ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8894/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 193 din 15 martie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive față de Primăria sectorului 2 București și a respins în totalitate acțiunea precizată, formulată de reclamanta B.I. în contradictoriu cu Primăria sectorului 2 București ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția inadmisibilității capetelor de cerere formulate de reclamanta B.I. privind constatarea trecerii abuzive în proprietatea statului a imobilului ce a aparținut mamei sale, situat în București, și restituirea în natură a imobilului în contradictoriu cu pârâții Primăria sectorului 2 București, M.D., S.M., M.G.

, Primăria Municipiului București prin Primarul General. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins capătul de cerere privind constatarea calității reclamantei de moștenitoare a defunctei F.Z., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin Primar General, Consiliul General al Municipiului București, M.D., S.M. și M.G. ca introdus împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția prescripției capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. N-04925 din 21 octombrie 1998, nr. N-04427 din 20 ianuarie 1998 și nr. N-03070 din 31 martie 1997. A fost respins capătul de cerere privind constarea nulității absolute a contractelor de vânzare- cumpărare sus menționate, formulat de reclamantă în contradictoriu cu aceiași pârâți, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului M.G.

suma de 11.986.801 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că cererea reclamantei a avut ca obiect constatarea trecerii abuzive în proprietatea statului a imobilului proprietatea autoarei reclamantei, situat în București, restituirea în natură a imobilului, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Primăria sectorului 2 București și pârâții M.D. și S.M. Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea lărgind cadrul procesual prin chemarea în judecată a pârâtului M.G.D. și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare- cumpărare încheiat între acesta și SC A. SA și să se constate calitatea de moștenitoare legală după defuncta L.S.

Instanța de fond a reținut că pârâta Primăria sectorului 2 București nu are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul cererii și situația juridică a imobilului în litigiu, acesta fiind în proprietatea statului. În ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului, față de momentul introducerii acțiunii (22 august 2002), dată la care intrase în vigoare Legea nr. 10/2001, s-a reținut că este inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta nu a parcurs faza procedurii administrative. Referitor la calitatea procesuală a pârâților, persoane fizice și juridice față de capătul de cerere privind constatarea calității reclamantei de moștenitoare autoarei sale, s-a reținut că nu există identitate între persoanele ce stau în proces în calitate de pârâte și cei ce ar trebui să fie obligați în raportul juridic dedus judecății.

S-a mai reținut că, este prescris dreptul reclamantei de a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare în raport cu dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, termenul până la care se putea formula o astfel de cerere fiind 14 august 2002. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia nr. 763/A din 5 decembrie 2005 a admis apelul declarat de apelanta reclamantă B.I.

împotriva sentinței nr. 193 din 15 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți M.L.D., S.M., M.G., Primăria Municipiului București prin Primarul general, Consiliul General al municipiului București și Primăria sectorului 2 București, pe care a desființat-o și pe cale de consecință: Au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile: lipsa calității procesuale a pârâților pentru capătul de cerere privind constatarea calității reclamantei de moștenitoare de pe urma defunctei F.Z.

și prescripția cererii privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. N-04925 din 21 octombrie 1998, nr. N-04427 din 20 ianuarie 1998 și nr. N-03070 din 31 martie 1997. Instanța de apel a reținut în esență că, reclamanta a formulat cererea la 14 august 2001, încadrându-se astfel în termenul legal pentru a solicita constarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, aspect pe care instanța de fond 1-a ignorat. Deși la dosarul cauzei se afla plicul prin care a fost expediată cererea, instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, nesolicitând reclamantei să facă dovada sesizării în termen, excepția fiind formulată și analizată în etape, trunchiat. Față de actele existente la dosarul cauzei s-a reținut că reclamanta a formulat cererea pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ale pârâtelor M.L.D.

și S.M. în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. În analiza acestei cereri s-a precizat de către instanța de apel că, instanța de fond avea obligația să verifice cele două cerințe impuse de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv valabilitatea titlului statului și buna sau reaua-credință a cumpărătorilor. Față de aceste aspecte, s-a reținut că, era necesar să se analizeze cererea privind valabilitatea titlului, astfel că se impune pronunțarea asupra acestui aspect, alături de verificarea bunei-credințe, (combătută de reclamantă în cererea introductivă).

În ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. N-03070 / 1997 privind garajul, instanța de fond a fost investită cu cererea de precizare și extindere la acțiune", cerere prin care s-a solicitat și repunerea în termen, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat, situație în care s-a apreciat că instanța de apel nu poate cenzura hotărârea asupra respectivei cereri în lipsa unei dispoziții motivate a instanței de fond. Referitor la lipsa calității procesual pasive a tuturor pârâților în raport de capătul de cerere privind constatarea calității de succesor al reclamantei de pe urma autoarei sale, fostă proprietară a imobilului, s-a reținut că instanța de fond a apreciat eronat acest aspect, deoarece obiectul cauzei nu îl constituie o dezbatere succesorală, ci, numai aplicarea normelor reparatorii ale legii speciale.

În acest sens, s-a arătat că, pentru aplicarea legii speciale, una dintre condițiile esențiale este cea de a se dovedi calitatea de persoană îndreptățită, reclamanta din speță referindu-se tocmai la această dovadă prin petitul considerat de instanță ca fiind formulat în contradictoriu cu persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Cererea reclamantei se întemeiază pe Legea nr. 10/2001, astfel apreciindu-se că trebuie analizată în ansamblul ei, capetele de cerere fiind subsumate cerințelor acestei legi. Sub toate aceste aspecte, apelul s-a reținut ca fondat și s-a admis în sensul deja arătat. În ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului, s-a reținut corectă soluția instanței de fond, ca inadmisibilă, cu motivarea că legea specială prevede clar procedura de restituire și etapele ce trebuie parcurse, situație în care procedura administrativă obligatorie trebuie finalizată cu o decizie motivată.

În același sens, legiuitorul a dat în competența entităților deținătoare a imobilelor rezolvarea notificărilor, situație în care reclamanta nu se putea adresa instanței decât după emiterea respectivei decizii. S-a reținut că și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei sectorului 2 București a fost corect soluționată, situație în care asupra acestei probleme de drept nu se poate reveni cu ocazia rejudecării. Împotriva deciziei nr. 763/A din 5 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, în termenul legal a declarat recurs pârâtul M.G.D., care invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: Se arată că soluția dată de instanța de apel cu privire la prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. N-03070 din 31 martie 1997, încheiat între M.G.D. și SC A. SA este contradictorie, lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Susține recurentul că, instanța de apel reține că nu poate cenzura hotărârea asupra cererii în lipsa unei dispoziții motivate a instanței de fond, iar în dispozitiv se pronunță asupra fondului cauzei, respingând ca neîntemeiată excepția prescripției.

Mai arată că soluția dată de instanța de apel cu privire la cererea de constatare a preluării abuzive și fără titlu de către statul român a imobilului a cărui restituire în natură este solicitată de către reclamantă este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în materie. În acest sens, se arată că, instanța a greșit atunci când a apreciat că instanța de fond nu trebuia să respingă cererea pentru constatarea preluării abuzive a imobilului, în primul rând pentru că reclamanta a formulat o acțiune în constatare separată de cererea de restituire în natură a imobilului (acțiune în realizare). În al doilea rând s-a greșit și pentru faptul că cererea în restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 presupune verificarea a două cerințe, respectiv valabilitatea titlului statului și buna sau reaua- credință a cumpărătorilor și nu pe cale separată, astfel cum a fost formulată acțiunea reclamantei.

În raport de aceste aspecte, recurentul precizează că soluția instanței de fond privind respingerea acestui capăt de cerere ca inadmisibil este corectă, aceste aspecte urmând a fi soluționate în cadrul analizei pe fond a acțiunii în realizare, greșită fiind soluția instanței de apel, dată cu aplicarea greșită a legii. În fine, recurentul învederează că soluția dată de instanța de apel cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților în ceea ce privește capătul de cerere pentru constatarea calității de succesoare a reclamantei este pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În acest sens, precizează că acțiunea în constatarea calității de moștenitoare legală a reclamantei B.I.

față de defuncta L.S. a fost formulată în contradictoriu cu toți pârâții intimați prin cererea de repunere pe rol, dar că nu acestea erau persoanele ce trebuiau să stea ca pârâți în proces, de unde greșita aplicare a legii. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Așa cum corect s-a reținut prin hotărârea recurată, reclamanta B.I. a investit instanța de fond cu mai multe cereri, care au fost enumerate.

Printre acestea, la data de 9 ianuarie 2004 a formulat o cerere de repunere pe rol și precizare și extindere de acțiune" prin care a chemat în judecată pe pârâtul M.G.D., solicitând ca instanța să dispună repunerea sa în termen cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. N-03070 din 31 martie 1997, încheiat între acest pârât și SC A. SA București, pentru spațiul denumit „gara/' și să se constate calitatea sa de moștenitoare legală (fiică) a fostei proprietare a imobilului, defuncta L.S., căsătorită F., cerere aflată la fila 43 din dosar nr. 4438/2002. Cu privire la această cerere, instanța de fond nu s-a pronunțat, astfel că instanța de apel reținând că nu se poate pronunța asupra legalității și temeiniciei hotărârii, care nu a soluționat toate cererile, corect a admis apelul, a desființat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare.

Nepronunțarea asupra tuturor cererilor cu care instanța este investită echivalează cu o necercetare a fondului. Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, corect a procedat instanța de apel, atunci când a trimis cauza spre rejudecare, astfel că este de prisos a se analiza celelalte critici formulate în recurs, care vor putea fi reanalizate cu ocazia rejudecării. Față de considerentele expuse, recursul declarat de pârât urmează să fie respins, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.G.D. împotriva deciziei nr. 763/A din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 noiembrie 2006.