ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.935 din 1 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul P.M. prin care acesta a solicitat să se constate grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 418/1994 a Judecătoriei Pitești, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, stabilită de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 646/A din 6 decembrie 2000. S-a motivat că dispozițiile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse nu se aplică inculpaților recidiviști.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 744/A din 10 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului. Declarând recurs, condamnatul a solicitat să se constate grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată în anul 1994. Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că petiționarul a fost condamnat prin sentința penală nr. 407 din 5 iulie 2000 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea – în stare de recidivă postcondamnatorie – a unor infracțiuni de înșelăciune. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.418/1994 a Judecătoriei Pitești, pedeapsă ce a fost adăugată celei de 10 ani închisoare.

Hotărârea menționată a rămas definitivă la 26 aprilie 2001. Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse – intrată în vigoare la 4 octombrie 2002 – prin art. 4 a exclus de la beneficiul grațierii persoanele condamnate pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și a celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare. Cum la data apariției legii de grațiere petiționarul avea calitatea de recidiviști, corect instanțele au constatat că acesta nu beneficiază de clemența acestei legi. În consecință, recursul declarat de condamnat este nefondat și urmează a fi respins, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva decizei nr. 744 din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 26 februarie 2004.