ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 august 2003 contestatorii B.I. și B.M. au contestat în contradictoriu cu intimații M.B., B.L., L.B., C.T., B.C., Comisia Locală Perieni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia județeană Vaslui pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, executarea sentinței civile nr. 5901 din 30 august 2001 pronunțată de Judecătoria Bârlad și a deciziei civile nr. 999 din 14 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Vaslui solicitând anularea formelor de executare emise în temeiul acestor hotărâri judecătorești. Prin sentința civilă nr. 2105 din 18 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a admis contestația la executare formulată de B.I.

și B.M. și s-a constatat perimată executarea silită pornită la cererea creditoarei M.B. Ca urmare s-a dispus anularea somației de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 emisă de executorul judecătoresc G.A. A fost respinsă cererea contestatorilor pentru suspendarea executării silite iar intimata M.B. a fost obligată să le plătească acestora cheltuieli de judecată în sumă de 526.640 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 26 aprilie 2002, creditoarea M.B. a solicitat executorului judecătoresc G.A. executarea silită a sentinței civile nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad, în sensul obligării debitorilor B.I. și B.M. la plata sumei de 5.753.000 lei cheltuieli de judecată prevăzute în titlul executor plus cheltuieli de executare.

Prin încheierea din data de 9 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad. Pentru executarea obligației din titlul executoriu, executorul judecătoresc G.A. a emis somația de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 . Din dosarul de executare, atașat contestației de față, instanța a constatat că somația de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 a fost emisă după trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la împlinirea oricărui act de executare, ultimul act de executare fiind procesul-verbal din 23 iulie 2002 întocmit de executorul judecătoresc. Având în vedere art. 389 alin. (1) C. proc. civ. și reținând că somația de plată a fost emisă după trecerea unui termen de un an de zile de la ultimul act de executare, instanța a constatat perimată executarea silită.

Potrivit art. 319 C. proc. civ., instanța a dispus anularea formelor de executare, respectiv anularea somației de plată nr. 96 din 30 iulie 2003 emisă de executorul judecătoresc. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M.B. Analizând cerințele de formă ale cererii în conformitate cu art. 302 1 C. proc. civ., modificat și completat de O.U.G. nr. 58/2003 și în temeiul art. 308 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul creditoarei la data de 5 februarie 2004. Intimații B.I. și B.M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Recurenta susține în esență că hotărârea judecătorească este nelegală deoarece din dosarul de executare rezultă că executorul judecătoresc a întocmit atât procesul-verbal din 23 iulie 2003 cât și procesul-verbal de situație a imobilului din data de 13 mai 2003 de care se face vorbire chiar în conținutul somației de plată nr. 96 din 30 iulie 2003. Față de aceste acte de executare s-ar fi putut constata că nu este perimată executarea, dar nu a fost atent studiat dosarul de executare. Recursul declarat va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Art. 389 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei” iar art. 391 C. proc.

civ. prevede că „încălcarea dispozițiilor art. 384, art. 385, art. 387 și art. 389 atrage anularea executării”. În cauza de față, instanța de fond a reținut în mod judicios că recurenta creditoare a cerut executarea silită executorului judecătoresc la data de 26 aprilie 2002 iar prin încheierea din data de 9 mai 2002 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 5901/2001 a Judecătoriei Bârlad. Executorul judecătoresc G.A. a întocmit la data de 23 iulie 2002 un proces-verbal din care rezultă că s-a deplasat la domiciliul debitorilor B.I. și B.M. care lipseau de acasă. După întocmirea acestui proces-verbal din 23 iulie 2002 nu există în dosarul de executare vreun alt act emis de executor decât somația de plată nr. 96 din 30 iulie 2003, emisă la peste un an de zile de la ultimul act de executare.

Într-adevăr, în somația de plată executorul face referire la un proces-verbal de situație încheiat la 13 mai 2003, dar acest act nu există în dosarul de executare. Așa fiind, legal instanța de fond a considerat perimată executarea silită și a anulat somația de plată statuând că recurenta-creditoare poate face o nouă cerere de executare în termenul de prescripție a executării silite când se va emite o nouă somație de plată. Față de cele ce preced și în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea M.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de creditoarea M.B. împotriva sentinței civile nr. 2105 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.