ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1020/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată de Judecătoria

Brașov, la 28 august 2003, în dosarul nr. 1553/2003, s-a încuviințat executarea

silită mobiliară privind titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 7638

din 16 octombrie 2001 a Tribunalului București, la cererea creditoarei SC C. SA,

împotriva debitorului D.A., având ca obiect recuperare creanță.

S-a reținut, că titlul executoriu

exhibat atestă obligațiile debitorului față de creditor, conform art. 371

2

C. proc. civ., iar debitorul nu și-a executat obligația de bună voie.

Prin decizia civilă nr. 121/A din 12

noiembrie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de debitor

împotriva acestei încheieri, reținând că încuviințarea executării silite a fost

dispusă în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 7638 din 16 octombrie

2001 a Tribunalului București, investită cu formulă executorie, iar criticile

care privesc fondul cauzei sunt inadmisibile pe calea apelului declarat

împotriva încheierii de încuviințare a executării.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs debitorul care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată

că, potrivit art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 5/2001, avea dreptul să conteste

titlul executoriu, deoarece nu a formulat cerere în anularea somației de plată.

Susține recurentul, că a formulat

contestație la executare, prin care a arătat că nu datorează vreo sumă de bani,

contestație înregistrată la Judecătoria Brașov, la nr. 13016/2003, cu termen de

judecată la data de 9 ianuarie 2004. De aceea, prin încuviințarea executării silite

a titlului contestat, înainte ca instanța de judecată să soluționeze

contestația, se încalcă principiul ocrotirii bunei-credințe prevăzut de art. 54

din Constituție.

Mai susține recurentul, că organele

de urmărire penală, legal sesizate, nu s-au pronunțat asupra plângerii și că

prin încuviințarea executării este obligat să facă o plată pentru altul.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

În cauză nu sunt incidente

dispozițiile înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., text invocat de

recurent, deoarece hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a art. 373

1

C. proc. civ., potrivit căruia executarea silită se declanșează la cererea

creditorului sau a moștenitorilor acestuia, cerere care se depune la executorul

judecătoresc, iar încuviințarea executării este dispusă de instanța de

executare.

Prin urmare, pentru a se putea

realiza executarea silită a obligației stabilite prin titlurile executorii,

este prevăzută condiția încuviințării executării, iar, în speță, sentința

civilă nr. 7638 din 16 octombrie 2001 a Tribunalului București, pronunțată în

temeiul art. 5 și urm. din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somației de plată,

investită cu formulă executorie, constituie titlu executoriu, conform art. 9 alin.

(2) din ordonanță.

Susținerea recurentului că prin

încuviințarea executării silite a titlului, înainte ca instanța să soluționeze

contestația la executare, se încalcă principiul ocrotirii bunei-credințe, nu

este întemeiată.

Instanța care încuviințează

executarea silită face un control formal al titlului executoriu, fără să repună

în discuție fondul pricinii.

Condițiile în care se poate realiza

executarea silită a obligației stabilite printr-un titlu executoriu sunt

prevăzute de lege, iar din ansamblul reglementărilor cuprinse în Cartea a V – a

din Codul de procedură civilă nu rezultă că formularea contestației la

executare impune desființarea încheierii prin care s-a încuviințat executarea

în căile de atac exercitate împotriva încheierii.

Debitorul-recurent, care a formulat

contestație la executare la data de 7 noiembrie 2003, are la dispoziție unele

garanții procedurale care îi permit să ceară suspendarea executării, iar dacă

se desființează titlul executoriu are dreptul, potrivit art. 404

1

și

art. 404

2

C. proc. civ., la întoarcerea executării, prin

restabilirea situației anterioare.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, se constată că soluția respingerii apelului, pronunțată prin hotărârea

atacată, este legală și se respinge recursul declarat de debitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de debitorul D.A.

împotriva deciziei civile nr. 121/Ap din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.