ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3751/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC M.I. SA și A.C.E. Inc au

solicitat suspendarea executării încheierii Tribunalului București, secția

comercială, din data de 15 februarie 2002, privind luarea în posesie a bunului

până la soluționarea recursurilor formulate de acestea și de SC H.E.C. SA

împotriva acestei încheieri.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin încheierea din 23 mai 2002, a admis excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a încheierii pronunțată de judecătorul

sindic, la 15 februarie 2002, în dosarul 4622/1998 a Tribunalului București, secția

a VII-a comercială; a respins cererea de suspendare formulată de SC M.I. SA și A.C.E.

Inc, ca fiind inadmisibilă și a fixat termen pentru soluționarea recursului, la

data de 20 iunie 2002, cu citarea părților.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că hotărârii judecătorului sindic îi sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (3)

din Legea nr. 64/1995, că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 409/2001,

executarea continuă și pe parcursul soluționării căii de atac și, deci, nu

există posibilitatea suspendării acestei hotărâri.

SC M.I. SA cu sediul în București a

formulat recurs împotriva încheierii din 23 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția comercială, susținând că, în mod greșit, instanța a admis

excepția inadmisibilității cererii de suspendare în baza art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 64/1995, republicată, fără, însă, a avea în vedere că judecătorul

sindic și-a depășit atribuțiile ce i-au fost date prin art. 10 din Legea nr. 64/1995

și a admis cererea de luare în posesie formulată de creditorul A.V.A.B.

A arătat debitoarea că, prin

admiterea cererii de luare în posesie a singurului activ al societății,

instanța a îndestulat preferențial un creditor în detrimentul celorlalți, ceea

ce contravine dispozițiilor Legii nr. 64/1995.

Prin întâmpinare, intimata

creditoare, A.V.A.B., a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât,

în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 64/1995,

pe de o parte, iar pe de altă parte, textul art. 24 alin. (2) din Legea

specială nr. 409/2001, stipulează expres că executarea silită începută de A.V.A.B.

continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori.

Examinând recursul declarat prin

prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr.

64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,

republicată, „prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) și (3) C.

proc. civ., hotărârile judecătorului sindic, cu excepția celei de respingere a

contestației debitorului, nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs”.

Susținerea recurentei că, în speță,

nu sunt aplicabile dispozițiile legale sus menționate, întrucât judecătorul

sindic și-a depășit atribuțiile ce i-au fost date prin art. 10 din Legea nr. 64/1995,

ca urmare a admiterii cererii de luare în posesie a singurului activ al

societății în detrimentul celorlalți creditori, va fi înlăturată pentru

următoarele considerente:

Criticile formulate de recurent

vizează, însăși, legalitatea titlului executor, respectiv, încheierea din 15

februarie 2002 a Tribunalului București, iar recursul se referă la încheierea

din 23 mai 2002 a Curții de Apel București, secția comercială, prin care s-a

respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a hotărârii din 15 februarie

2002, așa încât nu pot fi examinate apărările invocate privind valabilitatea

acestui titlu.

Pe de altă parte, art. 19

18

din Legea specială nr. 409/2001, litigiile în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.B. este parte, se

soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod

corespunzător cu dispozițiile codului de procedură civilă”.

Aceste prevederi legale trebuiesc

coroborate cu art. 24 alin. (2) din același act normativ, conform cărora

executarea silită începută de A.V.A.B., prin executorii proprii sau prin

intermediul executorilor judecătorești, continuă și pe parcursul soluționării

contestațiilor formulate de debitori.

În raport cu aceste reglementări

legale, în mod corect instanța a respins cererea de suspendare formulată de

debitorii SC M.I. SA și A.C.E. Inc.

Așa fiind, urmează ca, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul declarat de debitoarea SC M.I. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea, SC M.I. SA București, împotriva încheierii de la 23 mai 2002,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr.

649/2002, ca nefondat.

Obligă recurenta la 15.000.000 lei

cheltuieli de judecată către intimata A.V.A.B. București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 octombrie 2003.