ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.935 din 1 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I

penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul P.M. prin

care acesta a solicitat să se constate grațiată pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 418/1994 a Judecătoriei Pitești,

pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea alături

de pedeapsa de 10 ani închisoare, stabilită de Curtea de Apel București prin

decizia penală nr. 646/A din 6 decembrie 2000.

S-a

motivat că dispozițiile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse nu se

aplică inculpaților recidiviști.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 744/A din 10 decembrie

2003, a respins ca nefondat apelul condamnatului.

Declarând

recurs, condamnatul a solicitat să se constate grațiată pedeapsa de 2 ani și 6

luni închisoare, aplicată în anul 1994.

Recursul

este nefondat.

Din

actele dosarului rezultă că petiționarul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 407 din 5 iulie 2000 a Tribunalului București la pedeapsa rezultantă de 10

ani închisoare pentru săvârșirea – în stare de recidivă postcondamnatorie – a

unor infracțiuni de înșelăciune. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și revocarea

suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.418/1994 a Judecătoriei Pitești,

pedeapsă ce a fost adăugată celei de 10 ani închisoare.

Hotărârea

menționată a rămas definitivă la 26 aprilie 2001.

Legea

nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse – intrată în vigoare la 4 octombrie

2002 – prin art. 4 a exclus de la beneficiul grațierii persoanele condamnate

pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și a celor care sunt

recidiviști prin condamnări anterioare.

Cum la

data apariției legii de grațiere petiționarul avea calitatea de recidiviști,

corect instanțele au constatat că acesta nu beneficiază de clemența acestei

legi.

În

consecință, recursul declarat de condamnat este nefondat și urmează a fi

respins, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

cuvenit avocatului desemnat din oficiu urmează a fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva decizei nr. 744

din 10  decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca

nefondat.

Obligă pe condamnat să plătească statului 700.000 lei  în care se

include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 26 februarie 2004.