ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 iulie 2003, a Judecătoriei Târgoviște, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, sentința civilă nr. 7653 din 20 noiembrie 2000, a Judecătoriei Târgoviște, în dosarul nr. 654/2000. Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâtul-debitor, P.Ș. Au fost invocate aspecte privind vrăjmășia care există între apelant și executorul judecătoresc, împrejurarea că este de acord cu executarea titlului executoriu și că executorul judecătoresc a exagerat cheltuielile de executare. Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 927 din 25 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul.

Instanța de apel a reținut că apelantul invocă aspecte care pot fi soluționate în cadrul unei contestații la executare. Împotriva acestei decizii, a declarat prezentul recurs, debitorul, P.Ș. Se susține că pe toată durata procesului de fond și cu ocazia executării, a fost de acord cu efectuarea lucrărilor, că titlul executoriu a fost pus în executare, deși acesta era executat, că încuviințarea executării silite a fost cerută în mod șicanator, executarea fiind finalizată, că onorariul de executare de 3.000.000 lei este exagerat. Prin încheierea din 26 februarie 2004, această instanță, în aplicarea O.U.G. nr. 58/2003, a admis, în principiu, recursul, și a fixat termen în ședință publică pentru dezbateri.

Examinând recursul, pe fond, se constată că acesta este nefondat. Potrivit art. 373 1 C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc. Acesta va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul executoriu. În acest mod legal a procedat executorul judecătoresc în cazul dedus judecății, astfel că instanța a încuviințat executarea. Motivele de recurs, ca de altfel și cele de apel, vizează executarea însăși și nu vicii privind încuviințarea acesteia, astfel că recursul se privește ca nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică. Cele invocate în cererea de recurs pot fi eventual susținute și dovedite într-o contestație la executare, cum a reținut, de altfel, în mod corect și instanța de apel.

Față de cele ce preced, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitorul, P.Ș., împotriva deciziei civile nr. 927 din 25 septembrie 2003, a Tribunalului Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2004.