ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iulie 2003, a

Judecătoriei Târgoviște, s-a încuviințat executarea silită a titlului

executoriu, sentința civilă nr. 7653 din 20 noiembrie 2000, a Judecătoriei

Târgoviște, în dosarul nr. 654/2000.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel pârâtul-debitor, P.Ș. Au fost invocate aspecte privind vrăjmășia

care există între apelant și executorul judecătoresc, împrejurarea că este de

acord cu executarea titlului executoriu și că executorul judecătoresc a

exagerat cheltuielile de executare.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia

civilă nr. 927 din 25 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul.

Instanța de apel a reținut că

apelantul invocă aspecte care pot fi soluționate în cadrul unei contestații la

executare.

Împotriva acestei decizii, a

declarat prezentul recurs, debitorul, P.Ș.

Se susține că pe toată durata

procesului de fond și cu ocazia executării, a fost de acord cu efectuarea

lucrărilor, că titlul executoriu a fost pus în executare, deși acesta era

executat, că încuviințarea executării silite a fost cerută în mod șicanator,

executarea fiind finalizată, că onorariul de executare de 3.000.000 lei este

exagerat.

Prin încheierea din 26 februarie 2004,

această instanță, în aplicarea O.U.G. nr. 58/2003, a admis, în principiu,

recursul, și a fixat termen în ședință publică pentru dezbateri.

Examinând recursul, pe fond, se

constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 373

1

C.

proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc.

Acesta va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare,

căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor și titlul

executoriu.

În acest mod legal a procedat

executorul judecătoresc în cazul dedus judecății, astfel că instanța a

încuviințat executarea.

Motivele de recurs, ca de altfel și

cele de apel, vizează executarea însăși și nu vicii privind încuviințarea

acesteia, astfel că recursul se privește ca nefondat, hotărârea instanței de

apel fiind legală și temeinică.

Cele invocate în cererea de recurs

pot fi eventual susținute și dovedite într-o contestație la executare, cum a

reținut, de altfel, în mod corect și instanța de apel.

Față de cele ce preced, recursul va

fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de debitorul, P.Ș., împotriva deciziei civile nr. 927 din 25

septembrie 2003, a Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 mai 2004.