociere în participațiune nr.
114 din 26 ianuarie 2000, încheiate între părți, fac obiectul cercetării
judecătorești în menționatul dosar penal, întrucât, fostul director al SC
B.T.T.T. SA, sus numitul inculpat, este cercetat, cu privire la aceste acte
juridice, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor publice în formă calificată, fals intelectual în modalitatea
participației improprii și uz de fals, care pot avea o înrâurire hotărâtoare
asupra soluției ce urmează să se pronunțe în pricina supusă suspendării.
Așa fiind, se constată că instanța de recurs
reținând, cu justețe, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 244 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ., în cauză, a aplicat, corect, aceste dispoziții legale,
prin hotărârea de a suspenda judecarea recursului, astfel că, nu se justifică,
critica recurentei ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.
312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul intimatei
pârâte SC R.I. SRL formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus, în
temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC
R.I. SRL București împotriva încheierii din 20 iunie 2002 a Curții de Apel
București, secția a V-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 223/2002 .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2003.